Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“NICOLAE TESTEMIȚANU”

Aspectele istorice în evoluția

obținerii medicamentelor (sec. XVI-XX)

Elaborat de: Stîngu Dumitru - F1804

Pena Andrian - F1803
 PREPARATE OFTALMICE (Sec XVI)

 Medicamentele pentru ochi sunt printre primele preparate înscrise pe

papirusurile egiptene, fiind menţionate de Hipocrate şi Galenus în
lucrările sale.

 Denumirea provine de la cuvântul „Kollirion”(kolla = clei sau kollao = a

aglutina) - deoarece iniţial aceste preparate aveau aspectul unor mici
bastonaşe formate dintr-un clei. Astfel, la început, colirele erau sub
formă de pastă, obţinute prin aglutinare unui minereu de stibină, utilizat
în antichitate pentru colorarea în negru a genelor sau pentru a da ochilor
o strălucire mai intensiva.
 SUSPENSIILE (Sec XVIII)
 Suspensiile sunt forme farmaceutice utilizate din cele mai vechi
timpuri, avand ca materie prima - mierea de albine.

 Dupa descoperirea și obținerea zahărului din trestia de zahăr și apoi

din sfeclă de zahăr (1746-de catre A.Markgraf) nu s-a mai folosit
mierea de albine. Zahărul a fost utilizat încă din antichitate de chinezi
și adus in Europa de Alexandru Macedon in sec IV. Multa vreme,
zahărul a fost considerat medicament.

 Suspensiile, alături de soluții, rămân forma farmaceutică mult

utilizată ,mai ales în
medicația pediatrică.
 MEDICAMENTE PARENTERALE
 Medicamentele parenterale sunt medicamentele care au marcat
secolul XX, deşi încercările de administrare a unor medicamente
sunt menţionate din secolul XVII de către C.Wren, insa, care au dus
la accidente letale, datorită puţinelor cunoştinţe de fiziologie şi
microbiologie.

 Acul şi seringa au fost concepute de către Charles Pravaz (chirurg

francez) în 1853. În 1856, Alexander Wood, în Scoţia, administrează
o soluţie de sulfat de atropină cu acest nou instrument. În a doua
jumătate a secolului XIX s-au efectuat cele mai importante studii în
acest domeniu. Astfel, L.Pasteur studiază tehnica sterilizării, iar
R.Kock este
primul care aplică metoda sterilizării cu vapori de apă sub
presiune.
 UNGUENTE (Sec. XIX)
 Unguentele sunt cunoscute și utilizate încă din antichitate.
Primele referiri la această formă se găsesc în : papirusul Ebers
(1600 î.Hr), apoi în scrierile lui Hipocrate și Galenus.

 Primele baze de unguente utilizate erau: ceara de albine, grăsimi

animale, grăsimi vegetale etc.

 Un nou stadiu în evoluția formei este reprezentat de

descoperirea vaselinei în anul 1871 de către Chesebour, în scurt
timp devenind cea mai utilizată bază de unguent.
 SUPOZITOARE (Sec. XVII)
 Forma este întâlnită încă din antichitate. În papirusul Ebers (166
î.Hr), ca și în alte surse antice avem diverse informații că medicii
evrei, egipteni si greci mesapotami utilizau calea rectală.
 În sec.VI-lea, ca principii active p/t diferite supozitoare,s-au utilizat
produse de origine
vegetala ca: opiul, rostopasca, etc.
 În evul mediu, supozitoarele se preparau utilizând ca bază: ceara,
săpunuri, etc.
 În sec. XVII-lea, farmacistul parizian A.Baume introduce ca
excipient untul de cacao.
 Mai târziu s-a propus utilizarea masei de gelatină - glicerină de
către Dieudonne (1897),
devenind oficinale în Farmacopea franceză în 1908
 PULBERE

 Reprezintă una dintre cele mai vechi forme farmaceutice de administrare

a medicamentelor.

 Primele pulberi utilizate în “terapeutica empirică” de omul primitiv au

fost de origine:
-minerală - ca argilele;
-vegetală - pulberi de plante;
-animală - produse uscate și pulverizante din organe și glande animale.

 La vechii greci și romani, pulberile sunt descrise în operele lui

HIPOCRATE și GALENUS. Una din cele mai vechi pulbere a fost “Hiera
picra” - un amestec de Aloe și Canella.
 SOLUȚII MEDICAMENTOASE
 Printre primele forme farmaceutice preparate încă din antichitate au fost soluţiile
medicamentoase şi soluţiile extractive. Există multe referiri istorice legate de
prepararea şi
întrebuinţarea soluţiilor. În prima farmacopee Română (FR I) din 1862 erau utilizate mai
multe soluţii fără a avea o monografie de „Generalităţi”. Denumirea „Solutiones” apare
încă
din FR Sec. IX, unde se realizează o delimitare netă a soluţiilor propriu-zise de apele
aromatice.

 Soluţiile au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria farmaceutică în

cantităţi mari, majoritatea lor au fost preparate iniţial în cantităţi mici în laboratorul
farmaceutic
 Penicilina

Descoperirea penicilinei, unul dintre primele antibiotice folosite de

către medici vreodată, marchează un punct de cotitură în istoria
umanității. Odată cu penicilina, doctorii aveau o armă cu ajutorul
căreia puteau să-și vindece pacienții de boli infecțioase care le
puteau fi letale.
 Apariția Penicilinei
 În septembrie 1928, Alexander Fleming s-a întors la treabă în
laboratorul său, după ce petrecuse luna august în concediu cu
familia. Atunci a găsit, într-una dintre cutiile ce conțineau culturi de
stafilococi , care reprezentau obiectul studiului său la acel moment,
ceva neobișnuit: pe suprafața mediului de cultură, printre coloniile
de stafilococi, crescuse o ciudată colonie de microorganisme de
culoare albăstrie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva milimetri nu se
putea observa nici o urmă de stafilococ
 Acest mucegai, pe numele lui științific – Penicillium notatum – se
dovedea un produs cu care se putea lupta împotriva infecțiilor. Dar
observațiile geniale ale lui Fleming nu se transformară imediat în
produsul medicamentos. Au trebuit să treacă mai bine de 12 ani
pentru ca descoperirea lui Fleming să devină penicilina pe care o
cunoaștem astăzi.
 VITAMINELE(D)
 În secolul al XVII-lea apar primele descrieri științifice ale
rahitismului, boala determinată de carența de vitamina D, însă în
primele descoperiri privind cauza acestui dificit apar abia la
începutul secolului al xx-lea.
 Între 1919-1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o
serie de experimente și a observat ca dieta fără grăsimi
administrata unor câini care nu au beneficiat de expunere solara
determină apariția rahitismului, concluzionând ca un nutrient
alimentar stă la baza acestei boli.
 Adaosul unei grăsimi de tipul ulei de ficat de peste (cod) a
determinat vindecarea rahitismului, ceea ce l-a îndreptat pe Sir
Mellanby să numeasă această substanță Vitamina antirahitică
 Anestezia
 In lipsa anestezicului, imobilizarea pacientului ramanea singurul lucru
imperios necesar si aceasta era realizata de catre asistenti.
 In anul 1839, Alfred Velpeau, un emerit medic francez avea sa declare ca
„operatia fara durere este o himera de care spiritul uman nu se va putea
apropia”. La doar trei ani de la declaratia medicului francez, are loc prima
operatie in care a fost folosit eterul ca anestezic total de catre medicul
Crawford Williamson Long, cel care a extirpat o tumora din regiunea
suboccipitala, operatia fiind una reusita si nedureroasa.
 Acesta a refuzat insa sa isi declare rezultatele, fapt pentru care prima
operatie nedureroasa considerata reusita este cea executata de medicul
William Morton, in anul 1846.
 Un an mai tarziu, scotianul James Simpson foloseste cloroformul la o
operatie de cezariana.
 Bibliografie
 https://studfile.net/preview/5749561/
 https://ru.scribd.com/document/216832310/Proiect-Licenta-Siropuri
 https://ru.scribd.com/doc/252744390/Unguente-teorie
 https://ru.scribd.com/doc/230264805/SUPOZITOARE
 https://www.studocu.com/en/document/universitatea-de-medicina-si-
farmacie-din-targu-mures/semiology/practical/formr-farmaceutice-omogene-
2/3798921/view