1.3.

FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ DP

Principalii factori care nu pot fi neglijati în DP sunt prezentati in fig. alaturata:

Utiliz. tehnicilor moderne de calcul în derularea proceselor specifice DP, permite:

- efectuarea de calcule complexe;
- realizarea de produse virtuale;
- modelarea geometrică tridimensională a produselor;
- procesarea desenelor din 3D în 2D;
- modelarea si simularea functională ca prime metode de testare a PN;
- accesarea si utilizarea diverselor baze de date pentru o serie de elem. specifice proiectării;
- simularea proceselor tehn. de prelucrare a pieselor si a SDV-urilor.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.4 Notiunea de produs
Ǝ unei firme se justifică, d.p.d.v. ec., în măsura în care produce şi pune la dispoziţia
pieţei produse şi servicii destinate satifacerii nevoilor consumatorilor.
Normal, un produs reprezintă vânzător oferă unui cumpărător în procesul de schimb.
Un produs poate fi orice lucru oferit pe piaţă, capabil de a fi remarcat, achiziţionat şi
utilizat sau consumat. El poate fi o idee, un serviciu, un bun sau orice combinaţie
dintre acestea luate la un loc. Dacă un bun entitate tangibilă, un serviciu intangibil,
el reprezentând efectul aplicării eforturilor umane şi mecanice, oamenilor sau/şi lucrurilor.
Ideile concepte, filosofii sau imagini care ajută la stimularea psihologică a indivizilor în
rezolvarea problemelor sau în adaptarea la mediu. Orice produs poate fi structurat pe 3
niveluri (aşa cum se poate observa şi în fig.), respectiv:
a) produsul de bază, conceput pentru a asigura
Produsul lărgit (livrarea, instalarea, servicii
postvânzare, garanţie) clientului foloase şi satisfacţie, dacă acesta nu
percepe utilitatea sa, acel produs nu există;
Produsul propriu-zis (calitate, caracteristici
ambalaj, stil, marcă)
b) produsul propriu-zis (efectiv), caracterizat de
cinci trăsături tangibile: calitate, caracteristici, stil,
Produsul de bază (avantajul sau
serviciu de bază)
marcă şi ambalaj, trăsături care, combinate cu
grijă asociate cu produsul de bază, pot furniza
beneficiile dorite în cel mai eficient mod.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.4 Notiunea de produs
c) produsul lărgit definit prin caracteristicile intangibile (garanţie, schimbarea produselor defecte,
service gratuit, creditul, livrare la domiciliu, o imagine de marcă puternică etc.), care oferă beneficii
psihologice îmbunătăţesc valoarea produsului de bază şi a celui propriu-zis în mintea
consumatorului.
Concurenţa va apărea nu numai între ceea ce produc firmele, cât mai ales între ceea ce adaugă
produsului sub forma ambalajului, serviciilor, publicităţii, consilierea consumatorilor, finanţare,
livrare, depozitare alte lucruri care nu numai că satisfac, dar şi încântă clientul devin tot mai
mult avantaje aşteptate.
Produsul nefiind doar un ansamblu de caracteristici materiale, tb. analizat cel puţin după trei
dimensiuni: - una tehnică, obiectivă, corespunzătoare opticii ing. de cercetare şi/sau de producţie
(formă, greutate etc.);
- una psihologică şi sociologică, având în atenţie mai mulţi parametri, ca: viaţă, moarte,
senzualitate, culoare, sobrietate;
- una economică, evidenţiată de cost, preţ, rentabilitate, utilitate etc.
De regulă, produsele se încadrează într-una sau două categorii generale, respectiv:
a) produse cumpărate să satisfacă nevoi personale şi familiale, ce intră în categoria bunurilor de
consum;
b) produse cumpărate pentru a fi folosite în activităţile firmei pentru a produce alte produse,
denumite bunuri industriale.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.5 Clasificarea produselor
a) Bunurile de consum cuprind:
a1) bunuri de uz curent produsele cumpărate frecvent şi cuprind:
- produsele de serie (de bază) - de ex. pâinea, laptele, untul, uleiul, pasta de dinţi etc.;
- produsele de "moment" (impulsurile), cumpărate fără o planificare prealabilă, generate de un stimul
vizual mai ales ambalajul (include dulciurile şi reviestele expuse, de regulă, lângă casele de plată;
asigurările de călătorie la aeroporturi sau îngheţata şi hot-dogul de la cinema);
- produsele de "urgenţă", cumpărate ad-hoc ca urmare a unei nevoi de moment (umbrela în timpul
unei ploi);
a2) bunuri comparabile bunurile pe care cumpărătorul simte nevoia să le compare cu altele (din
punctul de vedere al calităţii, preţului, stilului) si delimităm:
- bunuri omogene, care sunt aproape similare, cu cele mai mici preţuri;
- bunuri eterogene, care au ca termen de comparaţie şi alte trăsături decât preţul (îmbrăcămintea -
maşini de spălat, frigidere, automobilele şi alte bunuri destinate să funcţioneze pe perioade mai mari
de timp);
a3) bunuri speciale bunurile care au calitate superioară sau un design unic;
a4) bunuri nedorite pe care consumatorul nu simte nevoia de a le cumpăra, dar poate fi convins,
printr-o campanie promoţională activă: - produsele noi (detergenţii de bucătărie, care au devenit
valabili după ce au convins, prin proprietăţile lor, rolul în întreţinerea curăţeniei; cuptoarele cu
microunde, pentru care cumpărătorul a tb. să fie convins că are nevoie de ele);
- produsele periferice (enciclopediile, schimbarea faianţei în băi, parchetul), cumpărătorul nu
le caută, deoarece consideră că poate trăi foarte bine şi fără ele.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.5 Clasificarea produselor
b) Bunurile industriale cumpărate în funcţie de obiectivele scopurile urmărite de firmă. În
categoria bunurilor industriale se include:
b1) bunurile de proces devin parte componentă a produsului final de firmă, respectiv:
- materiile prime: produsele agricole cultivate, recoltate şi vândute firmelor de profil;
- produsele naturale Ǝ în mod natural, sarcina producătorului fiind aceea de a le extrage şi a le
prelucra;
- materialele şi componentele materiale componente (fire, ţesături, ciment, cabluri) şi piese
componente (motoare mici, baterii sau comutatoare, anvelope).
b2) utilajele şi echipamentele de producţie (bunuri de investiţii) sunt cele care ajută la producerea
produsului finit, respectiv:
- instalaţiile sau mijloacele de producţie (clădirile, echipamentele fixe);
- echipamentele accesorii (instrumentele şi utilajele mobile de lucru şi echipamentele de birou);
b3) furniturile şi serviciile produse consumate în procesul administrării firmei şi nu intră (deloc)
în componenţa produsului finit. Ex. furnituri de exploatare (lubrifianţi, cărbune, hârtie de scris,
creioane) şi de reparatiţii-întreţinere (vopsea, becuri, articole de curăţat).
În categoria serviciilor le includem pe cele de întreţinere şi reparaţie (curăţenia încăperilor,
repararea calculatoarelor) şi cele de consultanţă (în domeniul juridic, publicitar).

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.5 Clasificarea produselor

O altă clasificare grupează produsele în:

a) produsele "lider", aparute primele, care au adus renume şi succes firmei prin:
- numărul de consumatori-cumpărători atraşi;
- cifra de afaceri mare şi
- beneficiile superioare obţinute;
b) produsele "locomotivă“ cele care, datorită unor atuuri particulare, duc în "spate"
celelalte produse ale firmei;
c) produsele de apel produsele cu preţuri scăzute sau la produsele de serie mică care
servesc ca elemente de chemare pentru alte produse ale unei firme;
d) produsele tactice, cu ajutorul cărora producătorii sau distribuitorii îşi completează gama
de produse pt. a det. o mai mare fidelizare şi dependenţă a cumparatorilor de produsele lor.
Produsele tb. văzute ca soluţii la nevoie sau ca elemente de îmbunătăţire a stilului de
viaţă al cumparatorilor ori a bunăstării lor generale.
O asemenea optică ajută producătorul (ofertantul) să înţeleagă ce anume îl satisface pe client (,
cumparator, consumator), atât în ceea ce priveşte beneficiile tangibile obţinute, cât şi în privinţa
avantajelor netangibile (mai dificil de măsurat) ce anume să producă pentru a vinde.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)
Ciclul de viaţă al produsului un model de identificare a diferitelor faze în viaţa unui produs.
Ұ produs are o durată a vieţii sale pe piaţă (în raport cu celelalte produse concurente) şi
traversează în cursul existenţei sale patru faze principale, în decursul cărora
clientela sa, volumul vînzărilor şi rentabilitatea variază apreciabil: lansarea, creşterea (dezv.,
adolescenţa), maturitatea (vârsta adultă) şi faza de declin (bătrâneţea şi moartea).
Pt. înţelegerea CVP necesar să se pornească de la analiza ciclului cererii care cuprinde, de
asemenea, patru etape, aşa cum se poate observa în fig. jos stg, respectiv:
apariţia (A), creşterea (C), maturitatea (M) şi declinul (D).
În I parte a curbei cererii, creşterea este, de regulă, accelerată (Ca) apoi devine mai lentă (C1).
Satisfacerea unei anumite nevoi nec. fabricarea unui anumit produs, în condiţiile unei
tehnologii date, fiecare nouă tehnologie fiind în măsură să satisfacă nevoia respectivă la un
nivel superior. În felul acesta, se ajunge la ciclul cerere-tehn., aşa cum se observă în fig. de mai
jos stg., prin curbele (T1) şi (T2). Pt. satisfacerea nevoii, în fiecare fază a ciclului cerere-tehn.,
la dispoziţia cumparatorului se pun produse diferite, cu ciclu de viaţă propriu (fig. dr.).

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

Abordarea CVP din perspectiva ciclului cererii, în condiţiile unei tehn. date, permite
det. nivelul de saturaţie realizat de un produs pe fiecare piaţă-ţintă şi să se stabilească dacă
evoluează bine sau în declin pt. că este mult mai uşor de reacţionat la faza de declin
în nivelul de satisfacţie asigurat clientului prin aplicarea unor instrumente de mk. adecvate,
în comparaţie cu ceea ce s-ar putea face cu ciclul tehn. al produsului.
CVP, în sens restrâns, perioada scursă între momentul apariţiei produsului destinat
satisfacerii unei anumite nevoi şi momentul dispariţiei lui de pe piaţă.
În sens larg, CVP cuprinde două subcicluri:
- subciclul de inovare, care perioadele de cercetare fundamentală şi aplicativă. În această
perioadă sunt pregătite premisele apariţiei propriu-zise a produsului, calitatea activităţii din
acest subciclu va marca viitoare a produsului;
-subciclul de dezvoltare economică, care exprimă:
a) relaţia funcţională între timp şi vânzări (pentru ciclul comercial de viaţă al produsului);
b) relaţia între timp şi profitul obţinut din vânzarea produsului (pentru ciclul de rentabilitate).
CVP - grafic - apare ca o curbă logistică de forma literei S (un S alungit) şi este marcat de
4 etape (faze):
(a) Lansarea;
(b) Creşterea;
(c) Maturitatea;
(d) Declinul (conf. fig. ).

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

A. LANSAREA pe piaţă a produsului constituie adevăratul examen - momentul confruntării

decisive cu publicul. Pt. diminuarea riscului (nevânzarea produsului), lansarea se
recomandă a se face în tranşe în anumite zone teritoriale, urmând să fie generalizată în
funcţie de gradul de acceptare a produsului. În această fază, accentul tb. pus cu
deosebire pe calitatea produsului şi pe mijloacele de comunicaţie.
La lansarea noului produs, conducerea de mk. poate stabili un nivel sau pt. fiecare variabilă de
mk. : preţ, promovare, distribuţie şi calitate a produsului.
Dacă în vedere preţul şi promovarea, conducerea de mk. poate alege una dintre următoarele
patru strategii:
a) Strategia de fructificare rapidă a avantajului de piaţă pp. ca lansarea noului
produs să se facă la un preţ şi cu un efort promoţional susţinut.
Se recomandă atunci când : - produsul este foarte puţin cunoscut pe piaţă;
- imediat ce este cunoscut este cumpărat rapid, chiar şi la preţuri ridicate (dat. perf. sale);
- firma se confruntă cu o concurenţă potenţială, motiv pentru care doreşte să creeze, în
rândul consumatorilor, preferinţa pt. marca sa.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

b) Strategia de fructificare lentă a avantajului de piaţă pp. ca lansarea noului produs să se facă:
la preţ ridicat, capabil să asigure un profit brut consistent şi cu un efort redus de promovare, în
măsură să menţină cheltuielile de promovare la un nivel redus.
O asemenea strategie se recomandă în următoarele situaţii:
- piaţa are dimensiuni limitate, iar produsul este bine cunoscut de consumator;
- consumatorii sunt dispuşi să plătească un preţ ridicat;
- concurenţa potenţială este slabă.
c) Strategia de pătrundere rapidă pe piaţă pp. lansarea produsului la un preţ scăzut şi cu
cheltuieli mari de promovare. O astfel de strategie se recomandă în cazul:
- pieţelor suficient de extinse şi a produselor necunoscute;
- când majoritatea consumatorilor sunt sensibili la preţ;
- când concurenţa potenţială este puternică, iar costurile unitare de fabricaţie ale firmei scad, pe
măsura creşterii volumului producţiei.
d) Strategia de pătrundere lentă pe piaţă presupune ca lansarea noului produs să se realizeze la
un preţ scăzut şi cu cheltuieli mai mici de promovare. Acest tip de strategie se foloseşte când:
- produsul este relativ bine cunoscut, iar piaţa produsului este largă;
- consumatorii sunt sensibili la preţ;
- concurenţa potenţială este limitată.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

B. CREŞTEREA faza marcată de rapidă a vânzărilor, a cifrei de afaceri şi a profitului.

Produsul este supus unui permanent proces de modernizare. Accentul tb. să cadă pe calitatea
comunicaţiei şi distribuţiei.
Ca urmare, principalele strategii de mk. din această fază se referă la:
a) îmbunătăţirea calităţii produsului prin adăugarea de noi caracteristici;
b) pătrunderea pe noi segmente de piaţă;
c) reducerea progresivă a preţului pentru a-i retrage pe cumparatorii mai sensibili la preţ;
d) deplasarea de la forma de publicitate ce aduce produsul în atenţia cumparatorului la
publicitatea care creează preferinţa pentru produs;
e) utilizarea unei reţele largi şi diferite de canale de distribuţie.
 C. MATURITATEA faza ce se caracterizează prin diminuarea ratei de a vânzărilor şi
a profitului. În această fază, cifra de afaceri şi beneficiul ating nivelurile maxime.
Ca durată, această fază este cea mai lungă.
ritmului de creştere a vânzărilor îşi are originea în multiple cauze:
- creşterea producţiei peste capacitatea de absorbţie a pieţei;
- accentuarea considerabilă a concurenţei.
În lupta pentru identificarea de noi segmente de piaţă, concurenţii adoptă ca strategii:
- reducerea preţurilor produselor aflate în raporturi de rivalitate;
- creşterea cheltuielilor cu publicitatea şi promovarea vânzărilor.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

profitului marchează începutul perioadei de criză pentru concurenţi, cei slabi părăsind
piaţa în favoarea celor viabili. menţinerea celor viabili pe o piaţă matură şi cu şanse
foarte mici de , ţine de strategia adoptată de managerii de produs. Ei tb. să:
- opteze pt. ofensivă - ca fiind cea mai bună armă de apărare;
- vină pe piaţă cu inovaţii - ca modalitate sigură de lărgire a pieţei;
- modifice produsul, îmbunătăţind caracteristicile şi calitatea acestuia;
- inoveze activitatea de mk. pt. vânzărilor prin modificarea unuia sau mai multor elem.
ale mixului de mk. (preţul, distribuţia, publicitatea etc.).
D. DECLINUL faza ultimă a CVP, marcată de continuă a vânzărilor, beneficiilor,
până la anularea lor. vînzărilor are multiple cauze:
- progresul tehnologic, ce permite obţ. unor bunuri mai performante şi cu utilitate mai largă;
- modificarea gusturilor, preţenţiilor şi exigenţelor cumap., det. reorientarii spre alte produse;
- creşterea concurenţei interne şi internaţionale;
- diminuarea, limitarea unor nevoi de cumparare.
Pt. un produs în declin se recomandă ca firma să identifice produsele în cauză, analizând
permanent: - ev. vânzărilor, cotele de piaţă;- marja profitului,;- eficienţa cheltuielilor de mk.
Pe de altă parte, firma va tb. să decidă: - fie menţinerea produselor, conferindu-le acestora o
nouă tinereţe diminuând vânzările pe considerentul că cei mai mulţi cumpărători au părăsit
piaţa aşteptând retragerea firmelor concurente de pe piaţă;
- fie valorificarea lor spre o altă firmă; - fie, chiar, abandonarea produsului.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

Ciclul de viaţă al produsului apare, în principal, în trei ipostaze:

- instrument de planificare;
- instrument de control;
- instrument de previziune.
Ca instrument de planificare, CVP serveşte la identificarea celor mai importante probleme de
mk. caracteristice fiecărei etape şi a principalelor alternative strategice.
Ca instrument de control, CVP permite firmei să măsoare performanţele unui produs în
comparaţie cu cele ale produselor similare lansate în trecut.
Ca instrument de previziune, CVP este mai puţin utilizat, pentru că evoluţia vânzărilor nu se
încadrează într-un model standard, iar etapele (fazele) variază ca durată.
Durata şi structura CVP poartă amprenta a numeroşi factori.
Aceştia pot fi grupaţi în:
a) factori generali (cum sunt: progresul tehnico-ştiinţific, creşterea veniturilor consumatorilor);
b) factori specifici (natura produsului, gradul de noutate, nevoia, sortimentul şi legislaţia).
Factorii generali accentuează uzura morală a produselor existente la un moment dat pe piaţă,
asigurând baza materială pentru creşterea gradului de selectivitate a solicitanţilor faţă de
oferta de mărfuri.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)
 Progresul ştiinţifico-tehnic, prin noile produse ce apar într-un ritm accelerat, generează
îmbătrânirea forţată a celor deja existente, scurtând astfel ciclul lor de viaţă. Dacă până
acum uzura fizică a produselor era principalul factor al scoaterii lor din folosinţă, astăzi
primul cuvânt îl are uzura morală.
 Creşterea veniturilor consumatorilor creează, posibilitatea nuanţării gusturilor şi
preferinţelor acestora, ceea ce duce la o triere mai severă a produselor şi la scoaterea din
circuitul economic a celor ce nu mai corespund gradului de exigenţă a consumatorilor,
respectiv lipsa sau insuficienţa veniturilor care să absoarbă noul produs, duce la prelungirea
artificială a CVP, prin menţ. acestuia o perioadă mai îndelungată în faza de lansare.
Factorii specifici exercită, şi ei, o puternică influenţă asupra CVP.
 Natura produsului este considerată a fi factorul principal ce influenţează evoluţia şi durata
CVP. Se remară, în acest sens, existenţa unei legături directe între
gradul de prelucrare a produsului şi durata lui de viaţă. Cu cât gradul de noutate a
produsului este mai mare, cu atât speranţa sa de viaţă va fi mai îndelungată.
Locul nevoii, un alt factor specific, căruia îi răspunde produsul în succesiunea nevoilor.
Un produs nou este viabil în măsura în care răspunde nevoii care l-a generat.
 Mărimea gamei sortimentale din care face parte produsul. Produsele slab diversificate au
o durată de viaţă mai mare decât cele a căror gamă sortimentală este foarte bogată, întrucât
varietatea sortimentală creează premisele unei puternice concurenţe între produse.
 Legislaţia economică în vigoare. Diferite aspecte stipulate în legislaţia economică în vigoare
pot duce la creşterea sau la reducerea CVP (legea preţurilor, legea contractelor
economice).

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.6 Ciclul de viaţă al produsului (CVP)

În general, evaluarea CVP ridică două probleme:

- determinarea etapei din CV în care se găseşte la un moment dat produsul;
- estimarea evoluţiei viitoare pe piaţă a produsului.
Dificultatea ev. CVP tb. judecată în funcţie de mulţimea şi sursa informaţiilor referitoare la ev.
produselor pe piaţă şi de greutatea unei aprecieri riguroase a perioadei produselor, pt. a
putea fi încadrate într-o etapă sau alta a CV.
Cu toate aceste dificultăţi, în determinarea etapei în care se găseşte la un moment dat produsul
se pot folosi următorii indicatori:
- gradul de răspândire a produsului pe piaţă, care trebuie judecat în funcţie de numărul de
consumatori ai acestuia;
- gradul de pătrundere a produsului în consum, determinat de volumul cantitativ şi valoric al
cumpărătorilor şi de frecvenţa cumpărării;
- viteza de difuzare a produsului pe piaţă, det.ca raport între suprafaţa sau aria geografică
cuprinsă prin distribuţia produsului şi intervalul de timp în care se realizează aceasta.
Importantă, în politica produsului, este cunoaşterea, încă din faza de creştere, a perioadei în
care vor apărea semnele maturităţii şi anticiparea declinului.
În acest scop, există încercări de încadrare a CVP într-un model matematic, pentru a se putea
previziona, în funcţie de datele desfacerilor anterioare, evoluţia produsului în viitor, de
forma: f(t) = k x ta x e-bt ,
unde: t - este timpul; k, a, b - sunt parametrii funcţiei şi au următoarea interpretare; “k”- factor
multiplicator al amplitudinii funcţiei fără vreo influenţă asupra duratei CV al produsului,
dar cu maximum de influenţă asupra desfacerilor produsului în cauză;
“a”- factor care dă amplitudinea funcţiei şi se află în corelaţie directă cu durata şi intensitatea
CV; “b”- factor de uzură, ce se află în relaţie inversă cu durata CVP şi indică gradul de
uzură a produsului.
MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I