PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL ȘCOALĂ-FAMILIE ÎN EDUCAREA

MODULUI SĂNĂTOS DE VIAȚĂ LA ȘCOLARII MICI

CUVÂNT INTRODUCTIV
Sănătatea copilului se formează sub influenţa factorilor interdependenţi naturali şi
socioeconomici. Sănătatea copilului este bogăţia societăţii. Dar şi şcoala, şi societatea în
întregime sînt cointeresate ca fiecare elev, nu numai să dispună de un anumit bagaj de
cunoştinţe, deprinderi, dar și să aibă o sănătate excelentă, necesară pentru a trăi o viaţă
creatoare şi plină de sens.
Modul sănătos de viaţă include o activitate fizică adecvată (lucru fizic, sport, plimbări,
turism etc.) şi o muncă intelectuală corect organizată.
Elevii de vârstă şcolară mică trebuie să înţeleagă necesitatea de a ajunge la o bună stare de
sănătate, de a-şi păstra şi întretine la timp sănătatea.
Principiul de bază în educația pentru sănătate a elevilor mici este cel al parteneriatului
şcoală-familie, un rol deosebit revenindu-i cadrului didactic. Colaborarea şcolii cu familia
asigură opinii unice cu privire la esenţa şi semnificaţia cerinţelor igienice şi normelor de
conduită în viaţa omului şi dă posibilitate ca în condiţiile de familie să continue instruirea, să
aprofundeze cunoştinţele acumulate în şcoală, iar priceperile acumulate să le transforme în
deprinderi şi obişnuinţe.
Considerăm că toate aceste aspecte constituie un punct de reflexie privind parteneriatul şcoală-
familie în educarea modului sănătos de viaţă a şcolarului mic.
Scopul cercetării:
Determinarea condiţiilor psihopedagogice de colaborare reciprocă cu familia în directia
educării modului sănătos de viață la elevii mici.
Obiectivele cercetării:
1) Studierea literaturii ştiinţifice care vizează problema modului sănătos dc viaţă a şcolarilor
mici.
2) Determinarea posibilităţilor şcolare şi familiale în educaţia pentru sănătate a elevilor.
3) Elaborarea modelului pedagogic de educaţie a modului sănătos de viață.
4) Verificarca pe cale experimentală a eficienţei condiţiilor de bază şi a modelului de educare
a modului sănătos de viaţă a şcolarului mic.
Ipoteza cercetării:
Eficienţa parteneriatului şcoală-familie în educarea modului sănătos de viaţă va fi
posibilă dacă va fi recunoscut rolul de bază al familiei în educarea modului sănătos de viaţă,
pe de o parte, iar pe de altă parte, instituţia şcolară se va prezenta ca organizaţie statală cu
funcţie coordonatoare în problema dată; elevii mici vor fi familiarizaţi cu un anumit bagaj de
cunoştinţe în direcţia atitudinii conştiente faţă de propria sănătate.
Metodele de cercetare: observarea, chestionarea, interviul, experimentul pedagogic, metode
statistico-matematice.
Baza conceptuală a cercetării o constituie opiniile savanţilor F.F. Erisman, N.P. Gundobin.
N.A. Semaşco. G.N. Speranski. T. Zmanovski ş.a.
Valoarea practică: a fost elaborat modelul pedagogic ce vizează parteneriatul şcoală-familie
în educarea modului sănătos de viață la elevii mici.
Termeni cheie: sănătate, mod sănătos de viață, pareneriat, regim, educație pentru sănătate.

CAPITOLUL I: PREMISELE TEORETICE ÎN EDUCAREA MODULUI SĂNĂTOS

DE VIAȚĂ LA ȘCOLARII MICI
1.1 Delimitări conceptuale: sănătate, educaţie pentru sănătate, mod sănătos de viaţă
1.2 Viziuni cu referire la problema sănătății și educării modului sănătos de viață
1.3 Caracteristica aspectelor de conţinut ce ţin de educarea modului sănătos de viaţă la
şcolarii mici
CAPITOLUL II. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ CU REFERIRE LA
EDUCAREA MODULUI SĂNĂTOS DE VIAŢĂ LA
ŞCOLARII MICI
Experimentul de constatare
Experimentul formativ
Experimentul de control
2.1. Experimentul de constatare
În baza studierii literaturii psihopedagogice am înaintat scopul experimentului de constatare
orientat spre delimitarea valenţei parteneriatului şcoală-familie în educarea modului sănătos
de viață la elevii mici.
Obiectivele experimentului de constatare :
l) Determinarea nivelului de cunoştinţe la elevi despre sănătate, mod sănătos de viaţă.
2) Examinarea opiniei cadrului didactic şi al părinţilor cu referire la educarea modului sănătos
de viaţă a elevilor mici.
La etapa iniţială am dus convorbiri individuale şi în grup cu elevii conform următoarelor
întrebări :
1) Ce înseamnă a fi sănătos?
2) Preferi să te ocupi cu sportul? Munca fizică?
3) În familia ta se respectă regimul zilei?
4) Cîte ore dormi în sutcă?
5) Respecţi regimul alimentaţiei? De cîte ori mănînci în zi?
6) Dimineaţa preferi să faci gimnastică?
7) Cum crezi, eşti călit? Dar ce faci ca să-ţi căleşti organismul?
8) Te îmbolnăveşti vre-o dată?
Analiza răspunsurilor la întrebările propuse elevilor supuşi experimentului ne-a dat
posibilitate să ne convingem, că copiii nu înțeleg ce anume le ajută să-şi ocrotească şi să-şi
fortifice sanătatea, nu văd legătura dintre sănătatea proprie cu deprinderile cultural-igienice,
deprinderie de a se căli şi a face gimnastica matinală, a se alimenta corect ş.a.
Din răspunsurile elevilor am constatat că părinții nu orientează copiii la un mod sănătos
de viaţă, nu-i încadrează activ în diferite genuri de sport.
În scopul examinării opiniei părinților cu privire la educarea modului sănătos de viaţă
la copil în familie şi organizarea activităţii comune şcoală-familie, am chestionat părinţii
elevilor supuşi experimentului.
În rezultatul probelor aplicate elevii au fost plasaţi în trei niveluri conform criteriilor
respective.
Nivel superior. Elevii care posedă cunoştinţe suficiente despre modul sănătos de viaţă, ce
presupune respectarea unui regim corect al zilei; durata somnului, alimentaţia raţională,
respectarea igienei personale şi publice. Se includ în activitatea fizică adecvată (gimnastică,
jocuri dinamice, plimbări). Înţeleg şi conştientizează necesitatea de a ajunge la o bună stare de
sănătate, de a-şi păstra şi întrema la timp sănătatea.
Nivel mediu. Elevi care posedă cunoştinţe satisfăcătoare despre modul sănătos de viaţă ce
presupune respectarea unui regim corect al zilei (somn, alimentaţie, activitate fizică); au
cunoştinţe şi deprinderi necesare despre respectarea igienei personale şi publice, dar nu în toate
cazurile le respectă. Se includ periodic în activitatea fizică adecvată (plimbări).
Nivel inferior. Elevi care posedă cunoştinţe nesatisfăcătoare despre modul sănătos de viaţă, ce
presupune respectarea unui regim corect al zilei (somn, alimentaţie, activitate fizică).
Nivelul reprezentărilor şi deprinderilor despre modul sănătos de viaţă la şcolarii mici
Prin urmare, pentru ca la elevii mici să se formeze un mod sănătos de viaţă, este necesară o
unitate a cerinţelor din partea membrilor familiei şi pedagogilor.
Parteneriatul educaţional şcoală-familie este o cerință de bază pentru educarea modului
sănătos de viaţă la şcolarii mici. Între obiectivele pe care le înaintează şcoala şi cele pe care le
rezolvă familia trebuie să fie consecvență şi unitate.
2.2. Experimentul formativ
La etapa experimentului formativ am înaintat scopul ca prin intermediul diferitor
modalităţi să contribuim la educarea modului sănătos de viață la elevi .
Obiectivele:
• crearea condiţiilor pedagogice favorabile pentru a educa modul sănătos de viată la elevi;
 • verificarea pe cale experimentală a eficienţei condiţiilor create şi a modelului pedagogic
respectiv. igienice şi a profilacticii.
• Determinarea condiţiilor pedagogice orientate spre realizarea Modelului respectiv.
In cadrul muncii experimentale am apelat la un şir de strategii: am organizat o serie de
activităţi didactice şi momente de regim, orientate la educaţia pentru sănătate, ceea ce le-a dat
posibilitate copiilor să-şi studieze mai bine organismul propriu; jocuri-activităţi ce le-a ajutat
să înţeleagă legătura alimentaţiei raţionale, mişcările active, realizarea procedurilor de călire;
s-a organizat un mediu dezvoltativ corespunzător; s-a stimulat atitudinea pozitiv-activă faţă de
sănătatea proprie (fără ca adulţii să le amintească); respectarea cerinţelor etc.
În cadrul activităților tematice, elevii au fost familiarizati cu cunostințe ce țin de
componenții de bază ai modului sănătos de viață:
1) Ce este sănătatea?
2) Regimul zilei de muncă şi odihnă.
3) Alimentaţia raţională şi sănătatea.
4) Bolile legate de alimente.
5) Regimul alimentar este oglinda ta.
6) De ce trebuie să avem grijă de curăţenia corpului.
7) Activitatea dinamică zilnică.
8) Igiena personală şi îngrijirea dinţilor.
La etapa experimentului formativ, în afară de formele specifice de lucru cu elevii am inclus
în modelul pedagogic şi forme de colaborare cu părinţii:
- şedinţa Şcoala mamei cu subiectul Modul sănătos de viaţă;
- consultația cu tema Cum putem menţine sănătatea familiei.
În concluzie putem menţiona faptul că la vîrsta şcolară mică formarea atitudinii pozitive
faţă de modul sănătos de viaţă are loc într-un tempou activ. Dar pentru aceasta trebuiesc
studiaţi factorii ce influenţează educaţia pentru sănătate şi de creat condiţii pedagogice
respective.
Concluzii generale:
Rezultatele cercetării au demonstrat că pentru reuşita parteneriatului şcoală-familie în
educarea modului sănătos de viaţă la şcolarii mici, trebuie create şi respectate condiţii
pedagogice:
— Asigurarea dezvoltării fizice normale;
— Respectarea regimului igienic;
— Alternarea sistemică a diferitor forme de activitate ce crează un anumit regim al eforturilor
dinamice şi intelectuale, precum şi al odihnei;
— Antrenarea elevilor în respectarea sistemică a regimului;
— Ajutorul din partea învăţătorului în scopul pedagogizării părinţilor;
— Folosirea diferitor forme de colaborare reciprocă în educarea modului sănătos de viaţă la
copii.