UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de masterat: CERCETAREA, PROIECTAREA ŞI TESTAREA
SISTEMELOR BIOTEHNICE

ERGONOMIE ȘI DESIGN INDUSTRIAL

LABORATOR 3
CERINȚE ERGONOMICE PRIVIND PROIECTAREA
POSTURILOR DE MUNCĂ

An Univ. 2022-2023, sem. I

 Cerințe ergonomice privind proiectarea
posturilor de muncă

 una dintre principalele probleme ale organizării ergonomice a muncii care

exercită o influență deosebită asupra calității de muncă și implicit asupra
eficienței activității desfășurate o constituie studiul pozițiilor corpului
omenesc și a condițiilor de menținere a echilibrului în procesul muncii;
 numeroase studii susțin ideea că aproximativ 30% dintre muncitorii
Uniunii Europene lucrează în poziții forțate, impuse, incomode,
inadecvate sau rigide, la care se adaugă și alte elemente care multiplică
efectele nocive sau unele afecțiuni precum mișcările repetate.

2
 proiectarea locurilor de muncă, precum și dimensionarea mijloacelor de
muncă trebuie să înceapă cu studiul și stabilirea pozițiilor de muncă adoptate
de un operator în procesul muncii;
 cercetarea ergonomică trebuie să aibă ca obiectiv, printre altele, identificarea
celor mai confortabile și sănătoase poziții de muncă, chiar dacă poziția de
muncă ideală nu există.

În proiectarea ergonomică a unui loc de muncă sunt necesare dimensiunile

globale (de gabarit) și parțiale (pe părți componente) ale corpului uman, pentru
cele două poziții frecvente de muncă (ortostatică și așezat).
3
 Fig. 1 Dimensiunile globale ale corpului uman

1 – înălțimea totală (statura) 11 – distanța între coate

2 – înălțimea în poziția șezând 12 – distanța între umeri
3 – distanța de la spatele coapsei până la fața genunchiului 13 – lărgimea șoldurilor
4 – distanța de la spatele coapsei – talpa piciorului 14 – distanța umăr - cot
5 – distanța genunchi – sol 15 – distanța cot - scaun
6 – întinderea anterioară a brațului
7 – lungimea antebrațului
8 – distanța ochi – sol în picioare 4
9 – anvergura cu coatele afară
10 – distanța de la ochi la sol
 Fig. 2 Dimensiunile parțiale ale corpului uman
1 – vertex – ochi
2 – ochi – articulația umărului
3 – articulația umărului – articulația coapsei
4 – articulația coapsei – articulația genunchiului (așezat)
5 – articulația genunchiului
6 – gleznă – sol
7 – gleznă – vârful piciorului (lungimea funcțională a piciorului)
8 – articulația umărului - articulația cotului
9 – articulația cotului - articulația mâinii 5
10 – articulația mâinii – vârful degetului mijlociu al mâinii
Concluzie: Când se recomandă utilizarea anumitor dimensiuni ale corpului uman
trebuie să se precizeze:
 partea corpului la care se referă;
 poziția de muncă;
 punctele de început și de sfârșit ale dimensiunii indicate;
 condițiile concrete de muncă care necesită un anumit tip de îmbrăcăminte sau
echipament de lucru.

Adoptarea unei poziții corecte de muncă înseamnă adoptarea unei poziții cât
mai aproape de poziția naturală a corpului; prin poziția normală de muncă se
înțelege poziția în care executantul este obligat să se aplece înainte cu cel mult 10-
15°, fără aplecare înapoi sau lateral.
6
Înălțimea planului sau spațiului de lucru trebuie să fie adaptată dimensiunilor
antropometrice ale fiecărui executant, ținând seama de natura lucrărilor efectuate,
respectiv de gradul de precizie a muncii și de mărimea efortului depus sau solicitat
brațelor.
Se disting:
 munci de precizie la care efortul fizic este neînsemnat;
 munci ușoare, de dexteritate, cu efort mediu;
 munci grele, care necesită eforturi relativ mari.

7
 pentru fiecare dintre categoriile menționate se impune o înălțime diferită a
planului de lucru;
 aceasta înseamnă că înălțimea planului de lucru este cu atât mai mare cu cât
lucrarea efectuată este mai precisă și necesită un efort fizic mai redus;
 înălțimea planului de lucru trebuie să asigure, în același timp, distanța optimă
de vedere și o poziție naturală a corpului;
 cu cât distanța optimă de vedere este mai mică (lucrări de precizie), cu atât și
planul de lucru trebuie să fie mai înalt.

8
 Fig. 3 Înălțimea planului de lucru pentru munca efectuată în poziția ortostatică

 În munca de precizie, la care efortul fizic este neînsemnat, sau acolo unde se
lucrează cu coatele sprijinite, pentru a micșora distanța de vedere, planul de lucru
poate să fie mai înalt cu 8-10 cm, deoarece înălțimea planului de lucru nu provoacă
obosirea mușchilor brațelor.
 În cazul muncilor ușoare, cu efort muscular ușor sau mediu, înălțimea planului de
lucru este de aprox. 5 cm sub nivelul coatelor.
9
 Pentru muncile grele, cu efort muscular important, înălțimea planului de lucru se
află la aprox. 15-20 cm sub nivelul coatelor.
Proiectarea ergonomică a mijloacelor de muncă presupune luarea în
considerare a caracteristicilor și funcțiilor de bază ale sistemelor om-
mașină, precum și a unor cerințe ergonomice referitoare la:
modul de prezentare a informațiilor în sistemul om-mașină
(conceperea, amplasarea și utilizarea dispozitivelor de prezentare a
informațiilor sau a aparatelor de măsură și control);
conceperea, proiectarea, amplasarea și utilizarea dispozitivelor de
acționare (a elemetelor de comandă sau reglare);
proiectarea planurilor de lucru, pupitrelor de comandă și a scaunelor
de lucru.
 Metoda EWA de analiză ergonomică a locurilor de muncă

Metoda EWA (Ergonomics Workplace Analysis) de analiză ergonomică a

locului de muncă a fost dezvoltată de Institutul Finlandez pentru Sănătatea
Ocupațională.

Metoda EWA = procedeu mixt în cadrul căruia, prin intermediul a 14 variabile, se

obține evaluarea condițiilor de muncă atât din partea specialiștilor în domeniu, cât
și din partea percepției muncitorilor.

11
 CRITERII CARE DESCRIU CONDIȚIILE
DE MUNCĂ

1. spațiul de lucru; 8. comunicarea muncitorului și contactele

2. efortul fizic; personale;
3. ridicarea greutăților; 9. luarea deciziilor;
4. poziția de muncă și mobilitatea; 10. repetabilitatea sarcinii de muncă (rutina);
5. riscul inerent de accidentare; 11. atenția acordată sarcinii de muncă ;
6. conținutul sarcinii de muncă; 12. iluminatul postului;
7. restricțiile impuse de sarcina de 13. ambianța termică;
muncă; 14. mediul fonic.

12
 Criteriul 1: Spațiul de lucru

evaluarea postului ia în calcul echipamentul, mobilierul și alte elemente ale

activității, precum și amplasarea și dimensiunile acestora;
în cadrul metodei EWA, se adaugă analiza activității fizice, ridicarea
greutăților și poziția de muncă.

Criteriul 2: Efortul fizic

se determină pe baza observării activității, a metodelor și echipamentelor

utilizate, dar și pe baza interviului muncitorului.

13
 Criteriul 3: Ridicarea greutăților

efortul de ridicare a greutăților se măsoară în funcție de:

o greutatea sarcinii;
o distanța între încărcătură și corp;
o înălțimea de ridicare.

Criteriul 4: Poziția de muncă și mobilitatea

în cadrul acestui criteriu se analizează poziția gâtului, brațelor, spatelui și

picioarelor, în timpul desfășurării activității;

14
 Criteriul 5: Riscul inerent de accidente

riscul de accidente se determină analizând probabilitatea producerii unui

accident și a gravității acestuia;
metoda EWA recomandă analiza următoarelor riscuri:
riscuri mecanice (lovituri, căzături);
riscuri ca urmare a greșelilor de proiectare;
riscuri privind activitatea muncitorului (poziția de muncă,
suprasolicitarea, mișcări efectuate incorect în timpul activității).

15
 Criteriul 6: Conținutul sarcinii de muncă

este determinat de numărul și calitatea operațiilor individuale;

metoda EWA recomandă utilizarea fișei postului împreună cu termenele
aferente fiecărei sarcini de muncă.

Criteriul 7: Restricțiile impuse de sarcina de muncă

în cadrul acestui criteriu se analizează limitele activității muncitorului sau

libertății de a alege durata de execuție a sarcinii de muncă (gradul de
autonomie).

16
Criteriul 8: Comunicarea muncitorului și contactele personale

criteriul se referă la șansele pe care muncitorii le au pentru a comunica cu

superiorii sau alți colegi de muncă;
metoda permite determinarea gradului de izolare a muncitorului.

Criteriul 9: Luarea deciziilor

se determină complexitatea relației dintre informația de care dispune

muncitorul și activitatea sa, astfel:
relația poate fi simplă și clară, în măsura în care informația primită
este furnizată de un singur indicator;
relația poate fi complexă, iar decizia poate necesita elaborarea unui
model de activitate și compararea cu activități alternative.
17
Criteriul 10: Repetabilitatea sarcinii de muncă (rutina)

rutina în activitate este determinată de durata medie a unui ciclu de efectuare

a sarcinii de muncă;
acest criteriu poate fi analizat numai pentru acele activități în care o sarcină
de muncă se repetă, mai mult sau mai puțin în aceeași formă.

Criteriul 11: Atenția acordată sarcinii de muncă

acest criteriu are în vedere atenția și observațiile pe care executantul trebuie

să le acorde în activitatea sa instrumentelor, echipamentelor, comenzilor,
proceselor, indicatorilor etc.

18
 Criteriul 12: Iluminatul postului

pentru activitățile care necesită o acuitate vizuală obișnuită, nivelurile de

iluminare și gradul de luminozitate pot fi analizate prin observație;
pentru activitățile care necesită o acuitate vizuală ridicată, se măsoară
diferențele de luminozitate;
acuitatea vizuală reprezintă calitatea pe care o posedă ochiul, într-un grad mai
mult sau mai puțin ridicat, de a distinge detaliile obiectelor.

19
Criteriul 13: Ambianța termică

acest criteriu se analizează și evaluează pentru toate posturile de muncă și

pentru toate activitățile desfășurate în mediu termic sau cu expunere continuă
la temperaturi care depășesc 28°C.

Criteriul 14: Mediul fonic

analiza mediului fonic se realizează în funcție de tipul de activitate

desfășurată, deoarece există riscul provocării unor daune atunci când nivelul
de zgomot depășește 80 dB.

20
Care dintre criteriile metodei EWA descriu condițiile de la
locul dvs. de muncă?

21