M I N I S T E R U L E D U C AT I E I , C U LT U R I I S I C E RC E TA R I I

U N I V E R S I TAT E A D E S TAT D E M E D I C I N A S I FA R M AC I E ‘ ’ N I C O L A E
T E S T I M I TA N U ’ ’
FAC U LTAT E A FA R M AC I E
B O TA N I C A FA R M AC E U T I C A

TEMA:ISTORIA ECOLOGIEI

Student anul 1 :Magaleas Serghei

Profesor : Furseco Cornelia
CUPRINS:
DEFINITIE ‘ECOLOGIE’
ISTORIA ECOLOGIEI
PRIMUL SAVANT CHARLES DARWIN
Ecologia este o știință biologică
de sinteză ce studiază
interacțiunea dintre organisme,
plante și mediul în care ele
trăiesc (abiotici și biotici). Pentru
aceasta ecologia analizează
îndeaproape structura, funcția și
productivitatea sistemelor
biologice supraindividuale
(populații, biocenoze) și a
sistemelor mixte (ecosisteme).
Cu timpul, în a doua jumătate a
sec. XX prin conștientizarea
importanța condițiilor de mediu,
semnificația termenului ecologie s-
a lărgit peste sensul restrâns din
domeniul biologiei, devenind și un
sinonim pentru ideea de protecție
a mediului înconjurător. Totodată,
se leagă strâns de ecologie
domeniul promovării unei economii
ecologizate, unde principiile
ecologice devin și principii
fundamentale în dezvoltare.
Ecologia este în mare parte o știință
descriptivă și experimentală.
În ecologie se folosesc multe metode
împrumutate din alte discipline:
metode matematice pentru a modela
evoluția populațiilor,
metode fiziologice pentru a înțelege viața
organismelor, metode geologice pentru a
descrie proprietățile solului, etc.
Primul savant care a reliefat principiul interacțiunii în lumea vie a fost Charles Darwin.
Darwin a observat că diferitele specii se influențează reciproc prin activitățile lor și
că de aceste interacțiuni reciproce depinde succesul unei specii în lupta pentru
existență, adică numărul său de supraviețuitori, de urmași. Ideile lui Darwin au fost
dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care a fost primul care a formulat termenul de
ecologie în anul 1866. Ecologia după Ernst Heinrich Haeckel (1866): ”Studiul
interacțiunilor dintre organismele vii și ambient și organismele vii între ele în condiții
naturale”.
De-a lungul existenței omenirii,
interacționăm în continuu cu
mediul înconjurător. Relația
dintre om și natură niciodată nu
a fost armonioasă, şi dacă în
stadiile incipiente oportunismul a
fost suficient pentru
supraviețuire, în stadiul actual
omenirea a trecut la
consumerism activ și distructiv.
Această dezvoltare rapidă a
evenimentelor a dus inevitabil la
criza ecologică.
Problema ecologiei nu este doar o
problemă de tehnologie, dar şi de
cultură socială a societăți. În prezent
subiectul ecologiei sociale este un
studiu detaliat al mecanismelor de
interacțiune dintre societate și mediul
natural.
Omul modern s-a îndepărtat de
natură, astfel încât influența sa
asupra lui este minimă și a fost
înlocuită cu influența masivă a
societății și a tehnologiei. Mediul
natural a fost aproape complet
înlocuit cu saturare de informații,
echipament tehnic și multe altele
ceea ce numim binecuvântările
civilizației.
BIBLIOGRAFIA
http://ecology.md/md/page/ecologia-sociala
https://www.academia.edu/12162810/ISTORIA_E
COLOGIEI_PE_PLAN_MONDIAL
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecologie