Rolul şi importanţa colaborării cu familia

în educarea copiilor

,,Un copil este ca o sămanta de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pămînt şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită
de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă…
Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”

Irina Petrea

După cum bine se ştie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui copil şi
educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre gărdiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilaterală şi
armonioasă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea, educaţia,
învăţătură şi pregătirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca finalitate integrarea
eficientă a individului în societate, acest lucru realizându-se prin formare dupa un anumit ideal de
personalitate.
A fi părinte în sec. XXI, într-o periodă marcată de profunde şi rapide transformări sociale,
este o misiune din ce în ce mai dificilă. Familia are nevoie de sprijin şi sustinere pentru a rezolva
problemele ridicate de creşterea generaţiilor de astăzi. Aceasta nu are întotdeauna cunoştinţe
psihopedagogice necesare educării copiilor. Educatorii profesionişti suntem noi. De aceea avem
datoria ca prin activităţile ce le desfăşurăm să pregătim familia pentru a-şi cunoaşte copilul, să o
antrenăm în procesul educaţional.
Prin activităţile de parteneriat cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria activitate, o
educaţie solidă a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi
mediul necunoscut iniţial.
Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a
sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia
din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.
Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur.
Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri,
idei,concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al
părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi
comportamental.
Funcţia principal a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice
consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea,
violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare
adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump
pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor
problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi
spiritual.
De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi
familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,
organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.
Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective,
consultaţii, activităţi extracurriculare.
Ţine legătura permanent cu părinţii prin orice mijloace, fie telefonic sau prin e-mail, prin
corespondenţa sau prin avizierele şi panourile de la clasa, accesul la portofoliul copilului s-a
dovedit a fi eficient şi multumitor pentru ambele părţi.
Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii
evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a
colectivului din care face parte.
Serbările reprezintă o altă modalitate de colaborare cu familia.
Dacă familia va fi implicate de la început în programul educative, ea va percepe corect
importanţa colaborarii cu grădiniţa şi beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi constientă, interesantă şi reciproc avantajoasă.
Beneficiar în parteneriatul grădiniţă-familie este copilul care treptat prin modul de
comportare va scoate în evidentă rezultatele acestui parteneriat şi îşi va descoperi părinţii ca parte
importantă a educaţiei sale.
Familia educă prioritar copilul, grădiniţa continuă pe coordinate noi tot ce s-a făcut şi s-a
realizat în familie.
Lor li se adaugă natura, societatea, viaţa sub toate aspectele, considerate pe buna dreptate,cel mai
mare dascăl!

CONCLUZII
* Mulţi părinţi pretind că îşi cunosc bine copiii, dar nu ştiu să acţioneze;
* Unii părinţi folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conflictelor;
* Alti părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe plan afectiv;
* Unii părinţi se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei, necunoscând strategii
adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Consilierea şi educaţia părinţilor,Bucureşti,Editura
„Aramis”,2002;
Ecaterina Adina Vrăşmaş,Educaţia copilului preşcolar,Bucureşti,Editura Pro
Humanitate,1999;
Gheorghe Bunescu,Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,www.1educat.ro;
Stern,H.H.,Educaţia părinţilor în lume,Bucureşti,Editura Didactica şi Pedagogica,1972.