TEHNICI DE IDENTIFICARE A
RISCURILOR

Management strategic si managementul riscului

Andreea Elena CIRCIUMARU

 1.  Introducere

Identificarea riscului reprezinta prima si cea mai importanta faza a procesului de management al
riscului, aceasta constand in identifi carea pericolelor potenti ale care exista in cadrul entitatii.

Toate proiectele implica riscuri. Este datoria managerului de proiect sa identi fi ce aceste riscuri
ca parte din Procesul de Planifi care a Managementului Riscului. Procedura de Identificare a Riscurilor
determina care sunt riscurile care afecteaza proiectul si documenteaza caracteristicile lor. Membrii unei
echipe insarcinati cu identi ficarea riscurilor pot include, acolo unde este cazul, urmatorii: managerul de
proiect, membrii unei echipe de proiect, echipa de management a riscului (daca exista), experti in
domeniu, din afara echipei de proiect, client, utilizatori, alti manageri de proiect, benefi ciari si experti in
managementul riscului.

2.  Aspectele riscului

Riscul este posibilitatea de a ajunge intr-o stare nedorita, care prezinta primejdii, pagube,
pericole, pierderi, inconveniente. Riscul exista oriunde viitorul este necunoscut.

Riscurile afacerilor sunt legate de calitatea produselor, satisfacerea clientilor, tehnologia

de

fabricatie, obti nerea profitului, eficienta, capacitatea de productie, cantitatea de resurse, moti vare,
formarea personalului, asistenta si intretinere, fiabilitatea sistemelor.

3.  Constientizarea riscului

Evolutiile intelectuale din ultimul ti mp au dus la acceptarea riscului, cee ace reprezinta o noua
dimensiune culturala. Dar o cultura noua nu se construieste usor intrucat oamenii conserva atitudini
culturale elaborate in trecut, la care nu renunta usor. Comportamentul oamenilor fata de riscuri
infl uenteaza modul de folosire a resurselor. Unii au aversiune fata de risc si consuma resurse doar cand
intrevad succesul, altii pot fi neutri si consuma resursele linear, dar sunt si persoane care accepta riscul
si angajeaza repede resursele necesare.

4.  Tipuri de riscuri

Intreprinderea isi asuma cele mai multe riscuri cand incepe o afacere sau elaboreaza o strategie, ele
prezentand un risc pentru viitor. O strategie induce riscuri ambientale, politice, economice, tehnice,
sociale.

Riscurile ambientale    –  apar in mediul natural din cauza unor catastrofe care duc la pierderi prin
incendii, inundatii, cutremure, seceta, furtuni, eruptii vulcanice.

Riscurile politice    –  apar din cauza schimbarii conceptiilor politice predominante, reglementarilor
guvernamentale, influentei politicii international, acordurilor internationale (ex: limitarea tranferului de
valuta, restrangerea importurilor sau exporturilor, natinalizarea, confi scarea de intreprinderi).
 Riscurile economice    –  apar din cauza sistemului economic nati onal sau sistemului managerial
existent in fi rma. Pot fi externe  –  din cauza inflatiei, schimbarii dobanzilor la credite, a cursului de
schimb valutar  –  sau interne  –  cauzate de functi onarea sistemului financiar al firmei, dependentei de un
singur produs, modul de angajare a resurselor, piata, modul de folosire a capacitatii de producti e, costul
productiei.

Riscurile tehnologice    –  apar din cauza tehnologiei inadecvate, lipsei asigurarii calitatii, rigiditatii

sistemului tehnologic, dependentei de un anume furnizor, folosirii unor standarde nesigure,

pericolelor fizice, procesului de productie, aprovizionarii cu materiale.

Riscurile sociale   – apar din cauza unor interese diverse ale managerilor si angajatilor, lipsei
capacitatii manageriale sau a capacitatii de munca, insatisfactiilor, diminuarii nivelului de trai.

Riscul de tara    –  apare atunci cand au loc evenimente precum razboaie, schimbari ale regimului
politic sau luare unor masuri de catre guvernantii veniti la putere.

5.  Managementul riscului

Identificarea riscurilor este un process integrativ. Frecventa iteratiilor si a celor care participa in

fiecare ciclu variaza de la caz la caz. Echipa de proiect trebuie sa fie implicata in acest process astfel incat
sa poata sa dezvolte si sa menti na un simt de proprietate si responsabilitate fata de riscuri si
consecintele lor. Partile interesate din afara echipei de proiect pot furniza informati i suplimentare
obiecti ve. Deosebit de important este toleranta la risc a acestora. Acest aspect este deosebit de
important in activitatea de Planificare a Riscului.

Procesul de Indentificare a Riscului duce, de obicei, la procesul de Analiza Calitativa a Riscului. In

mod alternativ, poate duce direct la procesul de Analiza Cantitativa a Riscului atunci cand este efectuat
de un manager de risc cu experienta. In unele cazuri, simpla identificare a unui risc poate sugera
acti unea ce trebuie efectuata drept raspuns, informatii care ar trebui inregistrate pentru o analiza
ulterioara si punerea lor in aplicare in procesul de Planificare a Raspunsului la Risc.

5.1. Review-uri documentate

Un review structurat poate fi realizat din documentati a proiectului, inclusive planuri, ipoteze, fisiere
de proiect anterioare, precum si alte informatii. Calitatea planurilor, precum si consistenta dintre aceste
planuri si cerintele si ipotezele proiectului, pot fi identificatori de risc in proiect.

5.2. Tehnici de colectare a informatiilor

   Brainst orm ing  –  sco p u l b ra in sto rm in gu lu i e ste d e a o b tin e o lista cu p rin za to a re d e riscu ri d e
proiect. Este indicat ca brainstormingul sa se realizeze in echipa impreuna cu un set de experti
pe mai multe domenii, care nu fac parte din echipa de proiect. Ideile privind riscurile proiectului
sunt generate sub conducerea unui facilitator. Categoriile de risc pot fi folosite drept sabloane.

Riscurile sunt identificate si clasificate dupa tip, iar definitiile lor sunt mai bine formulate.
   Tehnica Delphi   –  e ste o m o d a lita te d e a a ju n ge la u n co n se n s in tre e xp e rti, fa ra ca cin e va sa a iba o
infl uenta mai mare decat alte persoane. Exemplu de aplicare a tehnicii Delphi: un facilitator
foloseste un chestionar pentru a solicita idei cu privire la riscurile importante ale proiectului.
Chesti onarul se poate adresa deopotriva unor experti de risc de proiect si unor experti in
tehnologie, insa in mod anonim, fara sa se cunoasca ce tip de expert este persoana care a
raspuns chestionarului. Dupa completarea anonima, raspunsurile sunt sumarizate si trimise
inapoi expertilor pentru a fi comentate in continuare. Dupa cateva runde ale acestui proces se
poate ajunge la un consens. In acest mod, tehnica Delphi reduce subiecti vitatea si impiedica o

singura persoana sa aiba o influenta nejustificata asupra rezultatului.
 
Intervievarea    –  participantii cu experienta la proiect, partile interesate si experti i in domeniu
pot fi adesea intervievati pentru a se determina riscuri. Aceste interviuri sunt una din
principalele

surse de colectare a datelor de identificare a riscului.
 
Identificarea cauzei principale  –  aceasta este o ancheta in cauzele esentiale ale riscurilor unui
proiect. Ajuta la clarificarea definitiei riscului si permite gruparea riscurilor in functi e de cauza.
Atunci

cand cauza principala a unui risc este identificata, se poate lua o masura mai eficienta.
  Analiza SWOT  –  aceasta tehnica asigura examinarea proiectului din fi ecare perspecti va SWOT
(puncta tari, puncta slabe, oportunitati, amenintari), pentru a mari spectrul de puncta de
vedere. Aceasta tehnica poate fi folosita pentru a examina mai in detaliu riscurile care au fost
deja identificate.

   Analiza unui checklist   –  p o a te fi cre a t u n c h e cklist al id e n tifica rii riscu rilo r, b a za t p e in fo rm a tii
istorice si cunosti nte care au fost accumulate din proiecte similare anterioare sau din alte surse
in informare. Acest lucru implica si este posibil daca in trecut, la finalul proiectelor s-au inregistrat
informatii despre proiect, pentru a se putea construi o baza de date istorice. In ti mp ce o astfel
de lista poate fi simpla si rapida, este totusi imposibil sa se construiasca una
exhaustiva. Trebuie avut grija sa se exploreze si elementele care nu apar pe lista. Lista ar trebui
revizuita la momentul inchiderii proiectului pentru a fi imbunatati ta in vederea utilizatrii pentru
proiecte viitoare.

   An al i za i p o t ezel o r   –  fieca re p ro iect e ste co n ce p u t si d e zvo lta t p e b a za u n u i se t d e ip o te ze ,

scenarii sau presupuneri. Analiza ipotezelor este un instrument care exploreaza validitatea
presupunerilor care se aplica proiectului. Ea ajuta la identificarea riscurilor cauzate de
inexactitate, incoerenta sau presupuneri incomplete.
 o  
  Tehnici Diagram ee
st ruct urat cauza-ef p e  d –ia cunoscute
 (b a za te ect gra m e ): si sub num ele de diagrame fishbone, acestea
sunt utile pentru a identifica cauze ale riscurilor
o   Diagram e ale fluxului de proces  –  acestea arata modul in care diferite
elemente ale
sistemului interrelationeaza, precum si mecanismul de cauzalitate. Uneori, urmarirea
fluxului unui proces declanseaza identificarea unui risc care altfel ar putea trece
neobservat.
o   Diagram e de influent a  –  acestea sunt reprezentari grafice ale unor situatii care prezinta
infl uente cauzale, ordinarea in ti mp a evenimentelor, precum si alte relatii intre variabile
si rezultate.

5.3. Concluzii
 In concluzie putem afi rma ca adoptarea deciziilor fi nanciare este insotita invariabil de asumarea
unor riscuri. Neluarea in considerare/necunoasterea aspectelor legate de managementul riscului
poate genera dificultati majore entitatilor, putand conduce la prejudicii majore cauzate
acestora.

6.  Bibliografie
   So rin C ristia n IO N E SCU - Stra te gia a fa ce rilor

   https://core.ac.uk/downloa d/p df/632 034 8.p df 

   h tt p s://ce rtife d p m p .w o rd p re ss.co m /ta g/d elp h i-te ch n iq u e /