Z.00.tesa Iulie 2020

T.I.P.
–semestriale TESA – IULIE 2019
„Pentru a fi un profesionist, nu este suficient să-ti cunosti meseria, ci trebuie să fii – mai presus
de orice – o persoană informată, deoarece numai oamenii bine informati aleg solutiile optime”.
Tematica de instruire periodică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă / SU-PSI, se consemnează în fişa
individuală de instruire, cu indicarea numărului de înregistrare, a duratei şi datei instruirii. După efectuarea instruirii, fişa de
instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
Fisele de instruire individuala se pastreaza la conducatorul locului de munca. Responsabilitatea instruirii la locul de munca si
efectuarea instruirilor periodice revine conducatorului direct al locului de munca (art.91 si 96 din HG 1425/2006)
Un loc de munca sigur

iti prelungeste viata
PLAN SINTEZA - TEMETICA DE INSTRUIRE nr. 2 - IULIE - 2020
instructajul periodic de securitate a muncii-SSM si a instructajului pentru SU-PSI cu personalul din cadrul societatii .
Înveti azi sa te pazesti o viata!

Se vor prelucra urmatoarele materiale:
TEMATICA OBLIGATORIE PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA (SSM)
1 IPSSM –DEPLASAREA LUCRATORILOR (OUG. 195/2002- codul rutier )
2 IPSSM - MODUL DE ALARMARE, - HG 1425/2006 (art. 101-107)
INTERVENŢIE, EVACUARE ŞI PRIM Pericol grav si iminent de accidentare
AJUTOR Zone cu risc ridicat si specific
3 FISA INFORMATIVA-IMPIEDICARI
ALUNECARI -LA LOCUL DE MUNCA
FISA INFORMATIVA-MUNCA DE BIROU ŞI HG nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in
AFECŢIUNILE MUSCULO-SCHELETICE munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
PRINUL AJUTOR -ACCIDENTE GENERATE
DE CURENTUL ELECTRIC
TEMATICA SPECIFICA ACTIVITATILOR
TEMATICA OBLIGATORIE PENTRU SITUATII DE URGENTA (PSI)

1 IPSU- INSTRUCTIUNI DE INTERVENTIE - Ordin M.A.I. 163/2007
IN CAZ DE INCENDIU LA LOCUL DE
MUNCA
IPSU – 02: Reguli de comportare în cazul L481/2004: Legea apărării civile.
producerii unor situaţii de urgenţă
Instructajul periodic va cuprinde obligatoriu în afara temelor OBLIGATORII - Insţrucţiuni proprii de securitate şi sănătate
în muncă specifice MESERIILOR DIN CADRUL ACTIVITATILOR DESFASURATE, urmând ca planificarea să o decidă
ŞEFUL LOCULUI DE MUNCĂ
Respectarea continutului acestor instructiuni nu absolva persoanele juridice si persoanele fizice, implicate in procesul de
munca, de raspunderile, conform legislatiei in vigoare, pentru lipsa de prevedere si asigurare a oricaror altor masuri de securitate
a muncii, adecvate conditiilor concrete de desfasurare a activitatii respective.
Realizarea efectivă a măsurilor dispuse revine atât lucrătorilor, cât şi persoanelor cu atribuţii în organizarea şi
conducerea procesului de muncă, în baza prevederilor art. 22 şi 23 din Legea nr. 319/2006, pentru a nu expune la pericol de
accidentare propria persoană, alţi lucrători sau alţi participanţi la procesul de muncă care pot fi afectaţi de acţiunile sau
omisiunile lucrătorului în timpul procesului de muncă.
Preventia este mereu mai utilă decât vindecarea. !

Este mult mai usor a preveni decât a interveni !
Sănătatea este tot ce avem mai de preţ! De aceea trebuie făcut orice efort posibil pentru a o proteja.
Celor care spun că securitatea în muncă costă, le-aş spune că lipsa acesteia costă mai mult
Dacă ai impresia că educaţia este scumpă, atunci încearcă să vezi cum este ignoranţa . (Andy McIntyre)
SEPP. PROCARRE & SAFE SRL - Sustinem siguranta dumneavoastra
Cod formular: SSM-SU Page 1 of 33
T.I.P. –semestriale TESA – IULIE 2019
NU UITA CA ACASA TE ASTEAPTA CEI DRAGI !!

Conducatorul societatii este singurul responsabil de sanatatea si securitatea salariatilor sai, dar
activitatea de prevenire este o problema care priveste pe toti participantii la procesul de munca
ATENTIE Prin aspectele prezentate în acest document speram sa va constientizam asupra

riscurilor pentru securitatea si sanatatea Dvs., a colegilor Dvs. la care sunteti expusi în procesul de

productie, asupra obligatiilor legale ce decurg din legislatia nationala in domeniu Securitatii si
Sanatatii in Munca
INSTRUCŢIUNE PROPRIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
PENTRU DEPLASAREA LUCRATORILOR (DE TRASEU)
Instructiuni privind securitatea si sanatatea in munca la locul de munca si pe traseul de deplasare la /
de la serviciu
Art. 1 Lucratorii si participantii la procesul de munca au obligatia de a anunta conducatorul locului de
munca in timp util in cazul in care, din motive obiective, nu este apt pentru lucru si nu-si poate desfasura
activitatea in conditii normale, din dinverse motive, cum ar fi:
– Stare avansata de oboseala;
– Urmeaza un tratament medical si este sub influenta unor medicamente cu regim special de administrare
– Este sub influenta bauturilor alcoolice; etc.
Art. 2 Nu se permite admiterea sau mentinerea la lucru a unei persoane de catre coducatorul locului de
munca, daca constata ca acesta este intr-o stare avansata de oboseala care nu-i permite desfasurarea in
conditii de eficienta si securitate a muncii a sarcinilor de serviciu sau este sub influenta bauturilor
alcoolice.
Art. 3 Nu se permite adimterea sau mentinerea la lucru a unei persoane de catre conducatorul locului de
munca, daca constata ca aceasta se afla sub in fluenta unei substante sau medicament care poate afecta
capacitatea de reactie psihico-fizica, de apreciere a unui potential risc, capacitatea de munca etc.
Art. 4 Se interzice prezentarea la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice, cat si consumul acestora in
timpul programului de lucru.
Art. 5 Deplasarea pe jos la/de la serviciu, deplasarea de la sediu la locul de munca sau de la un loc de
munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca, se va face numai pe trotuar sau, in lipsa
acestuia, pe partea stanga a drumului, in directia de mers, cat mai aproape de marginea partii carosabile,
conformandu-se regulilor de circulatie, respectand regulile de circulatie si semnificatia mijloacelor de
semnalizare.
Art. 6 Daca deplasarea prevazuta la articolul precedent se face cu biciclete si, respectiv ciclomotoare
acestea trebuie sa fie conduse pe drumul public numai pe un singur rand, respectand regulile de circulatie
si semnificatia mijloacelor de semnalizare.
Art. 7 Este interzisa utilizarea bicicletelor si ciclomotoarelor la transportul sau tragerea de orice fel de
obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stanjenesc sau pericliteaza conducerea vehiculului ori
circulatia celorlalti participanti la trafic.
Art. 8 Deplasarea intre punctele de lucru, de la domiciliu la serviciu si invers se va face pe traseele cele
mai scurte si fara abateri nejustificate.
Art. 9 Pe drum se va merge cu un pas normal, fara a alerga, atenti la traseul pe care va deplasati.
Art. 10 Se vor ocoli portiunile de drum acoperite cu zapada, gheata, polei, mazga, umezeala, care prezinta
denivelari etc, cele pe care s-au executat lucrari sau care sunt semnalizate pentru a fi ocolite. In situatia
circulatiei pe timp de iarna, cu precipitatii – zapada, gheata – deplasarea se va face cu grija si cu atentie,
astfel incit sa se reduca riscul de accidentare datorat acestora.
Art. 11 In timpul deplasarii pe drumurile publice este interzisa intrarea sau stationarea in zone in care se
efectueaza lucrari sau interventii ori in alte zone periculoase.
Art. 12 Daca in timpul deplasarii se observa caderea unor obiecte de la etajele superioare ale
blocurilor/cladirilor, se va ocoli zona respectiva sau se va continua drumul cu mare atentie.
Art. 13 Este interzisa atingera unor cabluri sau fire care sunt cazute pe jos. De asemenea este interzisa
atingerea cutiilor sau carcaselor care sunt semnalizate ca prezentand pericol de electrocutare.
Art. 14 Trecerea peste sapaturile aflate pe traseul de deplasare se va face in mod obligatoriu numai peste
pasarelele special amenajate in acest scop.
Art. 15 Traversarea drumului public se face perpendicular pe axul acestuia, numai prin locurile marcate
ori/si semnalizate cu indicatoare, iar in lipsa acestora, pe la coltul strazii, dupa ce v-ati asigurat ca o puteti
face in siguranta, atat pentru propia persoana cat si pentru ceilalti participanti la trafic.
Art. 16 Pe timp de noapte circulatia pe partea carosabila a drumului se face, avand aplicate pe
imbracaminte, accesorii reflectorizante sau purtand o sursa de lumina vizibila din ambele sensuri.
Art. 17 Este interzisa circulatia pe partea carosabila a drumului public daca exista amenajari rutiere
destinate circulatiei pietonilor.
Art. 18 Este interzisa traversarea drumului public prin alte locuri decat cele permise ori prin locurile
permise, in fuga si/sau fara sa se asigure.
Art. 19 Deplasarea pe jos a lucratorilor pe drumul public in grupuri organizate se face circuland grupati
cate doi pe partea stanga a partii carosabile in sensul lor de mers.
Art. 20 La traversarea caii ferate, lucratorii sunt obligati sa se asigure ca din stanga sau din dreapta nu se
apropie nici un vehicul feroviar.
Art. 21 Conducerea pe drumurile publice a vehiculelor trase sau impinse cu mana se face, de regula, pe
trotuare sau acostament, iar in lipsa acestora, numai pe partea stanga a drumului si nu poate fi
incredintata celor care au afectiuni de natura sa le diminueze capacitatea psihomotorie.
Art. 22 Se interzice conducatorului vehiculului tras sau impins cu mana sa circule, pe timp de noapte ori
ziua cand, vizibilitatea este redusa, pe partea stanga a drumului fara sa aiba asupra sa o sursa de lumina
vizibila din ambele directii sa traverseze drumurile publice prin alte locuri decat cele prevazute pentru
pietoni.
Art. 23 In timpul deplasarii cu mijloacele de transport in comun se interzice lucratorilor sa urce, sa
coboare, sa tina deschise ori sa forteze deschiderea usilor in timpul mersului autovehiculului sa
calatoreasca pe scari sau pe partile exterioare ale caroseriei unui autovehicul.
Art. 24 Pentru asteptarea mijloacelor de transport in comun stationarea se va face pe refugiile amenajate
sau pe trotuar. Este interzisa stationarea pe partea carosabila.
Art. 25 Deplasarea de pe trotuar catre mijlocul de transport in comun se va face numai dupa ce acesta a
oprit in statie.
Art. 26 Urcarea precum si coborarea din mijlocul de transport in comun se va face atent utilizand mana
curenta a acestuia.
Art.27 Este interzisa urcarea sau coborarea pe treptele mijlocului de transport auto prin saritura.
Art. 28 Este interzisa circulatia cu mijloacele de transport in comun fiind atarnat pe scara, sau pe
tampoanele acestora.
Art. 29 In timp ce mijlocul de transport auto este in mers, pentru mentinerea echilibrului se vor utiliza
barele de sustinere sau alte elemente amenajate in acest scop.
Art. 30 In mijlocul de transport in comun este interzis sa stati in zone in care puteti fi prinsi de bare sau
platforme care se rotesc sau in zone de unde puteti aluneca.
Art. 31 In timpul deplasarii cu mijlocul de transport in comun este interzis sa scoateti mainile sau capul pe
geamurile acestora.
Art. 32 Nu atingeti firele sau alte parti ale instalatiei electrice a mijlocului de transport in comun.
Art. 33 Dupa coborarea din mijlocul de transport auto este interzisa deplasarea pe partea carosabila.
Indreptati-va pentru mers catre trotuar.
Art. 34 Lucratorii si paricipantii la procesul de munca care prezinta leziuni corporale nu vor fi admisi la
lucru decat cu aviz medical.
Art. 35 Regula generala, pentru toti lucratorii si participantii la procesul de munca, este aceea de a nu
presta activitati pentru care nu sunt instruiti sau care necesita instruire speciala.
Art. 36 Lucratorii si particinaptii la procesul de munca trebuie sa-si desfasoare activitatea in spatiul
destinat si sa limiteze pe cat posibil deplasarile nejustificate in cadrul punctului de lucru.
Art. 37 Accesul, cu exeptia persoanelor abilitate, in locurile si/sau incaperile cu nivel ridicat de
periculozitate si/ sau incaperi cu destinatie speciala sau acces limitat este interzis.
Art. 38 In cazul in care in incinta punctului de lucru au loc lucrari de amenajare sau reparatii a spatiilor
aferente, se interzice deplasarea in interiorul zonei de lucru.
Art. 39 Cu exceptia cazurilor fortuite, deplasarea in cadrul punctului de lucru se va face intr-un ritm
normal in special in zona scarilor si usilor.
Art. 40 Orice deplasare dintr-o incapere in alta se va efectua atent, cu fata inainte. Deschiderea usii se va
executa lent pentru a nu se accidenta vreo persoana aflata in incapere sau in imediata apropiere a ei.
Art. 44 Orice deplasare in incinta punctului de lucru se va face cu atentie evitandu-se impiedicarea de
diferite obstacole precum si deplasarea pe suprafete nesigure care pot prezenta riscuri de accindenatare,
cum ar fi: suprafete alunecoase, denivelari, gropi, capacele hidrantilo de incendiu, a canalelor de colectar
a apelor uzate, a vanelor conductelor de apa, de gaze, instalatiilor electrice si telefonice.
Art. 45 Usile cu geamuri trebuie manevrate foarte atent. Este interzis a se sprijini sau a se impinge de
partea de sticla a usilor.
Art. 46 Circulatia pe scari se va efecuta respectandu-se urmatoarele norme:
– se va circula numai pe partea dreapta;
– se va merge incet, unul dupa altul, in sir simplu;
– se va sprijini de mana curenta, nu se va citi in timp ce se urca pe scari, nu se va aprinde tigara, nu se
vor numara banii, nu se va merge distrat, sarind cate doua trei trepte deodata, etc;
– vor fi indepartate de pe trepte toate obiectele care ar putea provoca alunecarea (creion, cotoare si coji
de fructe, etc).
Art. 47 Intotdeauna trebuie sa se privesca in directia de mers, iar atunci cand se transporta pachete in
brate, acestea nu trebuie sa impiedice vizibilitatea.

Art. 48 Prezentele instructiuni nu sunt limitative. Nerespectarea lor se sanctioneaza conform prevederilor
legale in vigoare.
Conducătorilor auto le este interzis:

 sa transporte in cabina mijlocului de transport un număr de persoane mai mare decât cel
stabilit prin construcţia autovehiculului si inscris in certificatul de inmatriculare.
 sa transporte in mijlocul de transport o sarcina mai mare decât cea stabilita prin construcţia
autovehiculului si inscrisa in certificatul de inmatriculare.
La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii auto vor lua
următoarele măsuri:
 vor asigura distanţa de manevrare în siguranţa dintre autovehicule şi între acestea şi
construcţii;
 vor opri motorul;
 vor scoate cheile din contact;
 vor închide şi vor asigura prin încuiere uşile cabinei;
 vor scoate de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând
întrerupătorul general (dacă este cazul).
La locul de parcare sunt interzise:
 efectuarea probelor de frânare în mers. Acestea se vor efectua la standurile de încercare a

eficienţei sistemului de frânare sau în zone special amenajate;
 alimentarea cu combustibili şi lubrefianţi;
 aruncarea cârpelor îmbibate cu produse petroliere etc;
 parcarea autovehiculelor încărcate cu materiale explozive sau uşor inflamabile, cu rezervoare
de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe.
Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incinta societăţii în drumurile publice se face cu faţa. în cazul
în care nu este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai prin pilotare.
Reguli pentru utilizarea mijloacelor auto de către conducătorul auto:
 să se prezente la program odihnit, în deplină capacitate de a conduce autovehiculul, fără să fie
sub influenţa băuturilor alcoolice sau a medicamentelor;
 să evite adormirea la volan prin alternarea activităţii de conducere a autovehiculului cu cea de
odihnă, făcând pauză o oră după fiecare 4 ore de conducere şi pauze suplimentere ori de căte ori
are simptome de oboseală;
 sa poarte asupra sa documentele însoţitoare pe traseu:
 actul de identitate al conducătorului auto; permisul de conducere;
 talonul mijlocului auto;
 foaia de parcurs, semnată şi ştampilată;
 documentul de plecare în cursă (cu data, semnătura şi ştampila firmei);
 foaia de bord, după caz, pentru:
 persoanele transportate cu acordul conducerii;
 mărfuri sau produse incluse în obiectul de activitate.
Reguli de comportare pe traseu:
 respectarea semnificaţiei indicatoarelor de circulaţie amplasate în traseu;

 respectarea prevederilor legislaţiei privind circulaţia pe drumurile publice în deplină siguranţă.
 respectarea participanţilor la trafic (sunt interzise gesturile şi cuvintele obscene).
Gararea se face , dupa caz, la sediul firmei sau la domiciliul salariatului, numai cu aprobarea
conducerii

FISA INFORMATIVA-IMPIEDICARI/ ALUNECARI LA LOCUL DE MUNCA








Vă mulţumim pentru că v-aţi făcut timp să învăţaţi despre siguranţă şi despre cum putem preveni accidentele!
FISA INFORMATIVA-MUNCA DE BIROU ŞI AFECŢIUNILE MUSCULO-SCHELETICE

HG nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
Rezumat: Cei mai mulţi cred că munca în birouri este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc
aşa. Munca într-un ritm foarte alert şi în termene strânse, precum şi utilizarea tot mai frecventă a calculatoarelor
provoacă stres, iar stresul determină oboseală sau chiar epuizare. În general, persoanele care manifestă simptome de
oboseală fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine.

Într-o anumită perioadă a vieţii aproape 90% dintre persoane suferă de tulburări musculoscheletale, care
afectează muşchii corpului, articulaţiile, tendoanele, ligamentele, oasele şi nervii. Aceste tulburări au adesea legătură
cu activitatea desfăşurată. Problemele de sănătate variază de la lipsa de confort, dureri minore până la condiţiile
medicale grave care necesită întreruperea activităţii şi chiar tratament medical. În multe cazuri cronice tratamentul
şi recuperarea sunt adesea nesatisfăcătoare, iar rezultatul ar putea fi dizabilitate permanentă şi pierderea locului de
muncă. Dezvoltarea economiei de piaţă au făcut ca munca de birou să cunoască o amploare deosebită. Echipamente
diverse, tot mai sofisticate şi mai performante ne populează viaţa de zi cu zi. Telefoanele digitale, faxuri, copiatoare
de mare viteză, staţii de lucru folosite în tehnoredactare şi la echipamente moderne de arhivare şi de regăsire a
informaţiei, toate şi multe altele au schimbat complet aspectul tradiţional al birourilor cu nenumărate dosare, cu
zgomotoase maşini de scris, cu telefoane clasice şi cu multă, multă hârtie.
Toate aceste echipamente au, din păcate, un impact negativ asupra sănătăţii omului prin amplificarea factorilor
de stres şi de oboseală. Deşi efecte pozitive asupra muncii sunt incontestabile, calculatorul este şi „un rău necesar”.
Cei mai mulţi cred că munca în birouri este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa.
Munca într-un ritm foarte alert şi în termene strânse, precum şi utilizarea tot mai frecventă a maşinilor şi
calculatoarelor provoacă stres, iar în birouri tensiunile psihice şi stresul determină oboseală sau chiar epuizare,
oboseala profesională fiind o stare produsă de stres. În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală
fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine.
Intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale, factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul), factorii de
natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte), monotonia sau rutina muncii, bolile şi durerile pot fi cauze
generatoare de oboseală. Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a terminalului video pe săptămână şi problemele
de sănătate apărute (după Resko & Mansfield 1987) indică faptul că munca de birou, care în mare parte solicită
psihicul şi sistemul vizual, este o muncă în care factorii de stres sunt în număr din ce în ce mai mare, iar bolile
cauzate de aceştia afectează astăzi tot mai multe persoane, iar stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile
secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în munca de birou.
Simptome <15 h 15-30 h >30 h

Tensiune ochi 33% 37% 63%
Dureri de cap 20% 27% 47%
Ameţeli 4% 6% 5%
Tulburări somn 13% 11% 11%
Dureri de spate 23% 26% 40%
Durerile de spate şi cele musculare cauzate la locul de muncă au început să îngrijoreze guvernele din ţările Uniunii
Europene(UE). Condiţiile de muncă pot afecta sănătatea angajatului cu consecinţe financiare profesionale şi
sociale.
Afecţiunile musculo-scheletice reprezintă cea mai mare cauză de absenteism la locul de muncă. În unele state,
40% din costurile despăgubirilor acordate lucrătorilor sunt cauzate de aceste afecţiuni, acestea reprezentând chiar
1,6% din produsul intern brut.
Nigel Robertson, consultant la compania Open Ergonomics, care a realizat în 2004, la cererea NEC –
Mitsubishi, un sondaj privind munca de birou, a spus: „Ceea ce mulţi oameni nu realizează este că simptomele
neplăcute ale statului la birou se intensifică foarte rapid, trecând de la disconfort la dureri cronice care pot pune
capăt carierei unei persoane‖.
Afecţiunile profesionale ale gâtului şi membrelor superioare au tendinţa de a se dezvolta în timp ca urmare a
acţiunilor repetate. Acestea pot afecta gâtul, umerii şi membrele superioare. Unele afecţiuni profesionale ale gâtului
şi membrelor superioare, precum sindromul de tunel carpian la încheietura mâinii, prezintă o simptomatologie şi
semne bine definite. Altele sunt nespecifice deoarece durerea nu este legată în mod evident de o afecţiune anume.
Securitatea la locul de muncă este un element esenţial nu numai pentru sănătatea fizică a lucrătorilor, ci şi pentru
sănătatea economică a firmei care îi angajează, contribuind la succesul oricărei afaceri. Oboseala reprezintă un
fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană şi se manifestă ca o reacţie a
organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece
dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o

boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi
faţă de mediu. Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:
oboseala musculară (dinamică şi statică) – determinată de efortul muscular şi de contractarea musculară fixă
oboseala neurosenzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi).
oboseala psihică – determinată de factori de natură psihică.
Oboseala poate îmbrăca diverse forme de manifestare:

- scăderea atenţiei;
- încetinirea şi inhibarea percepţiei;
- inhibarea capacităţii de gândire;
- scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.
În aceste condiţii, astăzi, mai mult decât altădată, apare ca necesar conceptul de organizare ergonomică a muncii
pe fiecare loc de muncă, organizare ce asigură o muncă continuă şi cu înaltă productivitate, uşurând în acelaşi timp
eforturile fizice şi psihice. De asemenea, este necesară asigurarea unor condiţii de muncă ergonomice în care munca
să se desfăşoare cu un consum de energie cât mai mic şi fără pericol de îmbolnăvire sau de accidente.
Design-ul birourilor corectat din punct de vedere ergonomic, integrează mediul, sarcinile, echipamentele şi
lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, creşte confortul şi productivitatea, iar ambianţa devine mai
plăcută. Ergonomia rezolvă o serie de probleme posibile, oferind confort personalului şi adaugă vitalitate şi libertate
de mişcare.
O caracteristică a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de influenţă a efortului este
poziţia de lucru. Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor
de amenajare a locurilor de muncă şi se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai
mare.
Stabilirea unei poziţii corecte de muncă înseamnă pentru personalul din birouri adoptarea unei poziţii cât mai
aproape de poziţia naturală a corpului în poziţia şezând. Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică
din mai multe motive:
suprafaţa de sprijin este mai mare fiind reprezentată de feţele posterioare ale coapselor şi de feţele plantare ale
membrelor inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol;
centrul de greutate al corpului este mai aproape de suprafaţa de sprijin sau de baza de susţinere şi este proiectat
către limita posterioară a acestuia;
solicitarea energetică este mai redusă;
activitatea aparatului cardiovascular este mai uşoară;
efortul muscular pentru menţinerea stabilităţii corpului sau echilibrului este mai mica
Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat (specifică biroului) are şi unele inconveniente,
cum ar fi:
1. slăbirea tonusului muscular, reacţie reflexă de contracţie uşoară şi continuă, în special a muşchilor
abdomenului;
2. unele implicaţii asupra aparatului locomotor, deoarece coloana vertebrală are tendinţă spre poziţii
curbe înclinate, torsionate, care aduc modificarea staticii organismului;
3. o presiune mare asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi respirator) dată de aplecarea în
faţă a trunchiului;
4. dureri în ceafă şi în umeri, dureri de spate, dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri.
Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou este calculatorul, dar să nu uităm că fără un
scaun confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi eficientă. Deşi poate să pară o problemă lipsită de importanţă, chiar
hilară, alegerea scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat şi studiat de
specialiştii în ergonomie, pentru că, în opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în birouri este
scaunul.
Unii specialişti, mai în glumă mai în serios, spun că scaunul ar trebui să poarte etichete cu avertismente
(în limba chineză cuvântul scaun înseamnă pat barbar). Spre deosebire de cea ortostatică, poziţia şezând determină o
puternică presiune, uneori periculoasă, asupra coloanei vertebrale. De fapt, rata celor cu probleme de spate este mai
mare în rândul lucrătorilor din birouri în comparaţie cu personalul din sectorul de producţie. Persoanele care stau

toată ziua pe scaun fără să facă unele exerciţii fizice au în cele mai multe cazuri dureri ale muşchilor spatelui, mai
ales când munca lor impune atenţie şi încordare; se vorbeşte deja de un ―sindrom al luptătorului de weekend.
Munca sedentară poate uneori epuiza bărbaţii sau femeile mai mult decât cea în mişcare. Folosirea corectă a
scaunelor ergonomice poate duce la eliminarea unor dificultăţi din cele menţionate. Totuşi este necesar să se ţină
seama şi de o serie de indicaţii generale, cum ar fi: - evitarea poziţiilor nenaturale ale corpului, încordate sau prea
înclinate; poziţia uşor înclinată frontal solicită cel mai mic efort de susţinere şi este cea mai comodă; - evitarea
înclinaţiilor laterale ale trunchiului şi ale capului; - evitarea menţinerii braţului în poziţia întinsă, suspendat frontal
sau lateral, deoarece aceste poziţii obosesc, reduc precizia şi dexteritatea braţelor şi a mâinilor; - poziţia corpului la
masa de lucru sau la calculator trebuie să fie: spatele drept, capul ridicat, umerii relaxaţi şi uşor coborâţi. Chiar dacă
poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută un timp îndelungat ea produce în mod inevitabil o senzaţie
de oboseală. De aceea se recomandă: - întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări mai
active;
- executarea unor exerciţii de gimnastică corectivă (cel puţin 10 minute);
- mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor (în special cei care lucrează la calculator).
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
- să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele sprijinite de podea; cu coapsele complet aşezate
pe platformă, care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua;
- spatele trebuie să fie sprjinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse şi de spate să fie între 90 de
grade şi 105 grade;
- să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară;
- să permită schimbări frecvente ale poziţiei.
Toate acestea pot fi sintetizate în trei caracteristici:
1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului. Scaunele ergonomice trebuie să permită corpului
mişcări libere, spontane, constrânse numai de gravitaţie. Scaunul ar trebui să ofere utilizatorului un suport optim
chiar dacă acesta este în mişcare sau se odihneşte, deşi foarte puţin timp oamenii se odihnesc la locurile lor de
muncă. De exemplu, studiindu-se mişcările operatorilor pe calculator s-au observat o mulţime de poziţii, chiar atunci
când aceştia execută o singură sarcină. Cercetătorii au identificat în munca de birou trei poziţii distincte: - înainte -
pentru activităţi care necesită atenţie, concentrare (introducerea textelor de la tastatură). Oamenii mai scunzi (dacă nu
dispun de mobilier ajustabil) sunt de cele mai multe ori obligaţi să lucreze în această poziţie; - rezemare uşoară -
pentru conversaţie, telefoane, lucrul cu tastatura sau mouse-ul. Cercetătorii spun că aceasta este poziţia preferată de
majoritatea lucrătorilor în birou; - rezemare adâncă - pentru lectură, pentru odihnă şi uneori în folosirea tastaturii
(căutarea unor informaţii). Mişcarea musculaturii acţionează ca o pompă îmbunătăţind circulaţia sângelui, mişcarea
coloanei este benefică pentru discurile intervertebrale iar mişcarea continuă a articulaţiilor este indicată pentru
încheieturi şi pentru ligamente.
2. Un scaun trebuie să fie neutru din punct de vedere topografic. Presiunea unor suprafeţe pot determina
disconfortul în timpul şederii. O bună distribuţie a presiunii într-un scaun micşorează presiunea asupra oaselor
implicate în şedere şi asupra zonei lombare.
Suprafeţele rigide acţionează asupra vaselor de sânge încetinind circulaţia, ceea ce determină disconfortul. Scaunele
al căror spătar exercită puncte de presiune în zona lombară sunt considerate mai confortabile decât scaunele a căror
parte principală de sprijin se află în partea de jos a spatelui, deşi presiunea de la un suport rigid pentru zona lombară
provoacă disconfort. Cercetătorii au descoperit o puternică corelaţie între confortul global al scaunului şi modul în
care utilizatorul percepe gradul de confort asupra spatelui.
3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului ―ca o mănuşă‖. Scaunele care nu se potrivesc utilizatorilor
pot crea disconfort sau chiar probleme de sănătate. Oamenii sunt diferiţi nu numai în privinţa dimensiunilor ci şi în
privinţa formelor. În afara celor aproximativ 10-12 cm la înălţime şi 10-12 kg la greutate care separă femeile de
bărbaţi, există diferenţe determinate de structura sistemului osos şi de distribuire a greutăţii şi infinite diferenţe în
lungimea braţelor şi conturul corpului. Chiar în grupuri de oameni de acelaşi sex, vârstă sau statură există o mulţime
de diferenţe în proporţionarea corpului. Ajustarea greşită pe înălţime poate cauza o presiune inconfortabilă asupra
coapselor. O platformă prea largă sau prea adâncă înlătură avantajul sprijinirii braţelor sau spatelui care l-ar ajuta pe
utilizator la transferul greutăţii de pe coloană.
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea planului de lucru trebuie
dimensionată în funcţie de distanţa optimă de vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală, precum şi în
funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe. În tabelul următor sunt prezentate înălţimea minimă şi maximă a
suprafeţei de lucru, în poziţia şezând, pentru diferite activităţi.
Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un mecanism care permite ajustarea
înălţimii până la nivelul corespunzător
Un alt element important în utilizarea calculatorului este tastatura, în conceperea căreia trebuie să se ţină
seama de anumiţi factori, cum ar fi:
- dispunerea tastelor ;
- dimensiunea acestora ;
- unghiul şi înălţimea tastaturii ;
- rezistenţa la apăsare ;
- culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot transforma în
incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea unui wrist pad (suport pentru
încheieturi). Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu care se
lucrează sunt în acelaşi plan, asigură o utilizare mai confortabilă a calculatorului. Specialiştii în ergonomie sprijină
activităţile de realizare a unor noi produse care să asigure siguranţă şi sănătate la locurile de muncă, existând o mare
preocupare pentru realizarea unor astfel de standarde ergonomice.
Poziţiile dureroase sau obositoare legate de muncă conduc la niveluri ridicate de afecţiuni musculo-scheletice.
Există nevoia de a pune în aplicare strategii şi programe de prevenire pentru combaterea problemelor de sănătate ale
personalului. În continuare prezentăm câteva detalii utile în amenajarea ergonomică a locului de muncă computerizat
(Hedge et al., 2000).
În figura (a), solicitările musculare statice şi dinamice sunt minime. În plus braţele, umerii, gâtul şi spatele pot fi
relaxate, în special în timpul pauzelor. Datorită înclinării încheieturii mâinii, circulaţia sanguină este facilitată.
În figura (b), încheietura mâinii nu are o poziţie neutră, datorită poziţiei tastaturii. După 3-4 ore de lucru se
ajunge într-o stare accentuată de oboseală; în plus circulaţia sanguină este îngreunată.
În figura (c), încheietura mâinii nu are o poziţie neutră, datorită înclinării tastaturii
Poziţia optimă (a) şi cea nerecomandată (b şi c) în lucrul cu calculatorul.

Amenajarea ergonomică a locului de muncă computerizat

IDENTIFICAREA TULBURĂRILOR MUSCULO-SCHELETICE LA LOCURILE DE MUNCĂ PENTRU
LUCRĂTORII CARE LUCREAZĂ LA VIDEOTERMINALE
La utilizatorii de videoterminale (VDT) pot apare:

o manifestãri de astenopie (ocularã si vizualã)
o tulburãri osteo-articulare la nivelul coloanei vertebrale (în special cervicale si lombare), al mâinii si bratelor
o fenomene legate de stres
o dermatoze
o suferințe neurologice (epilepsie fotosensibilã)
o afectarea reproducerii, s.a.
Conceptia posturilor de muncã are o importantã primordialã pentru confortul osteo-muscular
Factori generali care intervin sunt: talia operatorilor, distanta vizualã (ochi-ecran, ochi- tastaturã, ochi-document,
unghiul de vedere), pozitia în timpul activitãtii (imobilism, factori ergonomici vizuali ca fenomenele de strãlucire si
refexie ce pot limita posibilitãtile de modificare a pozitiei), preferinte individuale si posibilitatea efectuãrii cu
usurintã si rapid a unor modificãri si reglaje. Mai pot interveni factori contextuali ca: vârsta, sexul, corectia vederii,
gradul de educatie si conditiile de viatã, continutul muncii ( introducere de date, selectarea datelor, conversatie,
prelucrare de text si programare, conceptie, proiectare pe calculator), relatia dintre continutul muncii,mediul de
muncã si folosirea ecranului, durata activitãtii la ecran, durata schimbului de lucru si a pauzelor, s.a..
Manifestãrile osteo-articulare pot fi diverse: durere, arsură, obosealã, crampe, tremurãturi, etc. ce apar cu frecventã
variabilã la operatorii afectati: zilnic, ocazional, rar, niciodatã. Localizãrile cele mai frecvente sunt la nivelul
coloanei cervicale, umãrului, cotului, coloanei lombare, mâinii
PRINCIPALELE suferinte musculo-scheletale întâlnite în activitatea la VDT sunt:
Afectarea coloanei vertebrale. Asociatã cu dureri de sezut si de umeri permite definirea unui tablou specific
muncii de birou, cunoscut ca "sindromul secretarei". Durerea poate fi însotitã de unele deviatii ale coloanei
vertebrale (cu frecventã crescutã apare cifoza), discopatii; pot apare si fenomene acute de lombosciaticã. Principala
cauzã de aparitie a acestor tulburãri o constituie mobilierul neadecvat ca si constructie sau pozitionare: scaun jos,
îngust, instabil, moale, sezutul scaunului permite alunecarea înainte a corpului, spãtarul nu asigurã sprijin lombar,
antebrate nerezemate, nivelul coatelor mai coborât decât al tastaturii, pozitie rãsucitã a corpului fatã de ecran, adesea
pentru a evita fenomenele de reflexie, absenta sprijinului pentru picioare.
Durerile de gât, umeri, partea superioarã a spatelui pot fi cauzate de o pozitie fixã, impusã de munca la
calculator, în special dacã bratele lucrãtorului nu au nici un suport sau umerii sunt încovoiati. Durerea miofascialã de
naturã ischemicã reprezintã un mecanism frecvcent al durerilor cervicale si toracice.
Hernia de disc -dupã J.L. Kelsey- la cei ce lucreazã peste jumãtate din timpul de lucru în pozitie sezând poate
apare cu un risc de 60-70% mai mare decât la cei care nu stau jos atât de mult. Se manifestã sub forma durerii
puternice de picior; herniile mici pot cauza durere de tip sciatic în timp ce acelea mari pot conduce la o lipsã de
sensibilitate asociatã cu durere.
Osteoporoza este favorizatã de activitãtile sedentare prelungite, care amplificã riscul aparitiei secundare de
fracturi.
CTD (Cumulative Trauma Disorder) este un sindrom ce apare în urma pozitiei prelungite, rigide, a bratelor pe
lângã corp, ce duce la compresiunea vaselor si nervilor din zona pectoralã si care se manifestã prin durere si jenã
localã.
Sindromul de "tunel carpian" (formã a CTD) se instaleazã sub forma unor crampe în podul palmei si în degete,
ajungând la durere, pierderea controlului, slãbiciune (scãparea obiectelor din mânã), imposibilitate de-a lucra, chiar

pânã la anchiloze locale, prin compresiune ulnarã a formatiunilor tendinoase locale. Nervul median trece prin tunelul
carpian împreunã cu tendoanele flexoare ale mâinii. Miscãrile rapide ale degetelor si activitatea de tastare prelungitã
determinã inflamarea tendoanelor, cu scãderea cantitãtii de lichid sinovial si secundar compresiune în acest spatiu
îngust a nervului median. În timp apare durerea, asemãnãtoare cu cea perceputã la lovirea cotului. Localizãrile cele
mai frecvente ale durerii sunt la nivelul antebratului, cotului, încheieturii mâinii, degetului mare. Adesea durerile din
cadrul sindromului carpian sunt mai intense în cursul noptii. Dacã activitatea este redusã sau întreruptã la aparitia
durerii ca prim simptom, fenomenele sunt reversibile. Continuarea activitãtii sustinute duce în timp la aparitia
modificãrilor ireversibile ale nervului median. La personalul cu vechime în activitate existã, în majoritatea cazurilor,
hiperextensie digitalã, cu articulatii hipermobile. Mai mult de 1/4 dintre utilizatori lovesc tastele cu o fortã prea mare.
Cauza principalã de aparitie a sindromului de tunel carpian o constituie pozitionarea necorespunzãtoare a tastaturii:
mai înaltã de 4 cm., linia WSDF la mai mult de 70 cm de sol, astfel încât lucrãtorul este nevoit sã-si ridice umerii si
bratele, taste rigide; activitate de duratã, fãrã pauze, absenta cotierelor sau constructia lor neadecvatã: prea lungi,
prea înguste, din materiale dure sau alunecoase; încheietura mâinii nu trebuie sã fie îndoitã sau sã trebuiascã sã fie
îndoitã pentru a ajunge la tastaturã. În cazul utilizãrii mouse-ului durerile de încheieturã pot apare dacã acesta este
prea greu si existã tendinta deplasãrii sale între degetele mare si arãtãtor.
Factori favorizanti în aparitia sindromului de tunel carpian sunt: artrita, diabetul zaharat, guta, hipotiroidismul,
graviditatea, sexul feminin, anticonceptionalele, menopauza, dimensiunea încheieturii (încheieturi musculoase,
groase), obezitatea, unele antidepresive, temperatura scãzutã. La supraponderali, prin utilizarea tastaturii apar deviatii
ale încheieturii ce afecteazã nervul median. Unele studii aratã cã tendinitele si durerile musculare în zonele
superioare ale corpului uman se pot asocia cu adoptarea unei pozitii cu gâtul, umerii si muschii bratelor în contractie
izometricã. Numai aparitia durerilor nu permite diagnosticarea unui sindrom de canal carpian, durata expunerii
profesionale trebuind sã fie semnificativã
Tendinita, tenosinovita extensorului degetului mare apare îndeosebi prin tastarea blancului cu policele;
sindromul de intersectie constã din tenosinovitã cu localizare pe parte dorsalã a antebratului, în zona de intersectie a
tendoanelor extensoare ale mâinii si policelui. Tendinita extensorilor apare dacã mâna este mentinutã ridicatã mai
mult timp sau ridicatã-coborâtã în mod repetat. apare frecvent la muzicieni si utilizatori de tastaturã.
Epicondilita lateralã poate apare prin fortarea repetatã a antebratului prin miscãri de extensie si supinatie
repetate, îndeosebi prin utilizarea mous-ului.
Sindromul PIN distal (posterior interosseus nerve syndrome) se referã la întreruperea pãrtii motoare a nervului
radial în partea superioarã a antebratului, lângã epicondilul lateral.
Sindromul tunelului cubital este mai rar si se referã la comprimarea/întreruperea nervului ulnar la nivelul
tunelului cubital în interiorul cotului.
Un simptom prezent cu frecventã crescutã este cefaleea, etiologia ei fiind complexã: simptom secundar al
astenopiei, tulburãri date de stres, sau incomfort muscular. La operatorii la videoterminal o formã obisnuitã de
cefalee este cea frontalã. Cefaleea poate apare:- asociatã cu munca, în conditii de iluminat deficitare, muncã intensã,
fenomene supãrãtoare la videoterminal,- însotitã de obosealã ocularã (secundar organizãrii postului de muncã,
functie de deplasãrile privirii)- în conditiile unei stãri tensionate, stresante, îngrijorãtoare, proportional cu vechimea
activitãtii la videoterminal- acompaniatã de vedere dublã, neclarã, dupã câteva ore de muncã la videotermina
Pentru o bunã desfãsurare a activitãtii, prevenirea instalãrii oboselii profesionale si profilaxia îmbolnãvirilor
este necesarã asigurarea si mentinerea conditiilor de microclimat, iluminat, zgomot, corespunzãtoare normelor în
vigoare, organizarea proceselor de muncã astfel încât -periodic- sã asigure recuperarea functionalã a structurilor
solicitate. Reducerea fluctuatiilor mari de activitate.
La personalul ce lucreazã pe tot schimbul de lucru în fata monitorului, vor fi asigurate pauze scurte (circa 5
minute la 1 orã, 15 min. la 2 ore, sau alese individual), pentru prevenirea oboselii neuropsihice si vizuale, cu
evitarea activitãtii continue pe o duratã mai mare de 4 ore în fata videoterminalului, pentru a preveni instalarea sau
evolutia unor afectiuni. Nu se va renunta la aceste pauze prin cumularea orelor la sfârsit de program.
Locul de muncã va fi amenajat ergonomic atât pentru o poziție comodã a corpului cât si pentru scãderea
solicitãrii articulare, neuropsihice si vizuale. Personalul va evita îmbrãcãmintea de culoare deschisã în timpul
lucrului, pentru prevenirea fenomenului de reflexie. Pentru ameliorarea poziției corpului, ar fi beneficã adaptarea de
cotiere la scaunele ergonomice existente, sau dotarea cu scaune ergonomice, cu înãltime reglabilã (42-50 cm),
adâncime a șezutului scaunului corespunzãtoare, suport lombar reglabil si cu suport reglabil pentru coate. Scaunele
sã permitã lucrul dintr-o pozitie înclinatã (120 sau mai mult). Cotierele sã fie suficient de late si sã nu ajungã în
contact cu cotul; sã fie suficient de lungi pentru a susține antebrațul. Birourile vor avea înãltime corespunzãtoare cu
datele antropometrice ale utilizatorului, (ideal ar fi sã aibã înãltime reglabilã, de 65-75 cm). Tastatura si mouse-ul vor
fi dispuse alãturat, pe un suport glisant, care sã permitã membrelor inferioare sã încapã în spațiul de dedesupt iar
încheietura mâinii sã nu fie îndoitã sau întinsã pentru a ajunge la tastaturã. Monitorul nu va fi dispus pe calculator;
preferabilã este distanta ochi-ecran de 40-70 cm, cu un unghi vizual de 15-20°. Pentru membrele inferioare va fi
realizat un suport care sã asigure un unghi de aproximativ 90° al piciorului pe gambã. Postul de muncã va fi
amenajat ținând seama de necesitãtile utilizatorului si sã permitã poziții variabile. În vederea unei bune recuperãri, în
timpul liber se recomandã personalului de la oficiul de calcul mãsuri de odihnã activã, în aer liber, iar la locul de
muncã, în pauze, miscãri fizice, îndeosebi de extensie.

INSTRUCŢIUNE PROPRIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

MODUL DE ALARMARE, INTERVENŢIE, EVACUARE ŞI PRIM AJUTOR ÎN CAZ
DE PRODUCERE A UNUI EVENIMENT
PLAN DE ACTIUNE IN CAZ DE PERICOL GRAV SI IMINENT DE ACCIDENTARE
1. SCOP:
Planul descrie modul de comportare si de acţiune al tuturor salariatilor în caz de pericol grav şi
iminent de accidentare. Scopul acestui document este de a stabili procedura si planul care trebuie pus in
aplicare in cazul unei situatii de urgenta.
Acest document raspunde prevederile legislatiei romanesti in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
Intreg personalul este obligat să respecte prevederile prezentelor Instrucţiuni proprii de
prevenire şi protecţie pentru activităţile desfăşurate la punctele de lucru ale societăţii.
2. DOMENIUL DE APLICARE:
Prezentele instructiuni sunt aplicabile tuturor locurilor de munca unde riscurile nu pot fi evitate sau
limitate suficient prin mijloacele de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii, în activitatea curentă, avand ca obiective stabilirea de măsuri de preântâmpinare
a accidentelor de muncă prin măsuri de evacuare a lucrătorilor, înlăturarea factorilor periculoşi şi
eliminarea condiţiilor posibile generatoare de accidente.
Prezentul plan de actiune in caz de pericol grav si iminent de accidentare este un
document obligatoriu, cerut de legislatia specifica de Securitate si Sanatate in Munca constituind in
acelasi timp un material util in instruirea salariatilor pentru a le dezvolta spiritul de actionare in cazul
aparitiei pericolelor la locul de munca. Procedurile de evacuare, in caz de producere a unui
eveniment(incendiu, cutremur,explozii)sunt elaborate pentru asigurarea sigurantei utilizatorilor din spatiile
societatii, pe timpul izbucnirii unui incendiu, prin coordonarea si controlul evacuarii persoanelor din
cladire, pana la sosirea pompierilor si a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Protectie Civila, Politie,
Jandarmi, Salavare, etc.).
Realizarea efectivă a măsurilor dispuse revine atât lucrătorilor, cât şi persoanelor cu atribuţii în
organizarea şi conducerea procesului de muncă, în baza prevederilor art. 22 şi 23 din Legea nr. 319/2006,
pentru a nu expune la pericol de accidentare propria persoană, alţi lucrători sau alţi participanţi la
procesul de muncă care pot fi afectaţi de acţiunile sau omisiunile lucrătorului în timpul procesului de
muncă.
5. DESCRIEREA ACTIVITATII:
Consideratii introductive : Pentru ca actiunile lucratorilor sa fie eficace si sa-si atinga

finalitatea, trebuie ca in organizarea modului de reactie a acestora in cazul pericolului, sa se respecte
de urmatoarele puncte :
a) Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, poate fi constatată de catre orice lucrător din
unitate precum şi de către inspectorii de muncă.
b) Instruirea cu modul de acţiune pentru starea de pericol grav şi iminent cade în responsabilitatea
angajatorului prin personalul desemnat(CONDUCATORILOR DE ACTIVITATI).
c) Obligativitatea cunoaşterii măsurilor care trebuie executate în caz de pericol grav şi iminent de
accidentare revine tuturor angajaţilor societăţii.
d) Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi considerată atunci cand se întălnesc
urmatoarele condiţii minimale :
 Funcţionare defectuoasă a unui echipament de muncă;

 Avarii ale reţelelor de utilităţi ca energie, gaze naturale din incinta unitatii;
 Îndeplinirea condiţiilor pentru izbucnirea unui incendiu;
 Iminenţa sau declanşarea unei calamităţi naturale (cutremur, inundaţie etc.).

Alarmarea, în cazul producerii unui accident, se va face de orice persoană care sesizează prima
producerea evenimentului respectiv. Aceasta va alarma imediat personalul de conducere al punctului de
lucru, urmând să se treacă imediat la acordarea primului ajutor.
Primul ajutor în caz de accident trebuie să fie acordat la locul unde s-a produs accidentul de către
orice persoană care este instruită şi pregătită în acest sens (salvator).
Salvatorul care acordă primul ajutor trebuie să reuşească să evite, prin măsurile pe care le aplică,
să nu înrăutăţească starea accidentatului, apariţia altor complicaţii sau producerea morţii victimei.
Prima obligaţie a fiecărui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei şi de a elimina orice
cauză imediată care ar putea acţiona în defavoarea accidentatului. Pentru aceasta victima accidentului
trebuie să fie scoasă de sub influenţa factorului de risc care a produs accidentarea, fără ca salvatorul să-şi
pericliteze siguranţa. Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai în cazul în care pericolul de
accidentare continuă să existe şi îi poate agrava sănătatea.
În acest timp, prin mijloace cât mai rapide (telefon, auto) se va anunţa salvarea şi spitalul cel mai
apropiat. În aşteptarea echipei de salvare trebuie îndepărtate persoanele care prin agitaţia pe care o
creează, prin acţiuni sau sfaturi nepotrivite pot să dăuneze salvării victimei.
ALARME SI PROCEDURI DE EVACUARE
TELEFON la:
3 INDICATII PRACTICE PRIVIND MASURILE DE EVACUARE A PERSONALULUI
 Evacuarea personalului reprezinta o masura extrema care trebuie luata in cazuri exceptionale,
cum ar fi: incendii, cutremure, pericol de prabusire a unei macarale, pericol de explozie, e.t.c.
 Intreruperea activitatilor se va face astfel incat sa nu se creeze un pericol suplimentar prin
aceasta
 pentru aceasta, daca acest lucru se impune, prin personal desemnat de catre Conducatorii
locurilor de munca se va asigura intreruperea alimentarii cu utilitati a zonelor afectate ale
societatii.
 Evacuarea se va desfasura sub conducerea conducatorului formatiei de lucru. La nivel de
ateliere, evacuarea se va desfasura sub conducerea si supravegherea Sefului locului de munca.
 Evacuarea personalului se face urmând traseele indicate pe planul de evacuare;
 Evacuarea se poate face numai pentru locurile de muncă din zona periculoasă prin anunţarea
verbală şi / sau prin evacuarea întregului personal de la toate locurile de muncă prin alarmarea
butonului general de panică, atunci când situaţia de fapt o impune;
 Planul de evacuare este elaborat, actualizat şi prezentat lucrătorilor de către CONDUCATORII
LOCURILOR DE MUNCA;
 Evacuarea este coordonată de către şeful de echipă care urmareşte ca întregul personal din
subordine să ajungă la punctual de adunare în caz de evacuare care este plasat pe platourile din
faţa intrărilor în instituţie;
 In functie de zona afectata se vor lua masuri ca evacuarea sa ocoleasca zona respectiva iar in
zonele definite ca „zone cu risc ridicat de incendiu” se vor lau masuri pentru asigurarea
functionalitatii minime necesare, cu personalul minim, pana la limitarea si eliminarea efectelor
evenimentului precum si pana la rezolvarea starii de pericol.
 Evacuarea personalului se face cu prioritate în zona principal afectată sau potenţial a fi afectată şi
continuă cu zonele învecinate până la zonele cu potenţial scăzut de incidenţă cu evenimentul.
 Lucrătorii se vor comporta cu calm, abordînd un comportament responsabil şi solidar, fără a-şi
manifesta reacţii de panică sau insubordonare faţă de coordonatorii de evacuare.
 După evacuarea lucrătorilor se pot avea în vedere evacuarea bunurilor prioritare abordându-se
soluţii neriscante în vederea derulării acestor acţiuni şi prin implicarea acelor lucrători ce au
capacitatea de a efectua aceste sarcini conform pregătirii şi instruirii primite.
 Evacuarea în situaţii critice nu presupune şi evacuarea de bunuri materiale
 CONDUCATORII LOCURILOR DE MUNCA va asigura instruirea personalul propriu in vederea
evacuarii in situatii de urgenta,
 Instruirea va trebui să includă următoarele:
 in momentul în care au auzit avertizarea sonoră a alarmei, toţi membrii personalului vor părăsi
şantierul, asigurându-se de faptul că colegii lor au cunoştinţă de existenţa situaţiei de urgenţă
 toţi membrii personalului trebuie să se îndrepte spre punctul de întâlnire pentru situaţii de
urgenţă şi să aştepte noi instrucţiuni

 efectele personale şi echipamentele de lucru nu vor fi ”salvate” de potenţialele situaţii de
urgenţe, în cazul în care sunt puse în pericol vieţile altor persoane, prin realizarea acestei
acţiuni
 În cazul în care situaţia o permite şi riscurile sunt minime, se va depune un efort controlat pentru
salvarea echipamentelor de valoare; această operaţiune va fi organizată de Coordonatorul SSM, în
colaborare cu alte servicii de urgenţă (dacă este cazul). RECOMANDĂRILE/INSTRUCŢIUNILE
SERVICIILOR DE URGENŢĂ VOR FI RESPECTATE, ORICARE AR FI RISCURILE PERCEPUTE
 În eventualitatea unei situaţii de urgenţă de importanţă majoră, care presupune evacuarea tuturor
lucratorilor, persoanele care se ocupă cu conducerea activităţilor de securitate la locul de munca
se vor asigura de faptul că toţi membrii personalului sunt prezenţi şi îi va conduce la punctul de
întâlnire stabilit pentru situaţii de urgenţă; se va asigura o comunicare corespunzatoare cu
toti lucratorii prezenti in cadrul activitatii.
 Pentru ca evacuarea intregului personal sa se faca corespunzator, este strict interzisa
blocarea chiar si temporara a cailor de circulatie si acces din cadrul societatii.
 In mod exceptional, in caz de pericol iminent si deosebit pentru lucratori, se admite evacuarea
acestora si pe alte cai decat cele stabilite, dar cu luarea de catre conducatorul formatiei de
lucru a masurilor de securitate necesare pe timpul deplasarii
 Evacuarea personalului se va face intr-un loc sigur(punct de adunare) din interiorul sau
vecinatatea societatii , luand in considerare si actiunea curentilor de aer, astfel incat zona de
siguranta sa nu fie supusa actiunii noxelor rezultate din eveniment
LOCURI DE ADUNARE A PERSONALULUI ÎNAINTE ŞI DUPĂ EVACUARE, PENTRU

CONTROLUL PERSONALULUI;
 Locurile de adunare a personalului înainte de evacuarea organizată vor fi alese conform instruirii
primite cât mai departe de sursa generatoare a situaţiei utilizându-se locurile de adăpostire
asigurate de mijloacele de protecţie colectivă instalate sau de elemente naturale sigure şi
rezistente existente în zona de lucru. Se vor menţine active toate mijloacele de protecţie
individuală purtate anterior producerii evenimentului, cu excepţia celor care limitează mişcarea în
siguranţă a personalului şi comunicarea permanetă cu acesta.
 După evacuare, locul de adunare al lucrătorilor vizaţi este pe platoul din fata halei de productie
sau daca acesta este indisponibil sau afectat de situatia data, se stabileşte în afara zonei de
influenţă a evenimentului de catre coordonatorii de evacuare.
 Personalul evacuat nu va părăsi zona sigură decât dacă au repartizate sarcini ulterioare evacuării
pentru gestionarea acţiunilor sau cu acceptul coordonatorilor acţiunilor, după eliminarea stării ce a
impus evacuarea de catre persoanele nominalizate cu aceste sarcini.
 Conducatorul de activitati impreuna cu reprezentantii Conducerii vor desemna un numar
corespunzator de angajati drept responsabili, pentru a asigura o prevenire si evacuare eficienta in
cazul incendiilor,
 Numele responsabililor in caz de incendiu precum si zonele pentru care sunt raspunzatori vor fi
introduse in lista de prevenire a incendiilor afisata in zonele corespunzatoare. Lista va cuprinde de
asemenea si numarul de telefon al celei mai apropiate brigazi de pompieri. Responsabilii in caz de
incendiu vor fi informati asupra locurilor in care exista pericol de incendiu si vor fi instruiti in ceea
ce priveste utilizarea extinctoarelor portabile
 Tot personalul de birou al societatii va primi instructajul asupra procedeelor importante de
prevenire si stingere a incendiilor ca parte a instruirii introductiv generale
 Toate facilitatile vor fi dotate cu extinctoare adecvate si in numar suficient. Dotari similare vor fi
facute in zonele de depozitare unde sunt pastrate substantele inflamabile (daca este cazul)
 Se va respecta procedura stabilita pentru evacuare in caz de urgenta
 Pentru situatiile de urgenta, (incendii, calamitati naturale, accidente) planul de evacuare va trebui
sa cuprinda cel putin:
 modul de alarmare / alertare
 trasee de evacuare si locul de adunare
 locatia elementelor de izolare (inchidere) a gazulului, curentului, apei si a altor sisteme
4 PREVENIREA SI CONTROLUL / STINGEREA INCENDIILOR

 Conducatorii de activitati trebuie să respecte Planul de Urgenta in vederea realizarii intr-o
conceptie unitara a masurilor de prevenire a unor accidente si de reducere a efectelor generate de
producerea unor evenimente
 Incendiile vor fi prevenite prin aplicarea următoarelor măsuri:
 toate lucrările la cald vor fi controlate cu ajutorul unui sistem de autorizaţii (permise de lucru
cu foc)
 toate materialele inflamabile vor fi utilizate şi depozitate corect
 nu există surse de foc deschis sau de aprindere pe o distanţă de 25 m de locul în
care sunt depozitate sau transvazate substanţele inflamabile, sau în timpul
încărcării/realimentării echipamentelor
 depozitarea materialelor inflamabile se va efectua conform instrucţiunilor detaliate anterior
 in timp ce materialele inflamabile sunt transvazate sau în timp ce echipamentele sunt
realimentate, un stingător de incendii adecvat va fi la îndemână, pe întreaga durată a
operaţiunii
 uneltele/echipamentele electrice vor fi utilizate adecvat şi menţinute în stare bună
 personalul locului de munca va urma o pregătire de bază cu privire la tipurile şi utilizarea
stingătoarelor de incendii; aceste cursuri de pregătire vor fi înscrise în registrele
corespunzătoare
 acumularea de gunoaie şi deşeuri inflamabile va fi controlată corespunzător, prin evacuare
permanenta in containere speciale.
 Fumatul in incinta societatii va fi strict controlat
 nu se va fuma în locul în care se desfăşoară lucrările
 fumatul este permis numai în anumite zone ale organizatiei
 zonele pentru fumat vor fi marcate vizibil si afisate instructiuni specifice PSI
 se vor pune la dispoziţie coşuri de gunoi speciale pentru mucuri, pentru a avea siguranţa
faptului că mucurile de ţigară nu sunt aruncate în zone nepermise
 in zonele/oficiile pentru fumat se vor instala echipamente de stingere a incendiilor, adecvate şi
suficiente
 Toate facilităţile vor fi prevăzute cu echipamente pentru stingerea incendiilor, în
funcţie de destinaţia acestora:
 birourile vor fi prevăzute cu stingătoare de incendii adecvate, cu CO 2 pentru calculatoare şi
echipamente electrice şi cu apă pentru hârtii şi materiale textile e.t.c.
 fiecare birou va necesita propriul stingător de incendii, care se va afla la îndemână, în incinta
biroului
 facilităţile de depozitare vor necesita stingătoare de incendii adecvate, însă în acest caz un
stingător va fi distribuit la fiecare 2 sau 3 depozite, în funcţie de natura materialelor depozitate
în acestea. Aceste stingătoare de incendii pot fi instalate şi în exterior
 Se vor instala panourile de semnalizare şi pictogramele cu instrucţiuni, în fiecare punct în care se
instalează stingătoare de incendii
 Şocietatea va fi prevăzut cu un număr suficient de stingătoare de incendii şi acestea vor fi de
asemenea prevăzute cu pictogramele şi panourile de semnalizare adecvate
 Responsabilul pe probleme de securitate va efectua inspecţii regulate ale echipamentelor de
stingere a incendiilor şi va înscrie rezultatele inspecţiilor în registre corespunzătoare
PRIM-AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR cap. 3.2 ACCIDENTE GENERATE DE CURENTUL ELECTRIC

Prin electrocutare se intelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc. Tensiunea la care este supus omul la
atingerea unui obiect intrat accindental sub tensiune este numita tensiune de atingere.
Dacă între două puncte ale corpului omenesc se aplică o diferenţă de potenţial, prin corp trece un curent electric.
Această trecere este însoţită de fenomene ale căror efecte se manifestă prin şocuri electrice, electrocutări şi arsuri.
Gravitatea accidentului e dependenta de intensitatea curentului care strabate organismul, influentata la randul ei de
rezistenta a corpului.
Curentul electric poate produce accidente usoare sau foarte grave, atunci cand utilizarea instalatiilor electrice se
face necorespunzatoare sau cand acestea sunt defecte.
Principalele efecte ale curentului elecric asupra organismului uman sunt prezentate in tabelul urmator.
1.1. ELECTROCUTĂRILE
Electrocutările reprezintă acţiunea curentului electric asupra sistemului nervos şi muscular şi pot avea următoarele
efecte:
• contracţia muşchilor;
• oprirea respiraţiei ;
• fibrilaţia inimii ;
• pierderea temporară a auzului şi vocii ;
• pierderea cunoştinţei ;
Electrocutările se produc prin:
 atingeri directe, adică atingerea elementelor conductoare ale unei instalaţii electrice aflate sub tensiune.
 atingeri indirecte, reprezintă atingerea unui element conductor care in mod normal nu este sub tensiune dar
care in mod accidental poate fi pus sub tensiune.
1.2 ARSURILE
Arsurile electrice se pot produce în diferite situaţii de scurtcircuitare accidentală, la înlocuirea siguranţelor în
timp ce în reţea este un defect care nu a fost înlăturat, la deconectarea unor separatoare sub sarcină,
punerilor la pământ însoţite de arcuri electrice etc.
Arsurile şi metalizarea pielii pot avea loc în general când omul se află în aproprierea unui arc
electric şi se datorează în general căldurii mari degajate de arcul electric. Sunt şi arsuri datorate trecerii unui
curent mare prin corpul omenesc.
Arsurile electrice au consecinţe grave, fiind mai periculoase decât celelalte arsuri
3.2. ACCIDENTE GENERATE DE CURENTUL ELECTRIC
Art.14. In ambele situatii, respectiv cand accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica si cand
accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici in imediata ei apropiere,
persoana care actioneaza pentru acordarea primului ajutor trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a
victimei si sa hotarasca modul de actionare, astfel incat sa nu isi pericliteze integritatea corporala sau chiar viata,
expunandu-se aceluiasi risc.
3.2.1. Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric
Art. 15. Daca accidentul s-a produs intr-o instalatie cu tensiunea de lucru sub 1000 V, iar victima este in contact cu
instalatia electrica si se afla la inaltime, se va proceda astfel:
- se sprijina accidentatul cu proptele izolante sau se organizeaza atenuarea caderii prin prinderea victimei ori prin
plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei caderi: paie, materiale textile, crengi;
- se actioneaza pentru intreruperea tensiunii;
- daca intreruperea tensiunii necesita timp mai indelungat, se scoate accidentatul de sub tensiune prin utilizarea
materialelor sau echipamentelor electroizolante aflate la dispozitie;
- se aseaza victima in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor respiratorii si inecarea.
Art.16. In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, este obligatoriu sa se execute mai
intai manevra de deconectare a instalatiei. Pentru scoaterea victimei din instalatie se vor folosi mijloacele
disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager etc.
Art.17. Scoaterea accidentatului de sub tensiune este permisa numai in statiile electrice, unde operatia se va executa
de catre personal autorizat, cu mijloacele de protectie electroizolante adecvate (cizme si manusi de inalta tensiune,
stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).
Art.18. Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei electrice, acestuia i s-
au aprins hainele, fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va
actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. De preferinta, in timpul acestor interventii accidentatul va fi
culcat la pamant.
3.2.2. Determinarea starii accidentatului
Art. 19. Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara riscului generat de aceasta, se va determina starea
clinica printr-o examinare rapida:
a) daca accidentatul este constient, concomitent cu actiunea de calmare a victimei, se stabileste un contact
verbal cu acesta, sub forma de intrebariI ,,aseaza-te”, ,,respira adanc si regulat”, ,,cum s-a intamplat
accidentul ?”, „te supara ceva?”, „ai ameteli?”, „ai greata?”, „ai dificultati in respiratie?”, „te supara inima?”.
In timpul dialogului se cauta vizual eventuale semne exterioare ale starii de rau (culoarea pielii, mai ales
culoarea fetei, transpiratia fetei si a palmelor, prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului). La
aparitia acestora, se solicita salvarea.

b) Daca accidentatul este inconstient si nu prezinta vatamari si leziuni care ar contraindica
in mod evident miscarea si deplasarea sa (cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi,
hemoragii), victima va fi asezata intr-o pozitie in care sa poata fi examinata – culcat pe
spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, fara a fi miscat inutil, i se desfac hainele
la gat, piept si zona abdominala, se verifica starea respiratiei si existenta pulsului. In
cazul lipsei functiilor vitale, fara a se mai tine seama de eventuale interdictii de miscare
a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-
respiratorie.
Art. 20. In cazul accidentatilor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a
constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a
misca si a dezbraca victima.
Art.21. Dupa constatarea starii victimei, se va decide modul de acordare a primului ajutor in functie de tipul
vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc.
Art. 22. Chiar daca dupa electrocutare, victima nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), ea trebuie tinuta in
repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care va fi supus unei consultatii medicale. Orice electrocutat se transporta la spital
pentru supraveghere medicala.
Art. 23. Daca starea de rau persista sua se agraveaza, accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate.
Imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, a pieptului si a
abdomenului; se va asigura transportul la un serviciu medical de urgenta.
 Nu atinge victima deoarece poate fi în continuare în contact cu sursa de curent electric.

 Dacă este posibil, decuplează curentul electric de la întrerupătorul general.
 Îndepărtează obiectul cu care s-a curentat cu un obiect uscat neconductor (plastic sau lemn).
Cum se apleleaza corect o urgenta
Persoana care apeleaza trebuie sa stie cele 6 probleme de baza.
Cine? Cine anuta urgenta? Se spune numele, adresa si telefonul pentru o eventuala rechemare.
Unde? Se descrie exact locul accidentului: localitate, strada, nr. de casa, etaj etc.
Ce s-a întâmplat? Se descrie pe scurt situatia de urgenta (accident de circulatie,
raniti, etc.). Cei de la serviciul de urgenta trebuie sa recunoasca ce masuri trebuie luate
Câti? Câte persoane sunt ranite? Cunoscând aceasta cei de la serviciul de urgenta pot pregatii si trimite
la fata locului mijloace de salvare suficiente.
Ce fel de? Ce fel de rani au ranitii si ce semne de boala prezinta acestia?
Asteptare! Deocamdata se închide telefonul si se asteapta în apropiere daca cei de la urgenta recheama
sa mai puna întrebari.

IV. PLAN CONSPECT SU-PSI
OMAI nr. 163 /2007 Normelor generale de ORGANIZAREA PRIMEI INTERVENTII, LA LOCUL DE
aparare impotriva
impotriva incendiilor MUNCA, IN CAZ DE INCENDIU
( instruire teoretice si aplicatii demonstrative
PRINCIPALELE PROBLEME
care trebuie avute în vedere la organizarea apărării
împotriva incendiilor la locurile de muncă
1. Stabilirea regulilor şi măsurilor generale şi a celor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor .

2. Sarcinile şi obligaţiile ce revin salariaţilor (şefi şi subordonaţi) pentru recomandarea şi respectarea
măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor .
3. Precizarea ordinii în care se va face alarmarea salariaţilor, anunţarea incendiilor la serviciile publice
de pompieri civili, companii de pompieri militari şi a mijloacelor folosite în acest scop.Variantele
adoptate vor avea în vedere schimburile în care se lucrează, prezenţa salariaţilor în care se lucrează cu
personal redus sau cu întregul personal.
4. Indicarea măsurilor ce necesită a fi întreprinse pentru :
a) evacuarea oamenilor şi bunurilor materiale;
b) limitarea propagării incendiilor;
c) punerea în funcţiune a mijloacelor de stingere.
5. Intocmirea planurilor de evacuare, schemelor şi dispozitivelor de intervenţie,din care să rezulte:
- căile de evacuare;
- depozitarea produselor;
- amplasarea mijloacelor de protecţie la foc;
6. Stabilirea măsurilor ce necesită a fi luate de către factorii de conducere, ceilalţi salariaţi la producerea
evenimentului, după alarmare, la sosirea forţelor chemate;
7. In zilele nelucrătoare, cu program redus ori alte situaţii, în funcţie de specificul fiecărei unităţi,
măsurile operative ce necesită a fi luate vor fi stabilite la nivelul fiecărei unităţi, acestea fiind
analizate în prealabil şi cu organele de pompieri şi de specialitate.
IPPSI –
INSTRUCŢIUNE PROPRIE DE PSI PRIVIND
MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI INCENDIU
Scopul acestui document este de a stabili procedura şi planul care trebuie pus ȋn aplicare ȋn cazul unui
eventual incendiu.
Procedurile de evacuare sunt elaborate pentru asigurarea siguranţei utilizatorilor pe timpul izbucnirii unui
incendiu, prin coordonarea si controlul evacuãrii persoanelor din clãdire pâna la sosirea pompierilor şi a
celorlalte forţe de ajutor extern calificat (Protecţie Civila, Poliţie, Salvare).
1. Obligaţiile personalului în cazul izbucnirii unui incendiu
1.1. La descoperirea unui incendiu, orice persoană trebuie să dea alarma de incendiu şi să încerce
stingerea focului, utilizând mijloacele şi materialele tehnice din dotarea locului de muncă
(stingătoare, hidranţi, etc.).
1.2. În acelaşi timp se va anunţa telefonica pompierii militari, la numărul 112, din cea mai apropiată
zonă neafectată de incendiu, comunicându-se detalii referitoare la locaţia exactă şi la amploarea
incendiului.
1.3. La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să înceteze orice activitate, vor
opri instalaţia, echipamentul sau aparatul la care lucrează, precum şi utilităţile (curent,
gaze, etc.) şi părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă sau prin locurile indicate de
membrii echipei de intervenţie, îndreptându-se câtre locul de adunare stabilit şi menţinând
libere căile de acces către clădire.

1.4. Salariaţii trebuie să respecte indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie şi să asigure
evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii sau a celor aflate în pericol.
1.5. În măsura posibilităţilor se va asigura şi evacuarea bunurilor materiale, fără însă a se expune la
riscuri inutile.
2. Obligaţiile membrilor echipei de prima intervenţie

2.1. Membri echipei de intervenţie trebuie să asigure în cel mai scurt timp posibil operaţiunile de
pregătire şi desfăşurare a intervenţiei: adunarea pentru intervenţie, deplasarea la locul intervenţiei,
realizarea dispozitivului premergător, recunoaşterea, salvarea persoanelor si evacuarea bunurilor,
realizarea dispozitivului de intervenţie, stingerea şi înlăturarea efectelor incendiului.
2.2. La recepţionarea semnalului de alarma stabilit (verbal etc.) membri echipei de intervenţie
încetează activităţile curente şi se deplasează cu repeziciune, pe itinerarul cel mai scurt la locul
unde s-a produs incendiul.
2.3. Şeful echipei (înlocuitorul acestuia) se asigură că pompierii militari au fost anunţaţi.
2.4. Dispozitivul premergător se realizează imediat de catre vanzator fiind stabilit în funcţie de
mijloacele şi materialele tehnice PSI folosite şi de poziţia acestora faţă de focarul incendiului,
urmând ca pe timpul stingerii să se aducă corecţi, necesare în funcţie de evoluţia incendiului.
2.5. În acţiunile de stingere a incendiilor sau de înlăturare a urmărilor avariilor, exploziilor şi
calamităţilor naturale, este obligatoriu executarea recunoaşterii, analizării situaţiei. Recunoaşterea
constă în cercetarea directă a locului acţiunii prin observarea nemijlocită şi culegerea de informaţii
de la personalul muncitor.
2.6. La recunoaştere se va stabili gradul de pericol pentru oameni, căile, mijloacele şi procedeele de
salvare, posibilităţile de evacuare, locul, natura, proporţiile şi posibilităţile de propagare a
incendiului, urmările avariei, exploziei sau calamitaţii naturale, pericolul de explozie, intoxicare,
prăbuşire sau electrocutare, starea obstacolelor împotriva incendiilor şi a instalaţiilor fixe de
stingere, posibilităţile transmiterii incendiului prin instalaţiile de exhaustare si ventilaţie, necesitatea
evacuării bunurilor materiale şi protejării lor, necesitatea executării de demolării ale unor elemente
de construcţie, etc.
2.7. Pe baza datelor obţinute pe timpul recunoaşterii, se analizează situaţia incendiului şi se va
determina modul de acţiune pentru salvarea oamenilor şi evacuarea unor bunuri, caracterul
incendiului, proporţiile, viteza si direcţia de propagare a acestuia, caracterul zonei afectate de
avarie, căile favorabile de atac a focarului de ardere sau de acţiune pentru înlăturarea urmărilor
avariei, exploziei, punctele importante de apărat, eficienţa instalaţiilor de stingere, procedeele de
utilizare a mijloacelor şi substanţelor de stingere, modul de asigurare a protecţiei echipei de
intervenţie, etc.
2.8. In urma analizei situaţiei, pentru asigurarea succesul acţiunii, pentru folosirea judicioasă a forţelor
şi mijloacelor se realizează dispozitivul de intervenţie.
3. Misiuni ce revin componenţilor echipei de intervenţie ()

3.1. Întreruperea curentului electric:
- tablourile electrice de distribuţie vor fi amplasate în zone uşor accesibile personalului de
specialitate de întreţinere şi în locuri ferite de pericol de deteriorare prin lovire.
- ele vor fi prevăzute cu carcase de protecţie, iar uşile se vor menţine închise şi încuiate. Tablourile
electrice şi zona din jurul acestora se vor menţine curate şi libere.
- pentru întreruperea sau conectarea circuitelor electrice, tablourile electrice vor fi prevăzute cu
întrerupător general exterior.
- pe uşa tabloului electric va fi inscripţionată zona din spaţiul de lucru pe care o deserveşte.
- persoana nominalizată în cadrul echipei, special formată pentru intervenţia la instalaţiile electrice,
va întrerupe, în caz de incendiu, alimentarea cu curent electric, în zona incendiului astfel încât apa
de la furtun să nu vină în contact cu instalaţii electrice sub tensiune şi va avea grijă să nu se
cupleze întâmplător de o altă persoană, care ar putea, fără să ştie, să închidă circuitul.
- la sosirea pompierilor raportează în ce zonă este scoasă tensiunea.
3.2. Întreruperea alimentării cu gaze naturale:
- instalaţiile alimentate cu gaze trebuie echipate cu instalaţii automate pentru supravegherea şi
controlului arderii, care trebuie să întrerupă alimentarea cu gaz a arzătoarelor, în cazul când se
produce o defecţiune sau să nu permită aprinderea arzătoarelor, când instalaţia nu îndeplineşte
aceste condiţii.
- dacă apare incendiu într-o zonă prin care trece o conductă de gaze care ar putea fi deteriorată,
este necesară întreruperea alimentării cu gaze a coloanei respective din amonte de incendiu,
astfel încât deteriorarea conductei să nu mai prezinte nici un fel de pericol pentru zona cu
incendiu.

- Persoana nominalizată în cadrul echipei şi special formată va trebui să cunoască toate punctele de
unde se poate întrrupe alimentarea cu gaze.
3.3. Alertarea salariaţilor din spaţiu/zonal de activitate.-se v-a realiza verbal.
3.4. Anunţarea pompierilor:

- cu ajutorul telefonului, formând numărul 122 şi comunicând la pompieri numele persoanei care
anunţă incendiul, numărul telefonului de la care se anunţă şi cât mai clar, locul unde este
incendiul.
4. Salvarea persoanelor şi evacuarea bunurilor

4.1. Este misiunea principală, de prima urgenţă a echipei de intervenţie si se organizează când
incendiul, căldura, fumul şi gazele toxice ameninţă direct oamenii, ori când aceştia nu se pot
deplasa singuri.
4.2. În toate cazurile trebuie să se acţioneze cu rapiditate, pricepere, curaj, calm, simţ de
orientare, prevenind panica.
4.3. Când oamenii sunt direct ameninţaţi de incendiu, iar căile de salvare sunt întrerupte sau pot fi
întrerupte, se va organiza eliberarea acestora prin folosirea mijloacelor PSI pentru a înlesni
acţiunea de evacuare.
4.4. De regulă, acţiunea de salvare a oamenilor se desfăşoară, concomitent cu acţiunea de stingere,
dar, la nevoie, toate forţele şi mijloacele vor fi folosite pentru acţiunea de salvare a persoanelor.
4.5. Ordinea salvării oamenilor se stabileşte in funcţie de pericolul ce-i ameninţă, folosind cele mai
scurte căi si mai puţin periculoase.
4.6. In principiu, procedeele de salvare sunt dirijarea liberă a persoanelor ameninţate pe direcţiile fără
pericol, evacuarea persoanelor care nu prezintă garanţia ieşirii independente; evacuarea
nemijlocită de către membri echipei de intervenţie a persoanelor ce nu se pot deplasa.
4.7. Când căile de acces sunt blocate, salvarea se va face cu ajutorul corzilor, pe scările de incendiu
ori cu alte mijloace la îndemână.
4.8. Când se deţin informaţii că in zona incendiată mai sunt oameni ameninţaţi, se căută până sunt
găsiţii. Căutarea încetează numai după ce echipa de intervenţie se convinge că nu mai sunt
persoane ameninţate în zona incendiată.
4.9. În toate cazurile oamenii salvaţi trebuie transportaţi în locuri sigure, iar la nevoie, cu ambulanţele
la cele mai apropiate unităţi sanitare.
4.10. Evacuarea bunurilor materiale se execută atunci când acestea sunt ameninţate direct de incendiu,
când efectele evenimentului negativ creează pericole suplimentare, când sunt supuse deteriorării
ca urmare a căldurii, apei, fumului sau sunt expuse pericolului de prăbuşire a unor instalaţii sau
elemente de construcţii.
4.11. De regulă, operaţiunile de evacuare se execută concomitent cu acţiunea de stingere
4.12. În prima urgenţă se evacuează materialele care prezintă pericol de explozie şi cele cu valori
mari.
4.13. Evacuarea se face în sistem releu care să excludă mişcările dezordonate ale personalului,
(sistemul se aplică in cazul evacuării obiectelor cu volum şi greutate mică).
4.14. Ordinea evacuării se stabileşte ţinând seama de valoarea şi importanta obiectelor: de artă,
documente de valoare, arhivă, care au pot fi protejate de efectul
căldurii şi apei, a celor care datorită greutăţii pot favoriza prăbuşirea plafoanelor.
4.15. Echipamentele valoroase in stare de fixaţie vor fi protejate prin acoperirea cu prelate şi cu ajutorul
jeturilor de apă.
4.16. Bunurile vor fi transportate intr-o zonă liberă, opusă direcţiei vântului si a celei de propagare a
incendiilor, organizându-se paza acestora.
5. Dispozitivul de stingere
5.1. Se adoptă în raport de situaţia incendiului, el trebuind să asigure executarea de acţiuni hotărâte şi
dinamice pe direcţia principală pentru oprirea procesului de ardere şi propagării incendiului,
folosirea eficientă a forţelor si mijloacelor cu care se intervine.
5.2. Totodată trebuie să se asigure căile de acces a forţelor de pompieri militari, accesul la sursele de
apă stabilite prin planurile de intervenţie.
5.3. Dispozitivul de stingere poate fi circular, atunci când forţele de care dispune formaţia poate
acoperi cel puţin trei laturi ale zonei incendiate, ori in linie, atunci când împrejurările permit lucrul
numai pe una sau două laturi.
6. Stingerea incendiilor

6.1. Se materializează prin acţiunea hotărâtă pentru întreruperea procesului de ardere, cuprinzând, de
regulă, doua etape: localizarea şi lichidarea.
6.2. Acestea se realizează, de regulă, simultan, iar atunci când echipa nu dispune de forţe suficiente,
succesiv.
6.3. În organizarea stingerii incendiilor, trebuie să ţină seama de elementele care contribuie la
reducerea sau creşterea intensităţii procesului de ardere.
6.4. Pentru obţinerea succesului, incendiul trebuie atacat cu toate forţele avute la dispoziţie şi
substanţele stingătoare adecvate pe direcţiile principale de propagare, pentru a realiza localizarea.
6.5. Localizarea se face prin punerea in funcţiune a instalaţiilor de răcire, stingere, de creare a
perdelelor de apă, dispozitive antifoc, trape de evacuare a fumului, cortine metalice etc., punerea
în funcţiune a hidranţilor, îndepărtarea materialelor combustibile din vecinătatea zonei de ardere,
protejarea locurilor cu pericol de explozie si a elementelor de construcţie portante, realizarea de
deschideri — spaţii intre suprafeţele incendiate si cele neincendiate ca si protejarea cu prelate
umede si perdele de apă a agregatelor valoroase.
6.6. Pentru lichidarea incendiului, trebuie să se acţioneze cu toate, forţele asupra focarelor, astfel încât
arderea să nu mai poată fi continuată.
6.7. Succesul acţiunii depinde in mare măsură de poziţia de lucru, de apropierea de focar, situarea
mai sus sau in acelaşi plan cu focarul, ca si stabilitatea in poziţia de lucru care să permită folosirea
jetului de apă cu randament maxim.
6.8. În cazul incendiilor la acoperişuri atât in interior cât şi in exterior, jetul de apa trebuie dirijat spre
coamă, iar la suprafeţe verticale se acţionează de sus in jos.
6.9. Cei care utilizează hidranţii trebuie să înainteze continuu astfel încât să se asigure localizarea şi
lichidarea incendiului pe întreg frontul de acţiune a jetului de apă.
6.10. In încăperile incendiate ca si în cele alăturate trebuie evacuate gazele de ardere prin ventilare
pentru a uşura lucrul membrilor echipei de intervenţie.
6.11. În vederea folosirii cu eficienţă a agentului stingător sau pentru pătrunderea echipei de intervenţie,
la nevoie se pot realiza desfaceri sau demolări.
6.12. Membrii care execută astfel de măsurii vor arunca materialul numai după ce vor avea confirmarea
de jos că se poate arunca, pentru a nu provoca accidente. În zona în care se aruncă material
rezultat din demolări se va interzice circulaţia persoanelor.
6.13. Pentru a împiedica propagarea incendiilor pe timpul efectuării deschiderilor, ca urmare a afluenţei
in zona, de ardere a unei mari cantităţi de aer, acestea se vor efectua numai după ce dispozitivul
de intervenţie imediată a fost realizat.
6.14. În cazul in care pe timpul stingerii apar modificări negative ale situaţiei care pot crea pericole
pentru echipa de intervenţie (necesitatea unor noi salvări, propagarea pe direcţii nebănuite, etc.)
se va regrupa şi se va redistribui forţele în raport de noile împrejurări astfel încât să se recreeze
avantaje in ducerea luptei de stingere a incendiului.
6.15. După lichidare se verifică amănunţit locul unde s-a acţionat, înlăturându-se posibilitatea de
reizbucnire a incendiului, trecând apoi la îndepărtarea elementelor de construcţie care prezintă
pericol de prăbuşire şi accidentare şi la evacuarea apei din clădiri.
7. Limitarea si înlăturarea efectelor incendiilor

7.1. Aceasta se realizează în principal prin salvarea persoanelor surprinse de incendii sub dărâmături,
instalaţii prăbuşite, oprirea alimentării cu produse combustibile a instalaţiilor afectate, închiderea
apei care poate inunda zone periculoase ori populate, evacuarea bunurilor de mare valoare,
deblocarea căilor de acces, etc.
Comportament în caz de incendiu
Păstraţi-vă calmul
1. Anunţaţi incendiul Telefon pompieri nr. 112 CINE anunţă? CE s-a întâmplat?
UNDE s-a întâmplat?
2. Evacuarea în Salvaţi persoanele aflate în pericol. Urmaţi căile de evacuare
siguranţă a locului de marcate. Fiţi atenţi la indicatoare.
muncă
3. Stingeţi incendiul Utilizaţi mijloacele şi materialele tehnice PSI din dotarea
locului de muncă (stingătoarele, hidranţi, etc.)

Modul de folosire al stingătorului:

- se scoate piedica de siguranţă;
- se îndreptă furtunul la baza focului
- se apasă mânerul pentru a permite eliberarea agentului de stingere;
- se mişcă furtunul astfel încât să stingeţi incendiul.
IPSU – 02
INSTRUCŢIUNI PROPRII ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
REGULI DE COMPORTARE ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR SITUAŢII
DE URGENŢĂ
1. Generalităţi
1.1. Salariaţii sunt obligaţi să respecte permanent regulile şi prevederile dispoziţiilor legale,
instrucţiunilor proprii şi specifice privind situaţiile de urgenţă şi modul de acţiune în situaţii
de urgenţă.
1.2. Participanţii la procesul de producţie trebuie să-şi desfăşoare activitatea astfel încât să nu
pună în pericol atât propria persoană cât şi a celorlalţi participanţii.
1.3. În acest sens trebuie avut în vedere că încălcarea sau nerespectarea regulilor stabilite prin
instrucţiunile proprii pot conduce, nu numai la accidentarea persoanei în cauză, dar şi la
evenimente, accidente tehnice care pot să pună în pericol viaţa colegilor din imediata
apropiere a acestuia, precum şi a întregului colectiv aflat în societate, cu repercusiuni
grave asupra activităţi economice şi a vieţi sociale a lucrătorilor.
1.4. În timpul evenimentelor, accidentelor tehnice se produc dereglări distructive si brutale ale
unui sistem, a unei anumite situaţii prestabilite. Apărute de regula, in mod brusc, prin
surprindere, aceste dereglări pot fi urmate de producerea unui număr mare de victime
omeneşti, a unui volum mare de distrugeri de bunuri si valori materiale.
1.5. Sunt considerate riscuri naturale - acţiunile dezastruoase care apar in urma unor
fenomene ca: cutremurele de pământ, alunecările de teren, inundaţiile, secetele
prelungite, furtunile, înzăpezirile, epidemiile, epizootiile, incendiile de păduri sau de
cultura.
1.6. Sunt considerate riscuri tehnologice - riscurile determinate de unele activităţi umane ce
devin periculoase daca sunt scăpate de sub control. In aceasta categorie sunt incluse:
distrugerea unor baraje sau altor lucrări hidrotehnice, accidente de circulaţie, accidente
datorate muniţiei neexplodate sau a armelor artizanale, prăbuşirea unor ruine sau a unor
galerii subterane, accidentele industriale, accidente chimice, nucleare, explozii, căderi de
obiecte cosmice.
2. Conduita premergătoare producerii unei situaţii de urgenţă
2.1. Pentru o bună comportare în cazul producerii unor dezastre este necesară cunoaşterea
bine a modului şi a locurilor care pot asigura protecţie in toate împrejurările, acestea, cu
atât mai mult cu cât timpul pe care îl avem la dispoziţie pentru realizarea unei oarecare
protecţii este foarte scurt.
2.2. Pentru asigurarea unei intervenţii de către organisme competente în vederea reducerii
efectelor dezastrelor trebuie cunoscute locurilor, adresele şi telefoanele celor mai
apropiate unităţi medicale, sediile inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, de politie, de
cruce roşie, precum şi alte adrese utile (telefonul unic de urgenţă este 112).
2.3. Pentru reducerea urmărilor efectelor unor dezastre este necesară oprirea alimentării cu
energie şi în acest sens trebuie cunoscute locurilor de întrerupere a alimentarii cu
electricitate, apă şi gaze.
3. Conduita în timpul producerii unei situaţii de urgenţă
3.1. În cazul producerii unei situaţii de urgenţă, alarmarea se va face de orice persoană care
sesizează prima producerea acesteia.
3.2. Aceasta va alarma imediat întreg personalul, inclusiv personalul de conducere al punctului
de lucru, urmând să se treacă imediat la organizarea intervenţiei.
3.3. În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă salariaţii sunt obligaţi să respecte planurile de
intervenţie, salvare şi prim ajutor, precum şi ordinele şi îndrumările venite din partea
persoanelor instruite în acest sens, a conducerii societăţii sau a organelor competente
care intervin pentru eliminarea situaţiei de criză.
3.4. Intervenţia salariaţilor în caz de urgenţe se va face conform sarcinilor stabilite prin
planurile de intervenţie şi a rolului pe care îl are fiecare de îndeplinit pentru înlăturarea
consecinţelor dezastrului.
3.5. Intervenţia se organizează la indicaţiile persoanelor instruite care ştiu modul de
comportare în caz de urgenţe.
3.6. Intervenţia lucrătorilor se va organiza în scopul salvării persoanelor accidentate, pentru
limitarea şi înlăturarea efectelor produse de incendii, accidente tehnice, dezastre naturale,
etc.
3.7. Înainte de începerea intervenţiei se va analiza situaţia generată, se vor identifica cauzele
care au provocat situaţia de urgenţă şi se va trece la acţiune evitându-se riscurilor care ar
putea să conducă la accidentarea şi periclitarea vieţii salvatorilor.
3.8. În cele mai multe cazuri este recomandată întreruperea alimentării cu energie electrică.
3.9. Pe tot parcursul intervenţiei se va acţiona ferm, dar cu prudenţă pentru a elimina riscurile
de accidentare care pot să apară ulterior, avându-se în vedere că unele activităţi umane
scăpate de sub control pot avea urmări dezastruoase asupra unor colectivităţi mai mari de
oameni.
3.10. În primul, rând intervenţia se va concentra pentru salvarea vieţilor omeneşti şi apoi pentru
salvarea bunurilor care sunt afectate sau care urmează să fie afectate de incidentul
periculos.
3.11. Pe tot timpul intervenţiei trebuie păstrat calmul, precum şi evitarea intrării în panică.
3.12. Nu este indicată fuga la uşi, sărirea pe fereastra, alergarea pe scări, utilizarea liftului,
alergarea pe strada. Deplasarea se face cu calm spre un loc deschis si sigur.
3.13. Daca va aflaţi intr-un loc public cu aglomerări de persoane (sala de şedinţa, etc.) nu
alergaţi către ieşire, îmbulzeala poate produce mai multe victime decât incidentul. Staţi
calm si încercaţi să liniştiţi vecinii de rând.
3.14. Pe lângă primul ajutor care trebuie acordat eventualelor victime, trebuie liniştite şi
îndepărtate persoanele intrate în panică şi care ar putea să compromită organizarea
intervenţiei.
3.15. În cazul în care există victime, primul ajutor acordat acestora trebuie să fie dat la locul
unde s-a produs accidentul de către orice persoană care este instruită şi pregătită în acest
sens (salvator).
3.16. Salvatorul care acordă primul ajutor trebuie să reuşească să evite prin măsurile pe care le
aplică să nu înrăutăţească starea accidentatului, apariţia altor complicaţii sau producerea
morţii victimei.
3.17. Prima obligaţie a fiecărui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei şi de a
elimina orice cauză imediată care ar putea acţiona în defavoarea accidentatului. Pentru
aceasta victima accidentului trebuie să fie scoasă de sub influenţa factorului de risc care a
produs accidentarea, fără ca salvatorul să-şi pericliteze siguranţa.
3.18. Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai în cazul în care pericolul de
accidentare continuă să existe şi îi poate agrava sănătatea.
3.19. În acest timp, prin mijloace cât mai rapide (telefon, auto) se va anunţa salvarea şi spitalul
cel mai apropiat.
3.20. În aşteptarea echipei de salvare trebuie îndepărtate persoanele care prin agitaţia pe care
o creează, prin acţiuni sau sfaturi nepotrivite pot să dăuneze salvării victimei.
4. Conduita după producerea unei situaţii de urgenţă
4.1. Pentru a preveni urmările dezastruoase ale incidentelor, un rol important revine respectării
regulilor de comportare pe timpul perioadelor următoare producerii acestora.
4.2. Nu plecaţi imediat din locaţie. Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de incident.
Calmaţi persoanele speriate si intrate în panică;
4.3. Ajutaţi-i pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de construcţii
căzute, să se degajeze.
4.4. După producerea incidentului, se închid imediat sursele de foc cât se poate de repede, iar
dacă a luat foc ceva se intervine imediat.
4.5. Nu mişcaţi răniţii grav (dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar din alte
cauze), până la acordarea unui ajutor sanitar – medical calificat. Ajutaţi-i pe loc. Curăţaţi
traseele de circulaţie de cioburi sau substanţe toxice, chimicale vărsate, etc.
4.6. Ascultaţi numai anunţurile posturilor de radio-televiziune şi recomandările acestora sau a
persoanelor competente în eliminarea urmărilor incidentelor.
4.7. Verificaţi preliminar starea tuturor instalaţiilor de electricitate, gaz, apa, canal din zonă.
4.8. Părăsiţi calm locaţia după incident, fără a lua cu voi lucruri inutile. Verificaţi mai întâi scara
si drumul spre ieşire;
4.9. Dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă nu reuşiţi,
procedaţi cu calm la spargerea geamurilor si curăţaţi bine zona de cioburi, utilizând, de
exemplu, un scaun, etc. Deplasaţi-vă intr-un loc deschis si sigur (platformă exterioară,
etc.).
4.10. Fiţi pregătiţi psihic si fizic pentru eventualitatea unor urmări ulterioare incidentului.
4.11. Nu ascultaţi sfaturile unor aşa-zişi specialişti, necunoscuţi de dvs. care în asemenea
situaţii pot să apară ad-hoc.
"Este mult mai usor sa previi un incendiu, decat sa-l stingi".

NU UITA!
“Experienta este cel mai dur profesor, pentru ca intai iti da testul si apoi iti
spune care era lectia”.
MULTUMIM
PENTRU ATENTIE
SI NU UITATI !
Sustinem
siguranta
INTOCMIT
SEPP. PROCARRE & SAFE SRL dumneavoastra
Conducator Serviciu Extern de PREVENIRE ŞI PROTECŢIE
ing.specialist SSM / Cadru Tehnic PSI
VIOREL BANU
Tel. 0720 011 806

Z.00.tesa Iulie 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Z.00.tesa Iulie 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

T.I.P.

–semestriale TESA – IULIE 2019

Un loc de munca sigur

Înveti azi sa te pazesti o viata!

TEMATICA OBLIGATORIE PENTRU SITUATII DE URGENTA (PSI)

Preventia este mereu mai utilă decât vindecarea. !

NU UITA CA ACASA TE ASTEAPTA CEI DRAGI !!

ATENTIE Prin aspectele prezentate în acest document speram sa va constientizam asupra

Cod formular: SSM-SU Page 2 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 4 of 33

Conducătorilor auto le este interzis:

 efectuarea probelor de frânare în mers. Acestea se vor efectua la standurile de încercare a

 respectarea semnificaţiei indicatoarelor de circulaţie amplasate în traseu;

Cod formular: SSM-SU Page 5 of 33

FISA INFORMATIVA-IMPIEDICARI/ ALUNECARI LA LOCUL DE MUNCA

Cod formular: SSM-SU Page 6 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 7 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 8 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 9 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 10 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 11 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 12 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 13 of 33

FISA INFORMATIVA-MUNCA DE BIROU ŞI AFECŢIUNILE MUSCULO-SCHELETICE

Cod formular: SSM-SU Page 14 of 33

Simptome <15 h 15-30 h >30 h

Cod formular: SSM-SU Page 15 of 33

Oboseala poate îmbrăca diverse forme de manifestare:

Cod formular: SSM-SU Page 16 of 33

Poziţia optimă (a) şi cea nerecomandată (b şi c) în lucrul cu calculatorul.

Amenajarea ergonomică a locului de muncă computerizat

La utilizatorii de videoterminale (VDT) pot apare:

Cod formular: SSM-SU Page 19 of 33

Cod formular: SSM-SU Page 20 of 33

INSTRUCŢIUNE PROPRIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Consideratii introductive : Pentru ca actiunile lucratorilor sa fie eficace si sa-si atinga

 Funcţionare defectuoasă a unui echipament de muncă;

Cod formular: SSM-SU Page 21 of 33

ALARME SI PROCEDURI DE EVACUARE

Cod formular: SSM-SU Page 22 of 33

LOCURI DE ADUNARE A PERSONALULUI ÎNAINTE ŞI DUPĂ EVACUARE, PENTRU

4 PREVENIREA SI CONTROLUL / STINGEREA INCENDIILOR

PRIM-AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR cap. 3.2 ACCIDENTE GENERATE DE CURENTUL ELECTRIC

Cod formular: SSM-SU Page 25 of 33

 Nu atinge victima deoarece poate fi în continuare în contact cu sursa de curent electric.

Cod formular: SSM-SU Page 26 of 33

IV. PLAN CONSPECT SU-PSI

1. Stabilirea regulilor şi măsurilor generale şi a celor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor .

Cod formular: SSM-SU Page 27 of 33

2. Obligaţiile membrilor echipei de prima intervenţie

3. Misiuni ce revin componenţilor echipei de intervenţie ()

Cod formular: SSM-SU Page 28 of 33

3.3. Alertarea salariaţilor din spaţiu/zonal de activitate.-se v-a realiza verbal.

3.4. Anunţarea pompierilor:

4. Salvarea persoanelor şi evacuarea bunurilor

Cod formular: SSM-SU Page 29 of 33

7. Limitarea si înlăturarea efectelor incendiilor

Comportament în caz de incendiu

Cod formular: SSM-SU Page 30 of 33

Modul de folosire al stingătorului:

"Este mult mai usor sa previi un incendiu, decat sa-l stingi".

S-ar putea să vă placă și