S.C. Allianso Park Management S.R.L.

Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,

Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Tema nr.11 de pregatire a personalului din cadrul Serviciului Privat pentru

Situatii de Urgenta al SC ALLIANSO PARK MANAGEMENT SRL :

PREVENIREA INCENDIILOR
NOŢIUNI GENERALE DE FIZICĂ ŞI CHIMIE: OXIDARE, ARDERE,
EXPLOZIE, VAPORIZARE, FIERBERE, CĂLDURĂ, PUTEREA CALORICĂ
Planul temei :
1.Oxidarea
2.Arderea.
3.Explozia
4.Vaporizarea
5.Fierberea
6.Căldura
7.Puterea calorică

1. Oxidarea
Oxidarea este un fenomen chimic şi constituie o reacţie în care o substanţă se
combină cu oxigenul sau cedează hidrogen. Se cunosc, de exemplu, oxidări lente,
oxidări biochimice oxidări chimice şi oxidări electrolitice.
Oxidarea lentă este o combinare a unei substanţe cu oxigenul care se produce
la temperatura ambiantă sau mai joasă, fără dezvoltare de lumină şi aparent
dezvoltare de căldură Căldura dezvoltată fiind cedată treptat mediul exterior,
temperatura se menţine practic constantă (exemplu ruginirea fierului, putrezirea
lemnului, respiraţia fiinţelor, oxidarea unor metale etc.)
Oxidarea biochimică se referă la oxidarea grăsimilor, proteinelor şi a hidraţilor
de carbon proveniţi din alimente.
Oxidarea biochimică se foloseşte şi la scară industrială.
Oxidarea chimică are domeniul de aplicare la protecţia fierului şi oţelului, a
magneziului, a cuprului şi aliajelor lui.
Oxidarea chimică, este o oxidare de protecţie la metalele feroase şi la cupru şi
este de cele mai multe ori o brunare.
Oxidarea electrolitică se aplică de obicei, la protecţia aluminiului şi a aliajelor
lui.
2. Arderea.
În condiţii obişnuite arderea reprezintă un proces de oxidare sau de asociere a
substanţelor combustibile cu oxigenul din aer însoţită de căldură şi lumină.

1
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Arderea este deci o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţa

oxigenului atmosferic cu dezvoltare de căldură, si în general, însoţită de lumină.
Se cunosc însă si substanţe care ard fără prezenţa oxigenului din aer, ca de
exemplu acetilena comprimată, clorura de azot, precum si alte substanţe compuse. În
anumite condiţii aceste substanţe pot exploda cu degajare de căldură şi apariţie de
flăcări.
Procesul de ardere este posibil numai dacă sînt întrunite următoarele condiţii :
 existenţa substanţe lor şi materialelor combustibile ;
 prezenţa substanţelor care menţin arderea (oxigen, substanţa care cedează
oxigen) realizarea temperaturii de aprindere.
Arderea materialelor şi substanţelor combustibile se produce numai în faza
gazoasă, chiar şi materialele combustibile solide înainte de a se aprinde sunt supuse
procesului de gazificare.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora, care se formează după ce se
depăşeşte temperatura de inflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind şi ard, în general, mult mai greu decât
lichidele şi gazele combustibile , deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un
aport mare de căldură din exterior, degajarea substanţelor combustibile volatile prin
distilare se face mai încet.
Cel mai important efect fizic produs în urma arderii este temperatura care creste
pe măsură ce arderea se intensifică.
Deseori, creşterea temperaturii substanţelor combustibile determină schimbarea
stării de agregare a acestora. Fără aceste schimbări nu este posibilă arderea. De
aceea înainte de ardere corpurile solide se transformă în stare lichidă şi gazoasă sau
numai gazoasă.
Procesul de ardere pentru materialele si substanţele combustibile solide, lichide
si gazoase se desfăşoară la fel şi se produce în „trei faze” : oxidarea, aprinderea si
arderea propriu-zisă.
Datorită oxidării gazelor si vaporilor, căldura se acumulează în mod continuu,
fapt care conduce la mărirea vitezei reacţiilor, la aprinderea materialului şi apariţia
flăcărilor.
Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minimă la care un
combustibil solid sau lichid arde până la epuizare. Temperatura teoretică de ardere
corespunde unei arderi fără pierderi de căldură în exterior şi este mai ridicată decât
temperatura reală de ardere.

2
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sînt direct influenţate de puterea

calorifică a materialului combustibil care arde, de cantitatea de căldură rămasă în
spaţiul incendiat, precum şi de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere. Arderea substanţelor şi materialelor combustibile se produce
diferit; ea reprezintă cantitatea de combustibil care se consumă prin ardere în unitatea
de timp şi suprafaţă.
Tipuri de ardere.
Arderile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
Din punct de vedere al tipului de reacţie se deosebesc arderi complete şi arderi
incomplete.
Arderea completă se produce atunci când substanţa combustibilă arde complet,
existând cantitatea suficientă de oxigen pentru procesul de oxidare. Ca produşi de
ardere rezultă bioxid de carbon, vapori de apă, bioxid de sulf, etc.
Arderea incompleta are loc atunci când substanţa combustibilă nu arde în
întregime, datorită faptului că nu are la dispoziţie întreaga cantitate de oxigen. Ca
produse ale arderii rezultă oxid de carbon, alcool, vapori de apă şi compuşi organici
complexi.
Din punct de vedere al propagări flăcării, deci al vitezei de reacţie se deosebesc
arderi uniforme, normale sau deflagraţii si arderi rapide.
Arderea uniformă (deflagraţia) se propagă cu viteză relativ redusa (de la
câţiva centimetri pe secundă până la un metru pe secundă). Aceste arderi se
caracterizează printr-o transmitere de căldură şi prin centrii activi, din aproape în
aproape, ceea ce
asigură o propagare destul de uniformă. Arderile uniforme au loc, în general, în
spaţii deschise, unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face în mod constant.
Arderea rapidă (detonaţia) se produce, în general, în spaţii închise, se dezvoltă
cu viteze supersonice (1—4 km/s), propagarea flăcărilor fiind însoţită de o undă de
compresiune care înaintează, în funcţie de substanţa care arde cu aceeaşi viteză pe
distanţă până la 1 m, ca apoi datorită arderii şi dilatării produselor de ardere,
propagarea ei să se accelereze.
Din punct de vedere al posibilităţilor de percepere, arderile se pot clasifica în :
ardere cu flacără - care este combustie în faza gazoasă cu emisie de
lumină. Este cea mai des întâlnită ;
arderea cu incandescenţă - combustie fără flacără a unui material
combustibil, cu emisie de lumină vizibilă la suprafaţa acestuia ;
arderea mocnită - combustia unui material fără emisie de lumină vizibilă
adesea pusă în evidenţă de fum şi de creşterea temperaturii.

3
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Este bine să fie reţinut faptul că arderile au loc numai în faza gazoasă, indiferent
dacă substanţele şi materialele combustibile, sînt solide, lichide sau gazoase.
3. Explozia
Explozia este un proces de ardere rapidă şi violentă a amestecurilor explozive,
care se produc în fracţiuni de secundă, cu degajare de căldură, lumină şi care
generează presiuni mari.
Ţinând seama de natura şi mai precis de cauzele lor, exploziile se pot împărţi în
patru grupe :
explozii produse de energia eliberată în urma unei oxidări rapide (arderea unui
amestec de vapori de substanţe combustibile cu aer) ;
explozii provocate printr-o descompunere rapidă a unor compuşi chimici
(descompunerea azotatului de amoniu) ;
explozii rezultate din eliberarea bruscă a energiei degajate prin fuziune sau
fisiune nucleară (bomba atomică şi cu hidrogen);
explozii datorită polimerizărilor necontrolate cu eliberarea rapidă de energie
(peroxizi organici).
Exploziile cele mai frecvente, urmate deseori de incendii, sunt cele din grupa
întâia, datorită faptului că se pot forma cu uşurinţă amestecuri explozive de vapori,
gaze sau praf cu aerul.
Dacă ne referim la reacţiile exoterme (cu degajare da căldură) care nu sînt
uniforme, rezultă că vitezele de ardere (reacţie si de descompunere) sunt variate, ele
clasificându-se din acest punct de vedere, în trei grupe :
Deflagraţia care se defineşte ca o reacţie chimică pe timpul căreia viteza de
ardere este de câţiva centimetri pe secundă, ceea ce face ca arderea să se propage din
aproape, aşa cum se produce la arderea pulberii negre presărată pe o suprafaţă plană.
Explozia propriu-zisă care se produce atunci când amestecul de substanţe
combustibile-aer existent într-un spaţiu închis (încăpere, recipient etc.) are o anumită
concentraţie şi vine în contact cu o sursă de aprindere. în acest caz viteza de ardere
este de 10—100 m/s.
Detonaţia este o explozie produsă, în general, în ţevi cu diametre şi lungimi
suficient de mari, la care viteza de propagare a flăcării este cuprinsă între 1 000—4
000 m/s, caracterizată prin apariţia undei de şoc. ,
In cazul detonaţiei, descompunerea substanţelor se face atât de rapid încât gazele
care se produc se destind în însăşi masa substanţei, dând naştere la presiune şi o
temperatură foarte ridicată.
În industria chimică, petrochimică, petrolieră, a lemnului, de morărit,
laboratoare etc. se pot produce explozii de vapori, gaze şi prafuri combustibile.

4
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Vaporii, gazele şi prafurile combustibile formează cu aerul amestecuri

explozive, care se pot aprinde numai dacă au o anumită concentraţie.
Limitele de explozie. Concentraţia minimă a vaporilor, gazelor, prafurilor
combustibile în aer, la care se poate produce explozia se defineşte ca limită
inferioară de aprindere sau de explozie .
Concentraţia maximă a vaporilor, gazelor şi prafurilor combustibile în aer, la
care se poate produce explozia se numeşte limită superioară de aprindere sau de
explozie.
Zona dintre limita inferioară şi superioară de explozie se numeşte interval de
explozie. Ea are un rol determinant în stabilirea pericolelor de incendiu si de explozie
ale lichidelor, gazelor şi prafurilor combustibile, deoarece explozia este posibilă
numai între limitele inferioară şi superioară de explozie.
Sub limita inferioară de explozie, amestecul nu poate să ardă si nici să producă o
explozie din cauza excesului de aer.
Peste limita superioară de explozie, explozia nu poate avea loc datorită lipsei de
aer, amestecul fiind prea bogat în substanţă combustibilă.
Pericolul de explozie depinde de mărimea intervalului de explozie, de
temperatura de inflamabilitate şi de perioada de inducţie (timpul scurs de la contactul
sursei de aprindere cu amestecul exploziv până la declanşarea exploziei).
Formarea amestecurilor explozive de prafuri combustibile cu aerul depinde de
compoziţia chimică, granulaţie, grosimea stratului de praf (gradul de dispersie),
presiunea şi compoziţia mediului, temperatura de aprindere, umiditatea aerului.
Răbufnirea
Răbufnirea poate ti considerată ca un efect limită al exploziei, adică este o
ardere cu viteză de cel puţin câţiva metri pe secundă. Presiunea care se formează la
răbufnire nu este prea mare, ea durează în schimb ceva mai mult dând posibilitatea să
se poată reconstitui locul exact al aprinderii. Se pot produce răbufniri de arderea
prafului, aici fiind vorba de o ardere de praf declanşată brusc, în majoritatea cazurilor
formând o flacără pătrunzătoare cu o temperatură foarte ridicată.
Unda de presiune se descarcă aproape în întregime fără efecte mecanice vizibile.
Răbufniri se pot produce şi în focarele cazanelor şi chiar în unele spaţii în care
se găsesc amestecuri explozive.
4. Vaporizarea
Trecerea unui lichid în stare de vapori se numeşte vaporizare. Pentru ca un
corp să ajungă în stare de vapori, trebuie să treacă mai întâi în stare lichidă, afară de
unele excepţii.Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin fierbere.

5
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are ,loc la orice

temperatură. Ea se produce cu atât mai intens cu cât suprafaţa lichidului este mai
mare, temperatura mai ridicată şi vaporii emanaţi de lichid sînt înlăturaţi mai repede.
Într-un vas închis, spaţiul .deasupra lichidului este saturat de vapori. Vaporii
care nu au ajuns în stare de echilibru vapori nesaturaţi.
Lichidele nu se evaporă toate cu aceeaşi viteză. Cu cât presiunea exercitată
asupra unui lichid se micşorează, cu atât viteza de evaporare creşte.
Pentru a se produce vaporizarea este necesară o anumită cantitate de
căldură.
Cantitatea de căldura necesară unui gram de lichid ca să se transforme în
vapori, fără ca temperatura să se schimbe, se numeşte căldură de vaporizare.

5. Fierberea
Ea se defineşte prin trecerea unui lichid în stare gazoasă cu formare de vapori în
tot cuprinsul său. Cu cît un lichid se fierbe la altitudine mai mare cu atât temperatura
lui de fierbere este mai mică. Se ştie că la presiunea normală, apa fierbe la 100°C în
schimb 1a altitudine mai mare apa fierbe la 95°C, 90°C şi chiar 80°C.
Dacă presiunea aerului se măreşte, lichidul va fierbe la o temperatura mai mare
decât aceea a punctului de fierbere normal.
La presiunea constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care
rămâne neschimbată atâta timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte
temperatură de fierbere sau punct de fierbere.
Fierberea se produce in momentul când presiunea vaporilor saturaţi devine egală
cu presiunea exterioară. Temperatura de fierbere a lichidelor depinde în primul rând
de natura lichidului apoi de starea lui de puritate, de gazele dizolvate în lichid pe
când temperatura vaporilor formaţi din lichidul care fierbe nu depinde de aceşti
factori.
Volumul vaporilor care se formează prin, fierbere este mai mare decât volumul
lichidului din care a luat naştere. Astfel, 1 kg de vapori de apă la 100 grade C arc un
volum de 1730 ori mai mare decât acela al apei din care a provenit.

6. Căldura
Căldura este o formă de energie, o manifestare a stării de agitaţie mecanică a
moleculelor şi atomilor unui corp.
Pentru a putea caracteriza gradul de încălzire a unui corp a fost necesar să se
adopte noţiunea de temperatură. Prin temperatura se înţelege mărimea fizică ce
caracterizează gradul de încălzire al unui corp.

6
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Principalele moduri de producere a căldurii şi în special condiţiile de acumulare

a energiei termice, factorul de bază în crearea unui focar de incendiu, se arată mai jos.
Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza apariţia unei
concentrări de energie termică :
Reacţiile termice externe având ca exponent principal reacţiile de ardere (toate
tipurile de ardere);
Trecerea curentului electric prin rezistenţe, însoţită de apariţia unei anumite
cantităţi de căldură a cărei valoare depinde de caracteristicile circuitului şi ale
curentului ;
Frecarea corpurilor, care este însoţită de degajarea unei cantităţi de căldură
direct proporţională cu forţa de frecare, cu timpul şi cu viteza relativă a suprafeţelor
de contact;
Răcirea unui corp cald, care se face prin cedare de căldură;
Radiaţia solară, consecinţă a unor puternice reacţii termonucleare, constituie
cea mai puternică sursă de căldură.
O sursă termică transmite mediului înconjurător o parte din căldură. Se
deosebesc trei moduri de transmitere a căldurii :
- prin conducţie;
- prin convecţie ;
- prin radiaţie.
Transmiterea căldurii se face întotdeauna de la sursa caldă câtre sursa rece,
proces care continuă până la egalizarea temperaturilor.
Conducţia căldurii înseamnă propagarea căldurii printr-un material solid sau
un fluid aflat în repaus, din regiunile cu o temperatură mai ridicată spre regiunile cu o
temperatură mai scăzută. Se poate produce prin şi ciocnirea dintre molecule în medii
gazoase, mişcarea electronilor şi interacţiunea lor cu oscilaţiile reţelei cristaline în
metale.
Convecţia căldurii, înseamnă transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau
gazos cu ajutorul curenţilor. Ea poate fi naturală când este produsă de variaţia în
spaţiu a greutăţii specifice a corpului.
Prin radiaţie, căldura se transmite prin unde electromagnetice, emise de un
corp cu temperatură superioară lui zero absolut datorită exclusiv agitaţiei termice a
atomilor şi moleculelor corpului.
7. Puterea calorică
Prin ardere corpurile degajă cantităţi diferite de căldură.

7
 S.C. Allianso Park Management S.R.L.
Sat Aricestii Rahtivani, Comuna Aricestii Rahtivani, nr. 5,
Depozit Logistic SME, Str. Londra, birou 5, Etaj 1,
Judet Prahova, Romania
J29/1006/2010
CUI: RO27277799
EN ISO 9001:2015
Tel.: 0344 228200 Certificate Reg. No 20 100 112006650
Fax: 0344 228215 EN ISO 14001:2015
Certificate Reg. No 20 104 112006651
OHSAS 45001:2018
Certificate Reg. No 20 116 203009437

Orice combustibil degajă o cantitate determinată de căldură, dependentă numai

de natura sa (cărbune lemn, benzină etc.), cu alte cuvinte combustibilii sînt
caracterizaţi prin puterea lor calorică.
Puterea calorică a unui combustibil reprezintă cantitatea de căldură produsă prin
arderea completă a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea
unui metru cub de gaz, măsurat în condiţii normale.
Puterea calorică se notează cu simbolul Q şi are ca unitate de măsură
kilocaloria/kilogram [kcal/kg].
Se cunosc două feluri de puteri calorice : superioară şi inferioară.
Puterea calorică superioară (Q sup.) reprezintă căldura degajată în condiţii când
produsele de ardere se găsesc la o temperatură mai mică de 100°C, deci când apa din
gazele de ardere este în stare lichidă.
Puterea calorică inferioară sau efectivă (Q inf.) reprezintă puterea calorică din
care s-a scăzut cantitatea de căldură necesară pentru vaporizarea apei, adică în
condiţii când produsele de ardere se găsesc la o temperatură mai mare de 100°C.
Intocmit
Sef Serviciul Privat pentru Situatii de Urgenta
al SC ALLIANSO PARK MANAGEMENT SRL
ing.
Vasile Marian