EDUCAŢIA

PENTRU
SĂNĂTATE
 SANĂTATEA
 Sanatatea a fost definita de catre OMS :
 Sanatatea este starea de completa
bunastare fizica, mentala si sociala, care
nu se reduce la absenta bolii
 Deţinerea celei mai bune stari de sanatate
de care este capabila persoana umana
este unul din drepturile fundamentale ale
omului
 SANĂTATEA
 o stare individuala, şi colectivă ( a unei natiuni),
 un drept, un scop ce trebuie atins de catre individ

 obiectiv politic ce trebuie realizat de catre stat, sanatatea

fiind o componenta indispensabila a dezvoltarii sociale.
 posibilitate a individului de a se realiza, de a raspunde
pozitiv la stimulii din mediu.
 o resursa pentru viata

 este o conceptie pozitiva care pune accentul pe resursele

personale si sociale, ca si pe capacitatile fizice
 SANATATEA ARE TREI
DIMENSIUNI
biologica (sau fizica)
 psihologica
 sociala.
 DIN PUNCT DE VEDERE
BIOLOGIC
 sanatatea poate fi definita ca acea stare a
organismului neatins de boala, in care toate
organele, aparatele si sistemele functioneaza
normal.
 Aceasta dimensiune presupune activitatea fizica
regulata, alimentatia sanatoasa, evitarea unor
factori de risc - fumatul, consumul de alcool si
droguri - adresabilitatea la serviciile de asistenta
medicala, igiena personala
 DIN PUNCT DE VEDERE
PSIHOLOGIC
 sanatatea p/ f inteleasa ca armonia dintre comportamentul
cotidian si valorile fundamentale ale vietii asimilate de
individ.
 Ea reprezinta acea stare a persoanei in care capacitatea ei
de a munci, de a studia sau de a desfasura activitati
preferate cu placere, este optima.
 Presupune capacitatea persoanei de a-si intelege emotiile si
de a sti cum sa faca fata problemelor cotidiene;
 presupune capacitatea de stapanire si de rezolvare a
problemelor si situatiilor stresante, fara a se ajunge la
dependenta de alcool si/sau droguri pentru a face fata
acestora precum si capacitatea de a munci productiv, de a
iubi, de preocupare fata de soarta celorlalti si de a avea un
grad rezonabil de autonomie personala.
 DIN PUNC DE VEDERE
SOCIAL
 presupune o viata cu sens, care merita
sa fie traita
 Aceasta dimensiune a sanatatii cuprinde
patru subdimensiuni:
 Emotionala
 Ocupationala
 Intelectuala
 Spirituala
 EMOTIONALA
 pune accent pe constientizarea si aceptarea sentimentelor
(trairilor) unei persoane.
 Sanatatea emotionala include masura in care cineva are o
atitudine pozitiva si entuziasta in raport cu propria sa
persoana si cu viata in general.
 Include capacitatea unei persoane de a-si coordona
sentimentele si comportamentele corelate cu acestea,
inclusiv aprecierea intr-o maniera realista a limitelor
persoanei respective, dezvoltarea spiritului de autonomie
si priceperea de a face fata stresului in mod eficient.
 Persoana sanatoasa din punct de vedere emotional
mentine relatii satisfacatoare cu altii.
 OCUPATIONALA
 Dimensiunea ocupationala este
implicata in pregatirea pentru munca in
care o persoana poate dobandi
satisfactie personala si bunastare
materiala.
 Dimensiunea ocupationala e legata de
atitudinea pe care o persoana o are fata
de munca pe care o presteaza.
 INTELECTUALA
 Dimensiunea intelectuala incurajeaza activitatile creative,
care stimuleaza activitatea mentala.
 O persoana sanatoasa din punct de vedere intelectual
foloseste resursele disponibile pentru a-si largi sfera
cunostintelor.
 O persoana sanatoasa din punct de vedere intelectual
utilizeaza activitatile intelectuale si culturale in clasa si in
afara clasei, impreuna cu resursele umane disponibile in
cadrul comunitatii careia ii apartine persoana respectiva
 SPIRITUALA
 Dimensiunea spirituala presupune
cautarea sensului si scopului existentei
umane.
 include dezvoltarea unei aprecieri
profunde a duratei vietii si a fortelor
naturale care exista in Univers.
 Presupune de asemenea dezvoltarea unui
puternic sistem de valori, de catre fiecare
dintre noi.
EDUCATIA PENTRU SANATATE
 este un termen folosit pentru a desemna ocazii de invatare
create pentru a facilita schimbari de comportament in
vederea atingerii unui obiectiv predeterminat.
 EPS este legata de prevenirea bolilor, urmarind
schimbarea comportamentelor ce au fost identificate ca
factori de risc
 Este o activitate educationala care implica o forma de
comunicare destinata sa imbunatateasca cunostiintele si sa
dezvolte intelegerea si deprinderile care favorizeaza
sanatatea.
 EPS este interesata de individ , de colectivitate, de
comportamente sanatoase , si de comportamente la risc
EDUCATIA PENTRU SANATATE
 In contextul promovarii sanatatii, sunt necesare diferite forme de
EPS destinate grupurilor, organizatiilor si comunitatilor. Aceasta
abordare este legata de constientizarea relatiilor de cauzalitate
care exista intre factorii de mediu, economici si sociali si starea de
sanatate. Aceasta evolutie reprezinta o indepartare fata de rolul
traditional al educatiei pentru sanatate, care era in principal
orientat spre schimbarea comportamentelor individuale deviante
si care acum joaca rolul unei forte potentiale pentru schimbare.
 EPS reprezinta componenta de informare-comunicare a
promovarii sanatatii. In acest fel, educatia pentru sanatate si
promovarea sanatatii sunt strans legate intre ele. Daca
promovarea sanatatii se bazeaza prin definitie pe participarea
activa in procesul de schimbare a unui public avizat, educatia
pentru sanatate reprezinta un instrument crucial pentru acest
proces.
 EPS ARE CA SCOPURI
 influentarea pozitiva a comportamentelor ca baza a
sanatatii
 dezvoltarea programelor de EPS intr-un mod participativ
in comunitate, in locuri cheie si cu grupuri tinta cheie
 incurajarea indivizilor, grupurilor sau comunitatilor sa
dezvolte atitudini pozitive fata de sanatate - practici de
viata legate de sanatate
 vizeaza transmiterea si insusirea informatiilor care
asigura baza cognitiva a deciziilor referitoare la sanatate,
formarea unor atitudini ca fundament pentru un
comportament in favoarea sa
OBIECTIVUL DE BAZA AL EPS
 formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la
varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui
comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii
sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii
organismului, adaptarii lui la conditiile mediului natural si
social, cat si al participarii active a acesteia la opera de
ocrotire a sanatatii populationale.
 este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata
stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de
alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de
utilizarea rationala a timpului liber si a factorilor naturali
de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc,
precum si a modului de solicitare a asistentei medicale si a
diferitelor mijloace de invesigatie si tratament.
 LATURILE ALE EPS
cognitiva
motivationala,
Comportamentală
 COGNITIVA
consta in comunicarea si
insusirea de noi cunostinte
necesare apararii si
mentinerii sanatatii
 MOTIVATIONALA
asigura convingerea populatiei
privind necesitatea prevenirii si
combaterii bolilor si a dezvoltarii
armonioase a organismului, prin
respectarea regulilor de sanogeneza
 COMPORTAMENTALĂ
consta in insusirea
deprinderilor si
obisnuintelor sanogenice, cu
aplicarea lor in practica
cotidiana
 PRINCIPII DE BAZA ALE EPS
 este cel al prioritatii : cu cat interventia in « cariera
sanatatii » este mai timpurie, cu atat EPS va fi mai eficace.
 al specificitatii si autoritatii: opinia celor cu autoritate
legitima este mai credibila, daca acestia constituie un
exemplu graitor de comportament sanogenic.
 integrarea educatie pentru sanatate in obiectivele politicii
social-sanitare a statului ; EPS trebuie sa fie strans legata
de conditiile concrete ale societatii si sa fie compatibila cu
statutul social-economic si cultural al acesteia, cu progresele
inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
FUNCTIILE MAJORE ALE EPS
 Functia sanogenica are ca scop optimizarea
sanatatii individuale si comunitare, pentru
atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza
populatiei sanatoase, educatia sanogenica
constituind o parte integrantpa a medicinii
omului sanatos.
 Functia preventionala vizeaza atingerea
obiectivelor preventiei primare, secundare si
tertiare.
 GRADELE EPS
 gradul zero, reprezinta o parte componenta a formarii profesionale,
asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant in
dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in
organizarea si conducerea vietii sociale o mai mare competenta in
anumite probleme de sanatate.
 gradul I cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice care trebuie
integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu
caracter predominant educativ, pentru ca, prin activitatea lor
profesionala, sa contribuie la includerea efectiva a EPS in formele de
instruire si educatie de la nivelul tuturor treptelor sistemului
instructiv-educativ.
 gradul II inglobeaza ansamblul teoretic si practic al masurilor
educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul este
obtinerea unei cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare,
cooperare intemeiata pe receptivitate si comportament adecvat
promovarii sanatatii.
 METODELE EPS
Pot fi clasificate în funcţie de calea de transmitere
a mesajului educativ :
 mijloace auditive (sau orale) : convorbirea
individuală, convorbirea în grup, lecţia, conferinţa,
radioemisiunea ;
 mijloace vizuale : cu rol dominant textul - lozinca
articolul, broşura ; cu rol dominant imaginea –
afişul , planşa, diapozitivul, macheta, expoziţia ;
 mjloace audiovizuale : filmul, emisiunea TV, teatrul
 METODELE EPS
în funcţie de adresabilitate. Se desting :
 mijloace individuale : sfatul medical ;

 mijloace de grup : convorbirea în grup, lecţia,

instructajul ;
 cu grup omogen în raport cu pregătirea generală
(şcolari, muncitori, militari...) ;
 cu un grup omogen în raport cu interesul faţă de
subiect (bolnavi de o anumită boală, gravide sau
mame ) ;
 mijloace de largă informare : conferinţa, filmul,
emisiunea TV, sau radiofonică, tipăriturile.
 METODELE EPS
 mijloace directe în care mesajul educativ
sanitar este transmis ca o informaţie
nemediată ;
 mijloace indirecte care utilizează o cale de
transmitere ce presupune o formă artistică
şi care captează interesul prin ea însăşi,
dar care urmăreşte de fapt, acelaşi scop.
MEDICINA OMULUI SĂNĂTOS URMĂREŞTE SĂ
INTERVINĂ ACTIV ÎN APĂRAREA SĂNĂTĂŢII
PRIN
 Promovarea măsurilor de igienizare a mediului înconjurător
 Formarea unor deprinderi igienice

 Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu

 Aplicarea unui complex de măsuri pentru dezvoltarea

normala fizica si mintală a copiilor
 Punerea în valoare a culturii fizice

 Promovarea alimentaţiei raţionale

 Măsuri de depistare precoce a unor anormalităţi şi tendinte

morbide
 PROMOVAREA MASURILOR DE
IGIENIZARE

a mediului inconjurator a
localitatilor in care traieste
si munceste omul, pt. a
face acest mediu cat mai
favorabil sanatatii
 FORMAREA UNOR DEPRINDERI
IGIENICE
 (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind
toate mijloacele de cultura si educatie, incepand
cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg,
formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca
sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest
important obiectiv.
 Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura
prin deprinderi igienice : igiena alimentara,
igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc
;
 IMBUNATATIREA CONDITIILOR DE
MEDIU

la locul de muncă si aplicarea

tuturor masurilor care privesc
protectia muncii
• APLICAREA UNUI COMPLEX DE MASURI
PT. DEZVOLTAREA NORMALA FIZICA SI
MINTALA A COPIILOR
incepand cu supravegherea
femeii in timpul sarcinii si
continuand cu cea a copilului si
a adolescentului
PUNEREA IN VALOARE A CULTURII
FIZICE
 (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer
liber, folosirea factorilor naturali de intarire a
organismului: aer, soare, munte, mare ;
 Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne
mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem
mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai
bine si ne ajuta la scaderea nivelului
colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza
impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de
inima, diabetul si comotia cerebrala
PROMOVAREA UNEI ALIMENTATII
RATIONALE

stiintifice,cu combaterea atat a

exceselar alimentare,, cat si a
subnutritiei, a dezechilibrului in
utilizarea tuturor factorilor nutritivi a
prepararii greoaie ori complicate a
alimentelor, erori care pot sa duca la
boli de nutritie si ale tubului digestiv
 ETAPELE PLANIFICĂRII ŞI
EVALUĂRII EPS
 Identificarea şi caracterizarea consumatorilor.
 Identificarea nevoilor şi ierarhizarea lor.

 Formularea de scopuri şi obiective strategice, tactice.

 Identificarea resurselor pentru a forma un

comportament favorabil sănătăţii.
 Elaborarea conţinutului şi alegerea metodelor de folosit.

 Acţiunea propriu-zisă de influenţare, de formare de

atitudini, comportamente.
 Evaluarea rezultatelor procesului
EPS şi prevenirea afecţiunilor pe
sisteme
APARATUL RESPIRATOR
 Menţinerea unei posturi corecte a corpului.
 Practicarea exerciţiilor fizice, a sportului.

 Evitarea fumatului.

 Evitarea consumului de alcool şi droguri.

 Evitarea mediului poluant (alergeni, fum...).

 Evitarea respiratului pe gură în anotimpul rece şi umed.

 Evitarea contactului cu persoane care prezintă afecţiuni

respiratorii.
 Evitarea aglomerărilor în epidemiile virale.

 Tratamentul deformărilor musculo-scheletice din regiunea

toracică(scolio).
 Tratamentul precoce al afecţiunilor căilor respiratorii

superioare.
 Combaterea obezităţii
 APARATUL
CARDIOVASCULAR
 Tratamentul si combaterea focarelor de infecţie din
organism.
 Alimentaţia echilibrată bogată în vitamine (fără
srplus de sare, zahăr şi grăsimi).
 Combaterea obezităţii.

 Regim de viaţă echilibrat.

 Evitarea consumului de alcool, cafea.

 Combaterea fumatului.

 Practicarea exerciţiilor fizice, plimbări în aer liber.

 Evitarea stărilor stresante

 Tratamentul afecţiunilor cronice

 TUBUL DIGESTIV ŞI GLANDELE
ANEXE
 Educarea populaţiei privind igiena buco-dentară.
 Educarea populaţiei privind igiena alimentară :
 alimentaţie echilibrată cantitativ şi calitativ ;
 pregătirea alimentelor ;
 orarul alimentaţiei ;
 păstrarea alimentelor.
 Combaterea obiceiurilor dăunătoare (fumatul, alcool
excesiv...).
 Dispensarizarea persoanelor cu risc crescut de
îmbolnăviri şi cu simptome nespecifice
 APARATUL EXCRETOR
 Dobîndirea şi menţinerea obişnuinţelor corecte de
eliminare.
 Evitarea inhibării reflexului de micţiune.
 Asigurarea unui aport corespunzător de lichide.
 Toaleta regiunii perineale pentru evitarea pătrunderii
microorganismelor în căile urinare.
 Tratarea la timp a infecţiilor de natură cocică.
 Evitarea aportului excesiv de săruri minerale.
 Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic şi
nefrotohic, fără indicaţia medicului.
 Practicarea exerciţiilor fizice pentru creşterea tonusului
muscular pentru favoriuarea contracţiilor vezicii urinare
 APARATUL LOCOMOTOR
 Alimentaţia echilibrată (proteine, glucide, lipide în corespundere cu
vîrsta şi activitatea).
 Evitarea modului sedentar de viaţă.
 Evitarea efortului fizic excesiv.
 Respectarea poziţiei corecte în timpul diferitor activităţi.
 Menţinerea posturii adecvate a corpului.
 Tratarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi altor neajunsuri din
copilărie.
 Evitarea mersului îndelungat.
 Evitarea otrostatismului prelungit.
 Purtarea încălţămintei comode.
 Evitarea traumatismelor.
 Evitarea factorilor care contribue la apariţia osteoporozei: consum
excesiv de cafea şi proteine, fumatul
PREVENIREA AFECŢIUNILOR
DERMATOLOGICE
 Igiena:
 tegumentelor
 mucoaselor şi anexelor pielii
 lengeriei de corp
 Alimentaţia echilibrată (estimînd alimentele
alergice).
 Hidratarea necesarăpentru prevenirea uscării pielii şi
pruritului.
 Evitarea factorilor declanşatori de boală (leziuni
contagioase, traumatisme, microorganisme).
 Prezentarea imediată la medic în caz de leziuni.

 Evitarea autotratamentului.
 PREVENIREA AFECŢIUNILOR
NEUROLOGICE
 Evitarea stresului emotional si a oboselii fizice
 Alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaos
 Evitarea expunerii la caldura excesiva
 Tratarea hipertensiunii arteriale
 Tratarea sifilisului la timp (innainte de conceperea
copilului)
 Evitarea alcoolului, in special in timpul conceperii
copilului
 In timpul graviditatii mama sa fie protejata de variate
maladii
 Controlul periodic al acuitatii vizuale, al tensiunii arteriale
 PREVENIREA MALADIILOR
OCULARE
 Educatia populatiei pentru ingrijirea ochilor:
 spalarea zilnica cu apa curata, mai frecvent daca se
lucreaza in mediul cu praf;
 nu se duce mina murdara la ochi;
 nu se vor freca ochii, fiindca se produc mici
traumatisme ale conjuctivei si corneei;
 folosirea obiectelor individuale pentru toaleta fetii;
 controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea
conjuctivitei gonococice a nou-nascutului;
 nu se indeparteaza corpii straini oculari de catre
persoane necalificate (daca sunt mici se va face spalare
cu apa din abundenta, aruncata din mina spre ochi).
 PREVENIREA MALADIILOR
OCULARE
 Igiena vederii:
 sursa de lumina trebuie sa vina din partea stinga in timpul
scrisului, cititului, lucrului;
 distanta pentru citit-scris trebuie sa fie de 25-30 cm;
 purtarea ochelarilor de protectie in caz de soare puternic sau
zapada stralucitoare;
 lumina artificiala trebuie sa fie localizata pe hirtia de scris-citit;
 persoanele ce executa activitate migaloasa, de finete , ce necesita
concentrarea vederii, vor face pauze periodic, privind in
departare;
 persoanele ce lucreaza la sudura vor purta ochelari de protectie ;
 PREVENIREA MALADIILOR
OCULARE
 Igiena vederii:
 vizionarea programelor televizate se va face la distanta de 2-5 metri, in
camera luminata, ecranul televizorului fiind asezat la inaltimea ochiului;
 se recomanda alimentatie completa cu respectarea necesarului zilnic de
proteine, vitamine A, B, C;
 examenul periodic al vederii pentru pacientii cu boli generale (diabet
zaharat, HTA);
 consultarea oculistului in caz de cefalee repetata
 3.In cazul infectiilor ochiului:
 - indrumarea pacientului catre medicul specialist, pentru tratarea corecta;
 - educarea pacientului sa evite transmiterea infectiei spre ochiul sanatos
sau la alte persoane
PREVENIREA BOLILOR OTO-RINO-
LARINGOLOGICE
 Asugurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf, substante chimice.
 Masuri pentru fortificarea organismului prin sport si activitati in aer

liber.
 Invatarea suflarii corecte a nasului.

 Umezirea aerului din incaperi, saloane, locuinte.

 Asigurarea unei temperaturi constante de 16-18 grade C in incaperi.

 Evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii superioare: alcool,

tutun, condimente.
 Folosirea aspiratoarelor de praf, ventilatoarelor si mastilor de protectie

la locurile de munca cu praf si pulberi.

 Folosirea de casti pentru amortizarea zgomotelor de catre persoanele

expuse profesional, zgomotelor puternice si trepidatiilor, efectuarea de

controale periodice ale auzului.
 Depistarea afectiunilor ORL acute si tratarea lor corecta pentru

prevenirea cronicizarii