Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Workbook -
Proiectele sunt foarte diverse şi pot însemna una sau două persoane care
lucrează câteva zile sau săptămâni, dar pot ajunge şi la câteva zeci sau chiar sute
de oameni care muncesc ani de zile .
Confuzii:
plan de afaceri = pune în relief situaţia organizaţiei la un moment dat precum şi
mediul concurenţial în care îşi desfăşoară activitatea pentru a justifica
investiţia de încredere
studiu de fezabilitate = justifică necesitatea/oportunitatea finanţării unei ideal
luându-se în calcul diverse forme de implementare şi de mediu (ostil/favorabil)
program = un grup de proiecte gestionate după o anumită regulă astfel încât să
se obţină avantaje mai mari decât dacă s-ar realiza o tratare individuală a lor;
Relaţie parte (proiect)/întreg (program)
Programul este o strategie iar proiectele sunt tactici de realizare a acesteia.
PROCES PROIECT
Activitate cunoscută necunoscută
Managerul de proiect:
1. estimează și planifică proiectul
2. crează echipa de proiect
3. monitorizează, raportează, comunică
4. foloseşte instrumente adecvate
5. administrează şi coordonează activităţile
( vezi Harold KERZNER vol. 1, pag. 10)
1. Estimarea şi planificarea
Managerul de proiect sau cineva de sub comanda sa trebuie să colecteze
informații exacte despre ceea ce trebuie făcut și despre cum anume trebuie
organizate lucrurile; cât de mult vor costa şi cât timp vor dura; care sunt
interdependenţele dintre diferitele sarcini, responsabilităţi şi resurse. Rezultatul
unor astfel de demersuri este planul proiectului.
2. Crearea echipei
De echipa de proiect depinde soarta bună sau rea a unui proiect. Adesea,
managerul de proiect nu prea are multe de spus în ceea ce priveşte persoanele
implicate în proiect: echipa este alcătuită din persoanele cu abilităţile necesare
(dacă acestea există), care nu sunt ocupate la momentul respectiv cu lucrări mai
importante decât proiectul. Chiar dacă managerul are privilegiul şi libertatea de a-şi
alege oamenii, grupul din care îi poate selecta este limitat. Abilitatea unui manager
de proiect stă în capacitatea lui de a grupa oamenii astfel încât aceştia să formeze o
echipă - să-i motiveze, să aplaneze conflictele inerente, să le asigure o bună
comunicare.
3. Raportarea şi contactele
Managerul de proiect este purtătorul de cuvânt al proiectului. Menţinerea
legăturilor cu conducerea, cu clienţii, cu autorităţile şi cu toţi cei care participă la
proiect cade în responsabilitatea sa.
6. Managementul schimbării
Există foarte puţine proiecte care se încheie exact aşa cum s-a planificat
iniţial. Pe parcurs, apar o serie de probleme ce necesită modificări ale planurilor
iniţiale: aceste modificări pot fi pe termen scurt (de exemplu, întârzierea unei
anumite activităţi, deoarece materialele sau resursele necesare nu au fost
disponibile la momentul potrivit) sau pe termen lung. Utilizatorii sau clienţii îşi
pot schimba cerinţele pe măsură ce se familiarizează cu produsul ce va fi obţi-
nut la sfârşitul proiectului. De asemenea, climatul legislativ şi financiar în care se
desfăşoară proiectul poate suferi schimbări pe durata derulării acestuia. Dacă nu
există cineva - în mod normal, Managerul de Proiect - care să instituie o
modalitate formală de observare, estimare şi realizare a schimbărilor aprobate
(adică să exercite aşa numitul control al schimbărilor) proiectul poate degenera
în haos.
Obiectivele
Obiectivele proiectului sunt clar definite în planurile proiectului (şi se
respectă întocmai prin activitățile desfășurate)
Susţinerea de sus
Proiectul este susţinut de conducere. Sprijinul conducerii poate fi obţinut
dacă aceasta este încredinţată că proiectul reprezintă un mijloc important de
îndeplinire a misiunii şi obiectivelor majore ale organizaţiei.
Resursele
Resursele financiare, de timp, materiale şi de personal trebuie să fie sufi-
ciente pentru realizarea activităţii.
Promotorul proiectului
Promotorul este o persoană care acţionează în sprijinul unui proiect sau
al unei propuneri; această persoană este ascultată de factorii de decizie şi pro-
movează în faţa acestora cauza unui proiect sau propuneri.
( vezi Harold KERZNER vol. 1, 1.10 pag. 19)
Clientul
Termenul de client este utilizat adesea în contracte pentru a desemna
persoana sau organizaţia care recurge la un contract formal pentru obţinerea
unor servicii profesionale. Clientul poate fi şi sponsor sau promotor; se poate
totodată ca aceste roluri să fie jucate de mai multe persoane diferite. Vom utiliza
termenul de client pentru a-l desemna pe cel care plăteşte pentru a beneficia de
serviciile stabilite printr-un contract chiar şi în cazurile în care contractul este
informal - cum este cel dintre două departamente din aceeaşi organizaţie, să
spunem.
Consumatorul
Consumatorul este un termen similar cu cel de client, pentru că, de re-
gulă, îl desemnează pe cel care cumpără ceva; de obicei, prin consumator se
înţelege o persoană cu care avem de-a face. În discuţiile despre calitate se
obişnuieşte să se folosească expresia "satisfacerea exigenţelor consumatorului";
acesta este sensul în care vom utiliza acest termen.
Echipa de proiect
Este constituită de obicei din oameni care activează în domenii (organizaţii,
departamente) diferite şi sunt întruniţi ad-hoc pentru a lucra împreună doar pe
durata proiectului.
Misiunea
Punctul de plecare uzual este formularea misiunii. Formularea misiunii
trebuie să cuprindă o scurtă descriere a opiniilor grupului respectiv (care poate fi
întreaga organizaţie sau doar o parte a ei) referitor la scopul pentru care a fost
înfiinţat. O misiune bine formulată creează limitele între care pot fi fixate
obiectivele. Misiunea declarată este eficacitatea dacă reușește să capteze valorile
organizației într-un mod concis şi clar, permiţând o evaluare imediată a acţiunilor
sugerate.
Planificarea strategică
Căile de realizare a planificării strategice într-o organizaţie sunt tot atât
de variate ca şi organizaţiile însele.
Planificarea poate fi realizată în mod autoritar, prin ordinele comitetului
director; ea poate fi realizată şi prin consens, printr-o largă consultare şi
discutare a obiectivelor în interiorul organizaţiei; poate fi proactivă (adică
"ofensivă") sau doar reactivă; poate fi un amestec al tuturor acestora - în viaţa de
zi cu zi, procesul de planificare din organizaţii este mult mai puţin precis definit,
mult mai puţin clar şi dă naştere la mult mai multe încurcături decât lasă să se
înţeleagă simpla descriere a acestuia.
Ce ne propunem ? • Obiective
SWOT
Mediu Extern
OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
Analiza Pareto
Meritul dezvoltării acestei tehnici îi revine economistului italian Vilfredo
Pareto. Metoda se bazează pe un principiu universal devenit aproape un truism,
care se referă la legătura dintre valoare şi cantitate. Există numeroase exemple
în acest sens chiar în viața de zi cu zi; într-un depozit 20% din produse reprezintă
circa 80% din valoarea totală a mărfii, 80% din defectele de calitate sunt generate
de 20% din posibilele cause de defectare. Pentru a fi eficace trebuie să se bazeze
pe date înregistrate pe o perioadă relevantă de timp.
Diagramele cauză-efect
Diagramele cauză-efect sunt întâlnite adesea şi sub denumirea de dia-
grame Ishikawa sau "os de peşte". Construcţia unor astfel de diagrame începe
cu definirea unui efect (sau a unui rezultat) care este mai apoi redus la factorii
care au contribuit la realizarea lui (cauzele). Acestea din urmă sunt examinate în
continuare, pentru a se determina cauzele principale ale efectului.
Identificarea obiectivelor
Exista diferite tehnici prin aplicarea cărora se pot stabili obiectivele. Cele
mai uzuale sunt:
Brainstorming
Tehnica grupului nominal
Diagramele de afinităţi
Cerinţa vs specificaţie
Cerinţa defineşte produsul/proiectul şi ceea ce se aşteaptă de la el.
Avantaje/Dezavantaje