SR EN 31010:2010, Managementul riscului.

Tehnici de
evaluare a riscurilor (versiunea română)
Mai 2, 2011 — ASRO

Prezentul standard internaţional vine în sprijinul standardului ISO 31000 şi asigură îndrumare
privind selectarea şi aplicarea tehnicilor sistematice pentru evaluarea riscurilor.

Organizaţiile de orice tip şi mărime trebuie să facă faţă unei game de riscuri care sunt
susceptibile de a avea un impact asupra obiectivelor acestora.

Aceste obiective pot fi legate de o serie de activităţi ale organizaţiei, de la iniţiative strategice
la operaţiunile, procesele şi proiectele organizaţiei, şi se pot reflecta în rezultatele lor
societale, de mediu, tehnologice, de siguranţă şi securitate, măsuri comerciale, financiare şi
economice, ca şi în impactul social, cultural, politic şi reputaţional aferent.

Toate activităţile unei organizaţii implică riscuri care trebuie corect gestionate. Procesul de
management al riscului contribuie la procesul decizional, luând în considerare incertitudinile
şi posibilitatea apariţiei unor evenimente sau împrejurări viitoare (intenţionate sau nu) şi
efectele acestora asupra obiectivelor stabilite.

Managementul riscului include aplicarea de metode logice şi sistematice pentru:

• comunicare şi consultare pe întreaga durată a procesului;

• stabilirea contextului pentru identificarea, analiza, evaluarea, tratarea riscurilor asociate

oricărei activităţi, proces, funcţie sau produs;

• monitorizarea şi revizuirea riscurilor;

• raportarea şi înregistrarea rezultatelor în mod adecvat.

Evaluarea riscului este parte a managementul riscului care identifică modul în care pot fi
afectate obiectivele şi analizează riscul în termeni de consecinţe şi probabilitatea lor înainte de
a decide dacă este necesar un tratament viitor.

Evaluarea riscurilor încearcă să găsească răspuns la următoarele întrebări fundamentale:

 ce se poate întâmpla şi de ce (prin identificarea riscurilor)?

 care sunt consecinţele?
 care este probabilitatea apariţiei lor în viitor?
 există factori care atenuează consecinţa aferentă riscului sau care reduc probabilitatea
riscului?
 nivelul de risc este tolerabil sau acceptabil şi necesită tratament ulterior?

Acest standard are ca scop să reflecte bunele practici curente în selectarea şi utilizarea
tehnicilor de evaluarea riscului şi nu se referă la concepte noi sau în curs de dezvoltare care nu
au atins un nivel satisfăcător de consens profesional.
Standardul cuprinde detalii referitoare la:

 conceptele de evaluare a riscului;

 procesul de evaluare a riscurilor: identificarea resurselor, analiza riscurilor, estimarea
riscurilor, monitorizarea şi examinarea evaluării riscurilor;
 selecţia tehnicilor de evaluare a riscurilor: selectarea tehnicilor, disponibilitatea
resurselor, natura şi nivelul de incertitudine, complexitate etc.;
 comparaţii între tehnicile de evaluare a riscurilor.

Alte standarde referitoare la managementul riscului sunt:

SR ISO 31000:2010, Managementul riscului. Principii şi linii directoare

Acest standard internaţional furnizează principii şi linii directoare generale referitoare la

managementul riscului.

Acest standard internaţional poate fi aplicat pe parcursul întregii existenţe a unei organizaţii şi
unei game largi de activităţi, inclusiv strategii şi decizii, operaţiuni, procese, funcţii, proiecte,
produse, servicii şi active.

SR GHID ISO 73:2010, Managementul riscului. Vocabular

Prezentul ghid oferă definiţiile termenilor generici referitori la managementul riscului. Ghidul
îşi propune să încurajeze înţelegerea reciprocă şi consecventă, abordarea coerentă a descrierii
activităţilor referitoare la managementul riscului, precum şi utilizarea unei terminologii
uniforme de management al riscului în procesele şi cadrul organizaţional care se ocupă de
managementul riscului.