ROLUL ȘI IMPORTANȚA COLABORĂRII CU FAMILIA ÎN

EDUCAREA COPIILOR
-PARTENERIATUL CU FAMILIA –

,,Un copil este ca o sămânță de floare…Cât de frumos va creşte, cât de frumos va

rodi, depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are,
de cât e de ferită de frig, de furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă… Cum ai
putea s-o rupi ori să o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta?” (Irina
Petrea)
Familia este prima colectivitate care își pune amprenta pe caracterul omului, cea
dintâi școală ce pune temelii viitoarei personalități. Primele valori sociale sunt transmise
copilului de către familie înainte ca acesta să beneficieze de educația instituționalizată.
Copilul este un dar prețios al lui Dumnezeu și fiecare părinte se simte responsabil
de marea comoară ce i-a fost încredințată. În primele etape ale vieţii, responsabilitatea
educării copilului revine familiei. Copiii sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le
asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea în concordanţă cu nevoile individuale.
Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacţioneze cu
alţi copii, dar şi cu adulţi, şi le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învăţării.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în
societate. Această instituţie îl aşază într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul
său. Aici copilul ia cunoştinţă cu activităţi şi obiecte care-i stimulează gustul pentru
investigaţie şi acţiune, îl provoacă să se exprime şi îi propune, incipient, angajarea în
relaţiile sociale de grup.
Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între
familie şi grădiniţa, la o unificare a sistemului de valori care va avea un efect benefic
asupra copiilor.
Ca parteneri în educație să fim convinși că nu educăm copiii doar atunci când
vorbim cu el; doar atunci când le oferim tot ce își doresc; doar atunci când realizăm,
împreună, activități atractive. Îl educăm în fiecare moment al vieţii noastre. Felul cum
ne îmbrăcăm, cum vorbim cu alţi oameni şi despre alţi oameni, cum ne bucurăm şi cum
ne întristăm, cum ne purtăm cu prietenii şi cu cei care nu ne sunt prieteni; toate acestea
au pentru copil o mare însemnătate. Copiii urmează exemple de la un număr mare de

Pagină 1 din 2
persoane: ei imită fraţii mai mari, pe prietenii de joacă, pe colegi, pe educatori. Prin
jocul lor copiii imită activitatea şi comportarea celor din jur; imită relaţiile care se
stabilesc între oameni în cadrul vieţii de familie şi în societate de aceea să ne străduim
să investim tot ce avem ami bun în noi pentru binele acestor mici făpturi care ne sunt
încredințate spre a fi iubite, modelate și însoțite în viață.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea
rezultate bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde
de o colaborare prodigioasă dintre acești doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi
familia. De aceea, în cadrul acestui parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia
unităţii de acţiune ce deschide porţile succesului educaţional.
“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii” (N. Iorga)

SURSĂ:
 Din actele Simpozionului Internațioal, Formarea Inimii, Iași, 2009
 Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura
„Aramis”,2002;

Pagină 2 din 2