Referat

Prevenirea dificultăților de integrare a copiilor nou veniți în grădiniță

Mersul la grădiniță constituie primul moment deosebit de important din viața socială
a copilului. Pentru prima dată în viața sa, copilul experimentează cunoașterea, învățarea și
interacțiunea cu alți copii într-un mediu nou, cel al instituției de învățământ. Dacă până acum
familia și casa erau centrul universului celui mic, acum descoperă bucuria de a cauta noi
relații, cu educatoarea și cu alți copii și de a explora noi spații stimulative pentru creșterea
sa. Grădinița reprezintă o etapă firească în dezvoltarea oricărui copil. Cu toate acestea,
adaptarea la gradiniță a copiilor, acomodarea lor cu aceasta situație nouă de viață presupune
un proces unic și singular atât pentru micuți cât și pentru familiile lor.
Integrarea copilului în grădiniță, reprezintă un proces singular pentru fiecare copil și
familie în parte, un proces care trebuie facut cu răbdare, atenție și toleranță pentru
dificultățile care ar putea apărea. De regulă, adaptarea la grădiniță durează aproximativ două
săptămâni, însă aceasta poate varia în funcție de particularitățile fiecăruia.
Problemele de adaptarea la grădiniță și cele de integrare au strânsă legătură cu ceea
ce se numește anxietatea de separare. Ea este o teamă puternică a copilului de a se despărți
de părinte, chiar și pret de cateva ore, iar cauzele sunt, in general, psihologice.
Indiferent ce vârstă au copiii în momentul intrării în grădiniţă, sarcina principală a
educatoarei este aceea de cunoaşte psihologia adaptării acestora şi de a-i ajuta să
depăşească emoţiile contactului cu grădiniţa şi cu colegii. Educatoarea devine pentru copilul
care începe să frecventeze grădiniţa, persoana cea mai importantă, un substitut al mamei.
Ataşamentul şi dependenţa faţă de cei din famile, noutatea mediului grădiniţei, prezenţa
unor persoane străine (educatoare, ceilalţi preşcolari), îi măresc copilului teama de
necunoscut şi teama de a a fi abandonat. El trebuie să se adapteze la un mediu diferit de cel
familial, iar acest lucru se realizează cu un grad mai mare sau mai mic de dificultate. Chiar şi
în cazul copiilor cu adaptare bună apar unele manifestări ca: grad sporit de nervozitate,
scăderea poftei de mâncare, instalarea unui somn mai agitat.
Abordarea educațională în momentul integrării preșcolarilor la grădiniță reprezintă un
factor care trebuie tratat cu o foarte mare responsabilitate din partea tuturor celor implicați
în actul educativ. Este important ca în momentul integrării copiilor în mediul educațional să
deținem un minimum de informații atât medicale cât și cele legate de comportamentul
acestuia în mediul familial.
La grădiniță copilul dobândește nu numai cunoștințe noi, dar învață să aibă și un
comportament adecvat față de cei din jurul său și-și formează noi aptitudini. Abilitățile
relaționale, inter și intrapersonale ne permit să prevedem dezvoltarea preșcolarilor în timpul
activităților dintr-o perspectivă longitudinală. Este necesar să știm să educăm și să dezvoltăm
cunoștințele și aptitudinile disciplinare astfel încât cei mici să ajungă elevi responsabili care să
știe să relaționeze și să socializeze cu cei din jur. Toate acestea se raportează la viitoarele
abilități sociale care sunt atât de necesare la intrarea în școală.
 Integrarea preșcolarilor la grădiniță este strâns legată de sănătatea emoțională a
acestora. Ne confruntăm, din păcate, cu copii care au deficiențe de atenție, copii hiperactivi,
copii cu probleme de anxietate, copii autiști și copii cu deficiențe psihice. Este necesar ca
aceste probleme să fie depistate de timpuriu, să fie discutate cu părinții preșcolarilor, părinții
să fie susținuți în acest demers, pentru a înțelege factorii de risc și de protecție și pentru a
oferi cât mai multă afecțiune celor mici.