Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluarea riscurilor este esenţială pentru abordarea europeană privind prevenirea sănătăţii şi a
securităţii în muncă.
Există motive întemeiate pentru aceasta. Dacă procesul de evaluare a riscurilor – începutul
abordării gestionării sănătăţii şi a securităţii – nu se realizează în mod corespunzător sau deloc, este puţin
probabil să se identifice sau să se implementeze măsurile necesare de prevenire.
În fiecare an, milioane de oameni din UE suferă vătămări la locul de muncă sau sănătatea
acestora este grav afectată la locul de muncă. Din acest motiv evaluarea riscurilor este atât de importantă,
aceasta reprezentând calea spre locuri de muncă sigure şi sănătoase. Evaluarea riscurilor este un proces
dinamic care permite întreprinderilor şi organizaţiilor să implementeze o politică proactivă de gestionare a
riscurilor la locul de muncă.
De aceea, este important ca toate tipurile şi dimensiunile de întreprinderi să efectueze evaluări
regulate ale riscurilor. O evaluare corectă a riscurilor cuprinde, printre altele, asigurarea că toate riscurile
relevante sunt avute în vedere (nu numai cele imediate sau evidente), verificarea eficienţei măsurilor de
securitate adoptate, înregistrarea rezultatelor evaluării şi revizuirea evaluării în mod regulat pentru a o
actualiza în permanenţă.
Cea mai importantă lege europeană relevantă pentru evaluarea riscurilor este Directiva cadru
89/391. Această directivă a fost transpusă în legislaţia naţională. Însă statele membre au dreptul de a
introduce dispoziţii mai stricte pentru a-şi proteja lucrătorii (din acest motiv trebuie să verificaţi legislaţia
specifică privind evaluarea riscurilor.
Comisia Europeană a elaborat orientări importante pentru a ajuta statele membre, precum şi
angajatorii şi angajaţii, să îşi îndeplinească obligaţiile privind evaluarea riscurilor, conform dispoziţiilor
Directivei Cadru 89/391. Informaţiile furnizate în această secţiune sunt bazate pe aceste orientări.
Legislaţie
Cea mai importantă lege europeană relevantă pentru evaluarea riscurilor este Directiva Cadru
89/391. Această directivă reprezintă într-adevăr un cadru legislativ, cu “principii generale privind prevenirea
riscurilor la locul de muncă…, precum şi principii directoare generale pentru implementarea principiilor
respective” (art. 1.2.). Aceasta prevede responsabilitatea angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea
lucrătorilor în orice aspect al muncii, iar evaluarea riscurilor este un aspect integral al acestei gestionări
obligatorii a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă (GSSM). Conform directivei, evaluarea riscurilor trebuie
să reprezinte startul în procesul complex GSSM. Aceasta joacă un rol esenţial deoarece permite
angajatorilor să aplice măsuri care sunt necesare pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor lor.
Directiva cadru a fost transpusă în legislaţia naţională. Însă statele membre au dreptul de a
introduce dispoziţii mai stricte pentru a-şi proteja lucrătorii (din acest motiv trebuie să verificaţi legislaţia
specifică privind evaluarea riscurilor din ţara dumneavoastră).
Definiţii
Pericole
Un pericol poate fi orice sursă potenţială de vătămare — materiale, echipamente, metode sau
practici de muncă.
Riscuri
Un risc este probabilitatea, mică sau mare, ca o persoană să fie vătămată ca urmare a unui
pericol.
Evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, generate de pericolele existente la locul de muncă. Este o examinare sistematică a tuturor
aspectelor muncii, pentru a se stabili:
În timp ce scopul evaluării riscurilor cuprinde prevenirea riscurilor profesionale, acesta trebuind să fie
obiectivul permanent, aceasta nu va putea fi întotdeauna pusă în practică. În cazul în care nu este posibilă
eliminarea riscurilor, acestea trebuie să fie reduse, iar riscurile reziduale controlate. Într-o etapă ulterioară,
ca parte din programul de revizuire, un astfel de risc rezidual va fi reevaluat şi se poate reexamina
posibilitatea de eliminare a riscurilor, poate în lumina cunoştinţelor noi.
Evaluarea riscurilor ar trebui să fie structurată şi aplicată astfel încât să ajute angajatorii în sensul următor:
să evalueze riscurile pentru a face cea mai bine informată selecţie a echipamentelor de lucru, a
substanţelor sau a preparatelor chimice folosite, dotarea locului de muncă şi organizarea muncii;
să verifice caracterul corespunzător al măsurilor puse în aplicare;
să stabilească prioritatea activităţilor dacă, în urma evaluării, se descoperă că sunt necesare şi alte
măsuri;
să îşi dovedească lor, autorităţilor competente, lucrătorilor şi reprezentanţilor lor că au fost luaţi în
considerare toţi factorii legaţi de muncă şi că s-a luat o hotărâre valabilă în legătură cu riscurile şi
măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii şi a securităţii;
Liniile directoare europene privind evaluarea riscurilor la locul de muncă propun o abordare bazată pe un
număr de etape diferite. Aceasta nu este singura metodă de realizare a unei evaluări a riscurilor, există o
varietate de metodologii pentru atingerea aceluiaşi obiectiv. Nu există o metodă unică “potrivită” pentru
realizarea unei evaluări a riscurilor, iar în diferite împrejurări pot funcţiona diferite abordări.
Procedura de evaluare a riscurilor (care cuprinde elemente de gestionare a riscurilor) poate fi împărţită într-
o serie de etape.
Pentru mai multe întreprinderi, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii, o abordare simplă, în cinci etape
(care cuprinde elemente de gestionare a riscurilor), precum cea prezentată mai jos, ar trebui să funcţioneze
la fel de bine.
Însă, este important de ştiut faptul că există şi alte metode care funcţionează la fel de bine, mai ales în
cazul unor riscuri şi circumstanţe mai complexe. Tipul de abordare aplicat pentru evaluare va depinde de:
felul locului de muncă (de exemplu, un loc de muncă fix sau unul care implică deplasarea)
tipul procesului (de exemplu, operaţiuni repetate, procese de dezvoltare/schimbare, munca la
cerere)
sarcina realizată (de exemplu, sarcini repetate, ocazionale sau cu un grad ridicat de risc)
complexitatea tehnică.
În unele cazuri, poate fi potrivit un singur exerciţiu care să acopere toate riscurile sau activitatea de la locul
de muncă. În alte cazuri, este posibil ca diferite abordări să fie potrivite pentru diferite părţi ale unui loc de
muncă.
consultarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora pentru a cunoaşte problemele cu care s-au
confruntat. Deseori, cea mai rapidă şi mai sigură cale de identificare a detaliilor despre ceea ce s-a
întâmplat cu adevărat este de a întreba lucrătorii implicaţi în activitatea care este evaluată. Aceştia
vor şti ce etape din proces să parcurgă, dacă există scurtături sau mijloace de soluţionare a unei
sarcini dificile şi ce măsuri de protecţie să fie luate;
examinarea sistematică a tuturor aspectelor muncii, adică:
- descoperirea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la locul de muncă sau în cursul activităţii
(practica efectivă poate fi diferită de manualul de lucru)
- îndreptarea atenţiei spre operaţiuni care nu sunt de rutină şi intermitente
(de exemplu, operaţiuni de întreţinere, schimbări în ciclul de producţie)
- luarea în considerare a evenimentelor neplanificate, însă previzibile, cum ar fi întreruperile în
desfăşurarea activităţii
luarea în considerare a pericolelor pentru sănătate pe termen lung, cum sunt nivelurile ridicate de
zgomot sau expunerea la substanţe periculoase, precum şi riscurile mai complexe sau mai puţin
evidente, cum sunt riscurile psihosociale sau cele legate de organizarea muncii;
analizarea documentelor întreprinderii referitoare la accidente şi boli;
căutarea de informaţii în alte surse, cum ar fi:
- manualele cu instrucţiuni sau fişele tehnice ale producătorilor şi furnizorilor;
- site-urile referitoare la securitate şi sănătate în muncă;
- organismele naţionale, asociaţiile profesionale sau sindicatele;
- reglementările şi normele tehnice.
Pentru fiecare pericol, este important să se identifice persoanele care pot fi afectate; aceasta va ajuta la
identificarea celei mai bune căi de gestionare a riscului.
Trebuie să se ia în considerare lucrătorii care vin în contact cu pericolele, fie direct, fie indirect, de exemplu,
un lucrător care vopseşte o suprafaţă este direct expus solvenţilor, în timp ce alţi lucrători din apropiere,
implicaţi în alte activităţi, sunt expuşi întâmplător şi indirect.
Aceasta nu înseamnă neapărat întocmirea unei liste nominale a persoanelor expuse, ci identificarea
grupurilor de persoane care pot fi afectate, cum ar fi ’persoanele care lucrează în magazie‘ sau ’trecătorii‘.
Pot fi expuse la risc şi alte categorii de persoane, cum sunt responsabilii cu curăţenia, contractanţii şi
membrii publicului.
- lucrători cu dizabilităţi
- lucrători migranţi
- lucrători tineri şi vârstnici
- femei însărcinate şi mame care alăptează
- personal neinstruit sau fără experienţă
- lucrători angajaţi temporar şi cu jumătate de normă
Este important să se identifice modul în care se poate produce vătămarea, respectiv tipul de accident sau
boală care s-ar putea produce.
Următoarea etapă este evaluarea riscurilor generate de fiecare pericol. Aceasta se poate face luând în
considerare:
probabilitatea ca un pericol să cauzeze vătămări (spre exemplu, dacă este improbabil, posibil dar
nu foarte probabil, probabil, sau, inevitabil, în timp)
gravitatea posibilă a vătămărilor respective (spre exemplu, care determină daune minore, un
incident soldat fără accidente, o vătămare minoră (vânătaie, zgârietură), o vătămare gravă
(fractură, amputare, boală cronică), un accident mortal sau un accident mortal multiplu)
Un proces simplu, bazat pe raţionament şi care nu necesită abilităţi speciale sau tehnici complicate, ar
putea fi suficient pentru numeroase locuri de muncă sau activităţi. Acestea includ activităţi cu pericole mai
puţin îngrijorătoare sau locuri de muncă unde riscurile sunt bine cunoscute sau identificate şi în care există
deja un mijloc de control disponibil. Acest aspect este, probabi, valabil în majoritatea întreprinderilor (în
special, în întreprinderile mici şi mijlocii – IMM-uri).
În unele cazuri, este posibil ca identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor să nu se poată face fără
cunoştinţe, asistenţă şi consiliere profesională. Acest lucru se poate întâmpla în cazul proceselor şi
tehnologiilor mai complexe de la locul de muncă, sau al pericolelor, cum sunt cele legate de sănătate, care
nu pot fi identificate cu uşurinţă sau imediat, şi pot necesita realizarea de analize şi măsurători.
Riscurile fiind evaluate, următoarea etapă este aceea de a aplica măsurile de prevenire şi protecţie. Printre
aspectele care trebuie să se ia în considerare în această etapă, se numără:
1. Posibilitatea evitării sau prevenirii riscurilor. Este posibil să se elimine riscul? Aceasta se
poate face, spre exemplu, prin:
stabilirea necesităţii sarcinii sau a muncii;
eliminarea pericolului;
folosirea de substanţe sau procese de lucru diferite.
2. Dacă riscurile nu pot fi evitate sau prevenite, modul în care se pot reduce riscurile la un
nivel la care sănătatea şi securitatea celor expuşi nu este compromisă. Când stabilesc o
strategie de reducere şi ţinere sub control a riscurilor, angajatorii trebuie să fie informaţi cu
privire la următoarele principii generale de prevenire suplimentare:
combaterea riscurilor la sursă;
Pentru orientări privind ţinerea sub control a riscurilor prin aceste măsuri, angajatorii trebuie să consulte
specificaţiile din legislaţia naţională, normele naţionale, orientările publicate şi alte criterii similare, publicate
de autorităţile naţionale.
Un alt principiu general important pe care angajatorii trebuie să îl cunoască este faptul că aceştia nu
trebuie să transfere riscurile. Aceasta înseamnă că prin identificarea soluţiei pentru o problemă nu trebuie
să se creeze o altă problemă. Spre exemplu, montarea de geamuri duble la ferestrele birourilor pentru a
reduce zgomotul din exterior ar fi un avantaj îndoielnic dacă nu se prevede o ventilare corectă.
După identificarea celor mai potrivite măsuri de protecţie şi prevenire, următoarea etapă este de a le
implementa în mod eficient.
să fie informaţi cu privire la măsurile implementate, la modul în care acestea vor fi implementate şi
la persoana responsabilă cu implementarea acestora;
să fie instruiţi sau să li se acorde instrucţiuni cu privire la măsurile sau procesurile care vor fi
implementate.
Informaţiile obţinute din activităţile de monitorizare trebuie să fie utilizate pentru a servi în cazul revizuirii şi
al reluării evaluării riscurilor.
Evaluarea riscurilor nu trebuie să fie o activitate care se realizează odată pentru totdeauna. Evaluarea
trebuie să fie revizuită şi reluată, după caz, dintr-o serie de motive, inclusiv:
schimbările care pot schimba percepţia riscurilor la locul de muncă, cum ar fi un nou proces,
echipamente sau materiale noi, schimbări în organizarea muncii şi noi situaţii de muncă, inclusiv
ateliere noi sau alte posturi de lucru;
odată ce noile măsuri au fost introduse în urma evaluării, noile condiţii de muncă trebuie să fie
evaluate pentru a revizui consecinţele schimbării. Este esenţial ca riscul să nu fie transferat, adică
prin identificarea unei soluţii pentru o problemă, să nu se creeze o altă problemă;
încetarea valabilităţii evaluării datorită faptului că datele sau informaţiile pe care aceasta se
bazează, nu mai sunt valabile;
ca urmare a constatărilor unui accident sau ale unui “accident evitat în ultima clipă” (un accident
evitat în ultima clipă este un eveniment neplanificat care nu s-a soldat - dar ar fi putut să se
soldeze - cu accidente, boli sau distrugeri)
Angajatorii ar trebui să pregătească în mod riguros ceea ce intenţionează să facă pentru a-şi îndeplini
responsabilităţile privind realizarea unei evaluări a riscurilor şi să implementeze măsurile necesare pentru
protecţia sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor. Acestora li se recomandă să facă acest lucru prin stabilirea
unui plan de acţiune pentru eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor.
consultarea cu reprezentanţii lucrătorilor în legătură cu măsurile luate pentru numirea celor care
vor face evaluările;
furnizarea de informaţii, instruire, resurse şi asistenţă evaluatorilor care sunt numiţi din cadrul
întreprinderii;
stabilirea măsurilor care vor fi luate pentru revizuirea şi reluarea evaluării riscurilor;
Este important ca lucrătorii să participe la evaluarea riscurilor. Aceştia cunosc problemele şi detaliile legate
de ceea ce se întâmplă de fapt atunci când îşi desfăşoară sarcinile sau activităţile, aşa că ar trebui să fie
implicaţi în evaluare. Cunoştinţele practice sau competenţa acestora este, de asemenea, deseori necesară
pentru a dezvolta măsuri de prevenire care pot fi puse în practică.
Participarea lucrătorilor nu reprezintă numai un drept, ci reprezintă un lucru esenţial pentru ca gestionarea
securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă de către angajatori să devină eficientă şi efectivă.
Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora au următoarele drepturi/obligaţii:
să fie informaţi privind riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor şi măsurile necesare pentru
eliminarea sau reducerea acestora;
să fie implicaţi în procesul de decidere asupra măsurilor de prevenire şi protecţie care vor fi puse în
aplicare;
să coopereze cu angajatorul pentru a-i permite acestuia să asigure un mediu de muncă sigur;
să fie instruiţi/să primească instrucţiuni cu privire la măsurile care vor fi puse în practică;
să protejeze, pe cât posibil, securitatea şi sănătatea lor şi a altor persoane afectate de acţiunile lor
în conformitate cu instruirea şi instrucţiunile primite din partea angajatorului;
În plus, este important ca reprezentanţii lucrătorilor să fie instruiţi pentru a înţelege evaluarea riscurilor şi
rolul acestora în efectuarea acestei evaluări.
Responsabil SSM,
CIBOTARIU CEZĂREL
Administrator,
BALAN EUSEBIU