Ce este educația?

Educația este ansamblul de acțiuni și de influențe menite să permită ființei

umane să-și dezvolte capacitățile fizice și intelectuale, dar și sentimentele și
atitudinile morale și estetice, în scopul responsabilizării și integrării sociale
optime ca cetățean.

Educatia este obiectul unui concurs de definitii antagonice. Diferite discipline

(psihologia, sociologia, psihologia sociala etc.) îsi decupeaza propriul obiect de
investigare.

Dupa G. Mialaret (1982), termenul de educatie poate avea cel putin patru
semnificatii: educatie ca sistem sau institutii (de exemplu, antica, modema);
educatie ca actiune exercitata de persoana sau un grup asupra altei persoane sau
grup (E. Durkheim); educatia din punctul de vedere al continuturilor (literara,
stiintifica, artistica, practica etc.); educatia ca efect (cineva este cu educatie
buna, mediocra, rea).

Evidențiem urmatoarele trasaturi ale educatiei:

-este un demers aplicabil numai speciei umane;

-consta într-un sistem de actiuni deliberate, fiind propunere a unei previzibilitati;

-se realizeaza 'in perspectiva unui ideal de personalitate umana, acordat la repere

culturale si istorice determinate;

-în condițiile concentrarii influentelelor la nivelul unor institutii de profil,

actiunile specifice permit organizare, structurare si planificare sub aspectul
sarcinilor si timpului acordat acestora;

-nu este etapa limitata numai pentru anumita varsta, ci se prelungeste pe întregul

parcurs al vietii unui individ etc.

Prin educatie se urmaresc doua mari scopuri (Berger, 1973):

-Instructia (sa se ofere tanarului cunostinte generale de care sa se serveasca în

viata);

-Educatia prapriu-zisa (sa pregatim tanarul de azi pentru omul de maine).

Scopul educatiei este atins atunci cand tanarul obtine acea autonomie care-l

determina sa fie stapan pe propriul destin si pe propria personalitate. Unele
dintre trasaturile personalitatii tanarului sunt formate direct prin educatie 'in
institutii specializate, iar parte considerabila a lor sunt formate 'in familie.
Educatia raspunde unei sarcini sociale necesare si permanente,

Este cunoscut faptul ca dezvoltarea psihica este determinata de urmatorii factori:

ereditate, mediul fizic si social, educatia. Relationarea realitatii
biologice a organismului cu datele fumizate de mediu, se realizeaza printr-un
operator special, educatia. Aceasta devine factorul determinant al dezvoltarii
psihice pentru ca își propune în mod deliberat perspectiva ce urmeaza a fi
insuflata dezvoltarii tinerilor. In acest sens, alege și organizeaza un anumit
sistem de actiuni, un ideal de personalitate; stabileste modalitatea concreta de
utilizare a resurselor ereditatii si mediului; se desfasoara pe întregul parcurs al
vietii unui individ.

Functiile educatiei

Educatia este un proces care are multe functii:

functie cognitiva informationala: vehiculeaza cunostinte din toate domeniile 'in

scopul formarii culturii generale, de specialitate, profesionale;

functie de formare a personalitatii: vehiculeaza experienta sociala din toate

domeniile culturii (tehnica, stiinta, arta, filozofie);

functii formative privind conduitele de rol (de elev, de membru al unei

organizatii, de medic, de prafesor, chimist etc.) si tot o data de statut (elev,
medic, inginer, foarte bun, bun, mediocru, slab);

functie economica, 'in sensul ca pe langa cheltuielile efectuate pentru aceasta,

sunt realizate si beneficii: prin pregatirea tinerilor pentru activitatea
profesionala; prin 'invatarea de tehnici si tehnologii moderne are loc cresterea
productivitatii;

functie axiologica: ofera criterii de ierarhizare a valorilor și de integrare a

propriilor capacitati în optica sociala si în modificarile acesteia.
Rolul educației

Cel mai important criteriu care impune și justifica educația permanenta este
factorul social schitat de accelerarea schimbarilor, dinamismului, mobilitatea
profesiilor, evolutia stiintelor,sporirea timpului liber, criza modelelor relationale
si de viata, precum si de cresterea gradului de democratizare a vietii sociale. Mai
nou, necesitatea educatiei este impusa si de o serie de factori individuali cum ar
fi necesitatea integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al
aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia de încredere in
viitor și în progres.Scopul fundamental al educației permanente este de a
menține si de a îmbunătăți calitatea vietii si progresul. Așadar, educația ca
proces de modelare a personalității, realizat de familie, școala, societate are ca
scop pregătirea educatului pentru educație. autoeducația evidențiază faptul ca
omul nu reprezintă un produs inert al unor forte externe sau interne. Știința
umana este in mare măsura rezultatul voinței proprii. Pregătirea pentru educație
se realizează prin întreg procesul educațional. Începând cu primit ani de viată, se
pun bazele prin formarea in familie a unor deprinderi de autoservire, igienico
sanitare, de comportare civilizata si a celor legate de activitățile școlare.Se poate
spune ca educația care preceda autoeducația oferă tânărului direcția devenirii
sale, ii formează deprinderile si priceperile indispensabile unui caracter
independent si ii cultiva încrederea in sine. Educația pregătește autoeducația
într-un sens dublu oferă o "baza de lansare", prin sistemul de cunoștințe,
priceperi si deprinderi se stimulează nevoia continua de educație, de
perfecționare. Menirea scolii, a activității profesionale consta in a provoca in
conștiința educatului, nevoia de educație. Numai o angajare completa in ceea ce
întreprinde personalitatea este capabila sa devina forța motrice care aduce
progres de ordin cantitativ si calitativ in procesul educațional. ( astfel de
activitate a avut in vedere academicianul Pavelcu spunand că "nu exista o sursa
mai bogata în satisfactii decat aceea de te simti opera propriei tale personalitati
si sculptor al propriei tale fiinte