CALITATEA

VIEŢII
REFERAT

ARDELEANU MARIA MIRABELA

GRUPA IIID/AMG 2023
 CALITATEA VIEŢII

Calitatea vieţii se referă la bunăstarea oamenilor în societate şi indică

măsura în care viaţa lor este bună. Calitatea vieţii este un concept
multidimensional care include o serie de domenii: condiţiile materiale de viaţă,
sănătatea, locuirea, locul de muncă, viaţa de familie, echilibrul între viaţa
privată şi viaţa profesională, bunăstarea subiectivă.
Concentrându-se în mod esenţial asupra individului şi circumstanţelor vieţii
personale, abordarea calităţii vieţii surprinde şi relaţia persoanei cu
comunitatea/societatea în care trăieşte (încrederea în oameni, instituţii etc.), cât
şi aspecte ale calităţii societăţii ca atare (calitatea serviciilor publice). Cea mai
importantă caracteristică a acestei abordări este faptul că oferă oamenilor „o
voce” prin care aceştia pot evalua aspecte ale vieţii lor în cadrul instituţionalizat
al ştiinţei. Percepţiile, evaluările, satisfacţiile aparţin respondenţilor incluşi în
studii şi dau posibilitatea diferiţilor actori sociali de a vedea viaţa şi societatea
prin lentilele oamenilor obişnuiţi. Indicatorii calităţii vieţii devin astfel o măsură
a performanţelor economice şi sociale într-o anumită societate.
„Calitatea vieţii”este un concept complex,considerat mai mult un construct, cu
multiple faţete, folosit în numeroase domenii ca sociologie, psihologie,
medicină, având un impact din ce în ce mai mare în studiile ştiinţifice, dar şi în
elaborarea de politici şi strategii. De-a lungul timpului, au fost propuse mai
multe defniţii, din mai multe perspective: medicală,sociologică, psihologică,
pentru a încadra corec taceastă percepţie subiectivă a individului,acest concept
care a început să fie studiat şi luat în considerare începând cu anul 1946, când,
în 'reambulul ConstituţieiOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii OMS, sănătatea
a fost defnită în felul urmator; sănătatea este starea de completă bunăstare
fizică, mentală şi socială, care nu se reduce la absenţa bolii sau a infirmităţi,
oameni au o viata fericita, altii sunt pesimisti si depresivi, de asemenea sunt
oameni care cu toate ca au o viata simpla, se simt fericiti.
Fiinta umana este o creatura ciudata. Isi sacrifica sanatatea pentru a
obtine bunastare, avutie. O data ce a reusit sa faca avere, el va cheltui pentru a
obtine din nou sanatate.Referindu-ne la sanatate, expresia calitatea vietii
devine un pleonasm daca nu raportam la dimensiunile care stau la temelia
ei, cunoscand dimensiunile biologice, psihologice ,sociale si metafizice.
Viata este un tot, si fiecare din componentele sale nu poate sa se
lipseasca de nevoia calitatii .
Daca medicina incearca prin stiinta sa atenueze durerea, aceasta
diminuare nu reprezinta inca factorul determinant pentru calitatea vietii. Ea
nu este decat anticamera sau conditia posibilitatii de promovare a acestei calitati
atat a ingrijirii cat si a vietii.
Calitatea vieţii reflectă preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţi ce permit
ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii şi care se exprimă printr-un singur
indice ponderat ani de viaţă standardizaţi, în funcţie de calitatea vieţii. Utili!area
instrumentelor pentru evaluarea calităţii vieţii pacienţilor ajută personalul
medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să informeze pacienţii
asupra efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale, să monitorize
progresul tratamentelor aplicate, din punctul de vedere al pacientului şi, în
fine, permite personalului medical să proiecteze pachete de îngrijiri medicale
eficace şi eficiente.
Intr-o descriere mai amănunţită, este vorba de următoarele dimensiuni ale
calităţii vieţii:
* bunăstarea emoţională sau psihică
-ilustrată prin indicatori precum fericirea, mulţumirea de sine,sentimentul
identităţii personale, evitarea stresului excesiv, stimade sine, bogăţia vieţii
spirituale, sentimentul de siguranţă .
* relaţiile interpersonale
ilustrate prinindicatori precum a te bucura de intimitate, afecţiune, prieteni
şiprietenii, contacte sociale, suport social dimensiunile suportul lui social
 
*bunăstarea materială
ilustrată prin indicatori precumproprietate, siguranţa locului de muncă,
venituri adecvate, hranăpotrivită, loc de muncă, posesie de bunuri
mobile;imobile,locuinţă, status social
*afrmarea personală
care însemnă competenţă profesională,promovare profesională,
abilităţi;deprinderi profesionale solide, împlinire profesională, niveluri
de educaţie adecvat profesiei,activităţi intelectuale captivante
*bunăstarea fizică
concretizată în sănătate, mobilitate  alimentaţie adecvată, asistenţă medicală
de bună calitate, disponibilitatea timpului liber, asigurări de sănătate, activităţi
preferate interesante în timpul liber ,hobburi şi satisfacerea lor, formă fizica că
optimă, concretizată în cei patru S, Strenght forţă fizică,Stamina vigoare sau
rezistenţă fizică, Suppleness supleţe fizicăşi si Skills îndemânare sau abilitate
fizica.
 *integrarea socială care se referă la prezenţa unui status şi rol social,
acceptarea în diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de
muncă stimulativ, participarea la activităţi comunitare, apartenenţa la o
comunitate spiritual-religioasă.
*asigurarea drepturilor fundamentale ale omului cum sunt: dreptul
la vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la învăţătură şi cultură,
dreptul la un proces rapid şi echitabil. Dacă analizăm aceste dimensiuni ale
calităţii vieţii propuse de cei doi autori, precum şi indicatorii lor, este lesne de
înţeles că obţinerea unui nivel bun la toate aceste categorii este un deziderat
foarte greu de atins chiar când subiectul nu se confruntă cu nici o afecţiune
cronică. Această prezentare exhaustivă nu are însă rolul de a descuraja, ci de a
prezenta multitudinea de faţete ale acestui concept şi de a arăta că în toate
abordările în care se doreşte să se ţină seama de calitatea vieţii trebuie să se ia în
calcul cele mai importante aspecte ale vieţii individului. Dimensiunile calităţii
vieţii enunţate mai sus au fost formulate pentru adult dar pot fi extrapolate şi la
copil şi adolescent, cu precizarea că există anumite particularităţi în funcţie de
vârstă si asigurarea protecţiei, îngrijirii, siguranţei precum şi accesul la educaţie,
menţinerea într-o şcoală care să îi asigure ulterior independenţa şi bunăstarea.
In ciuda acestor difcultăţi şi controverse, analizele consacrate a calităţii
vieţii sunt deosebit de utile pentru practica medicală, ele oferind date
indispensabile pentru evaluarea efectelor fizice, psihice şi sociale ale
îmbolnăvirilor şi ale tratamentelor medicale asupra vieţii de zi cu zi a
oamenilor.Analiza efectelor tratamentelor sau bolii, din punctul de vedere al
pacientului, precum şi în determinarea nevoilor pacientului de suport psihic,
fizic şi social pe durata îmbolnăvirii conferă intervenţiei terapeutice perspectiva
multidimensională a unui act care ţine seama atât de dezideratul primar, de
ameliorare sau de ştergere a simptomatologiei, cât şi de respectarea pacientului
ca persoană, luând în calcul toate aspectele importante ale vieţii acestuia.
Pe de altă parte, se ştie că, de cele mai multe ori, decizia terapeutică este
rezultatul cântăriri unor beneficii în raport cu costurile sau efectele nedorite ale
acelui tratament. Evaluarea calităţii vieţii pacienţilor ajută profesioniştii
să aleagă între diferite tratamente alternative si să ii informeze.