Savin Andreea lorena

ITMI, IEI, ID 2LD402

1. Valoarea de întrebuințare a unui produs variază în raport cu dimensiunea tehnică prin influențarea
performanței, utilității și calității produsului. Cu cât dimensiunea tehnică este mai mare, cu atât
potențialul de a satisface nevoile și cerințele utilizatorilor poate fi mai mare, ceea ce poate crește
valoarea de întrebuințare a produsului.

2. Limitele dimensiunilor tehnice ale funcțiilor obiectului studiat sunt stabilite în funcție de cerințele
specifice ale produsului și de capacitatea tehnologică disponibilă pentru implementarea acestora.
Aceste limite pot fi determinate prin analiza tehnică și evaluarea fezabilității tehnice a fiecărei funcții.

3. Posibilitățile pentru stabilirea structurii de cost a produsului includ utilizarea metodelor de

estimare a costurilor, analiza costurilor prin descompunerea acestora pe componente și sub-sisteme,
și compararea costurilor cu beneficiile produsului pentru a determina eficiența și rentabilitatea
acestuia.

4. Relația generală de calcul a costului funcțiilor poate fi exprimată ca suma costurilor individuale ale
componentelor și operațiilor implicate în realizarea fiecărei funcții, înmulțită cu frecvența utilizării sau
importanța relativă a acesteia. Costul funcției reflectă, în esență, costul total asociat realizării unei
funcții specifice în cadrul produsului.

5. Metodele de determinare a costurilor funcțiilor în cazul realizării unui studiu de inginerie a valorii
pot include analiza de cost directă, analiza de cost bazată pe expertiză și analiza comparativă a
costurilor cu referință la produse similare de pe piață.

6. Analiza sistemică a funcțiilor în contextul ingineriei valorii implică examinarea interdependențelor

și interacțiunilor dintre diferitele funcții ale produsului, pentru a identifica sinergiile și optimizările
posibile care pot duce la îmbunătățirea valorii produsului.

7. Metoda analizei de regresie se aplică pentru a identifica relațiile statistice între variabilele implicate
în analiza costurilor și a funcțiilor produsului. Aceasta implică utilizarea datelor istorice și a modelelor
statistice pentru a estima costurile funcțiilor în funcție de factorii relevanți.

8. Alte metode care pot fi utilizate pentru analiza sistemică a funcțiilor includ analiza structurată a
sistemelor, analiza matriceală a interdependențelor și analiza grafurilor funcționale.

9. Exemple de soluții tipice utilizate în ingineria valorii, în urma realizării studiilor de reconcepere a
produselor, pot include simplificarea design-ului, standardizarea componentelor, substituirea
materialelor sau proceselor costisitoare cu alternative mai ieftine și îmbunătățirea proceselor de
producție pentru a reduce costurile și timpul de fabricație.

10. După faza de selecție a propunerilor pentru varianta de produs îmbunătățit, se urmărește
evaluarea și implementarea soluțiilor selectate, testarea acestora în condiții reale sau de laborator,
ajustarea și optimizarea detaliilor de proiectare și producție, și finalizarea documentației necesare
pentru implementarea și lansarea produsului pe piață.