Producţia durabilă este o parte a dezvoltării durabile, care se bazează pe trei piloni:

economic, social şi mediul înconjurător. Un sistem de producție durabilă generează bunuri şi

servicii utilizând procese şi sisteme care au următoarele caracteristici: sunt nepoluante; au
capacitatea de a conserva energia şi resursele naturale; sunt viabile din punct de vedere
economic; sunt sigure din punctul de vedere al sănătăţii lucrătorilor, comunităţii şi
consumatorilor; sunt benefice din punct de vedere social şi al generării de noi valori pentru
toţi cei care sunt implicaţi în procesul de producţie.
De-a lungul anilor tehnologia în industria berii a fost dezvoltată în continuu, cu un
accent tot mai mare asupra producției durabile, costurilor și a eficienţei din punct de vedere
energetic. Pe lângă avantajele progreselor în procesele industriale, industria berii aduce o
contribuţie majoră în ceea ce priveşte, consumul de energie și gazele cu efect de seră, care au
crescut în mod semnificativ.
Această lucrare prezintă o sinteză de literatură a cercetărilor în domeniu privind
măsurile care au fost adoptate pentru minimizarea consumului de energie, reducerea emisiilor
de dioxid de carbon, precum și diferitele tehnologii utilizate pentru îmbunătățirea eficienței
energetice în industria berii. Astfel s-au subliniat măsurile adoptate pentru prepararea
materiilor prime în vederea minimizării consumului de energie, pentru producția de clincher,
schimbări ale produselor şi materiilor prime şi măsurile generale de eficientizare a energiei.
O atenție deosebită este acordată rolului pe care îl poate juca chimia cimentului în
ceea ce privește durabilitatea. Cele mai importante aspecte prezentate sunt utilizarea de
materiale alternative, noile posibilități, precum și reciclarea materialelor.

1. PREZENTAREA/ CARACTERIZAREA GENERALA A INDUSTRIEI.

Calea spre durabilitate include trei componente importante şi anume: mediul,

economia şi societatea care se regăsesc în echilibru contribuind astfel pe termen lung la
îmbunătăţirea condiţiilor generale de viaţă şi civilizaţie. Termenul de durabilitate are o
multitudine de definiții; cu toate acestea, aproape toate definițiile furnizate de către
cercetătorii în domeniu sunt sinonime cu termenul "verde". Termenii de durabilitate şi
tehnologii ecologice au fost asociați împreună sub definiţia sustenabilităţii în cadrul raportului
Brundtland în 1987. În prezent componentele durabilităţii sunt conduse la nivel global spre
dezvoltarea durabilă. Raportul Brundtland definește dezvoltarea durabilă ca fiind
"satisfacerea nevoilor generaţiilor acuale, fără a compromite capacitatea generațiilor
viitoare de a-și satisface propriile nevoi" (Gavrilescu, 2011).

1.1. Descrierea profilului si a distribuției geografice pe plan mondial si

national.

Berea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri şi primii fabricanţi de bere au fost
egiptenii. De la aceştia au luat obiceiul de a face bere evreii, iar mai tarziu arabii, grecii şi
romanii. Industria berii a fost la început o industrie casnică. A trecut apoi în mănăstriri că și
abia prin secolul al XVIII-lea încep a se construi fabrici şi de aici începe dezvoltarea acestei
industrii. Începând cu secolul al XIX-lea, în urma cercetărilor ştiinţifice, s-au pus bazele
ştiinţifice ale acestei industrii, înfiinţandu-se instituții de cercetări şi studii, astfel încât
fabricarea berii a ajuns să fie o industrie de sine stătătoare, individuală.
Potrivit celui mai recent raport privind rezultatele sectorului european al berii făcut
public luna aceasta de către organizația Berarii Europei, România a ocupat în 2017 locul opt
în rândul țărilor mari producătoare de bere din spațiul UE. Astfel, cu o producție de 16,05
milioane hl, România a succedat anul trecut Cehia, la doar un loc distanță, reușind să
devanseze însă Italia. În ceea ce privește volumul consumului, cu 16,11 milioane hl, România
a ocupat în 2017 locul al șaptelea, depășind trei dintre țările cu tradiție în fabricarea și
consumul berii în Europa: Cehia, Austria și Belgia.
În ceea ce privește volumul importurilor de bere în România, acesta și-a păstrat și în
2017 ponderea de doar 3% din consumul intern, sectorul local al berii păstrându-și nealterat
caracterul său profund național. Marea Britanie rămâne țara cu cea mai mare cantitate de bere
importată, care atinge 10,06 milioane hl și reprezintă cca. 23% din consumul intern, fiind
urmată de Franța, cu o cantitate importată de 7,69 milioane hl și care are o pondere de cca.
35% în consumul intern, și de Germania, cu o pondere a importurilor atingând cca. 8% din
consum, ceea ce corespunde unei cantități importate de 6,74 milioane hl.
“Sectorul local al berii este parte a marii familii a berarilor europeni. Eforturile pe care
producătorii de bere le fac la nivel local, de a genera valoare adăugată și de a crea locuri se
muncă pe întreg lanțul de activități conexe, au un impact pozitiv și dincolo de granițe, plasând
România pe un loc de cinste în rândul țărilor UE. Sectorul berii reprezintă în egală măsură un
motor de creștere atât pentru economia României, cât și pentru cea a Europei, iar asigurarea
predictibilității fiscale și a unui context economic stabil la nivelul fiecărei țări membră UE
rămâne factorul determinant pentru conservarea echilibrului piețelor și asigurarea unei
dezvoltări locale durabilă”,(a declarat Julia Leferman, Director general Asociația Berarii
României).

1.2. Caracterizarea Produselor

În cadrul fabricilor din romania se produc urmatoarele sortimente de bere, care se

împart în funcție de temperatura de fermentație, care pot fi de două categorii: de joasă sau
înaltă fermentație. În cele două categorii intră mai multe varietăți de bere, în funcție locul de
origine sau de metoda de procesare.
 Bere de fermentație joasă sau Lager
Berile de fermentație joasă sunt obținute prin fermentarea drojdiei în două etape: mai
întâi, timp de 7 – 10 zile, la o temperatură între 5 și 13 grade, mai apoi al o temperatură de 0 –
2 grade. Această categorie de bere include multe varietăți, de la cele mai răspândite, deschise
la culoare, blonde, la cele brune sau chiar negre.
Printre cele mai cunoscute se numără:
Pilsner Lager
Foarte populară, cu aproximativ 4 % alcool. Este o bere “blondă”, cu reflexe aurii, de
la malțul deschis la culoare. Are o aromă discretă cu note de hamei. Compoziția și spuma sunt
mai ușoare decât în cazul celorlalte tipuri de bere. Se recomandă să se servească la o
temperatură de 5 grade.
Special Lager
Are o concentrație alcoolică de aproximativ 5 % alcool și culoare aurie cu accente de
chihlimbar. Gustul este bogat, de malț si hamei nobil. Se recomandă să fie consumată la o
temperatură de 5 grade.
Extra Lager
Conținutul de alcool variază între 6 și 7%. Are o aromă intensă, cu o culoare aurie cu
accente de cupru datorate malțului prăjit. Spuma este cremoasă, iar gustul este intens și puțin
amărui, aroma persistând în gură după servire. Se servește la o temperatură de 5 grade.
Bock și Black
Este o bere neagră, cu accente brune, cu o concentrație alcoolică de 5 %. Are o aromă
puternică și amăruie, cu o spumă cremoasă. Se servește la o temperatură între 5 și 8 grade.
Berea Ale, de fermentație înaltă
 Fermentația durează de la 3 la 6 zile, la o temperatură între 14 și 25 grade.
Fermentarea înaltă permite obținerea unor beri cu un gust mai complex, arome fructate și în
general sunt mai cremoase.
 Tipuri de bere de fermentație înaltă
Ale
Au o concentrație alcoolică între 5 și 6 % și culori de la auriu pal, la cupru sau chiar
roșu. Berea are o aromă complexă de drojdie și fructe fermentate. Se servește la o temperatură
de 6 grade.
Abbey
Concentrația alcoolică este de 6,5 %, culoarea este ușor brună, iar gustul intens aduce
a fructe cum sunt banana sau mărul. Se servește la o temperatură de 6 grade.
Black stout
Este așa-numita bere brună, de culoare închisă și gust intens, cu aromă de cafea. Se
poate servi la temperaturi între 8 și 10 grade.
 Alte tipuri de bere:
Berea din grâu
Are o concentrație alcoolică începând cu 6 %. Este o bere ”blondă”, iar de cele mai
multe ori are un aspect tulbure pentru că se găsește preponderent în varianta nefiltrată. Are o
puternică aromă de cereale și se servește la o temperatură de 6 grade.
Berea fără alcool
Este o bere de fermentare joasă și poate fi obținută prin două metode: fie prin oprirea
fermentației, fie prin îndepărtatea alcoolului. Este o bere de culoare aurie și se servește la o
temperatură de 5 grade.
Berea de fermentație spontană
Contrar fermentației înalte și joase, acest tip nu necesită adaos de drojdie pentru că
mustul este doar expus la aer. Are puțin acid și mai puțină spumă.
Gustul berii se defineste prin plinatate, aroma, si o armonie a tuturor acestor insusiri.
Gustul berii trebuie sa fie caracteristic fiecarui tip, amarui, placut,care atesta prezenta de
dioxid de carbon, fara gust strain.
Berea acra este contaminata cu bacterii lactice termostabile.Berea cu gust de fructe -
pere, capsuni, caise, este contaminata cu drojdiisalbatice
Mirosul este caracteristic fiecarui tip, placut, fara miros strain (demucegai, de acru),
avand aroma de hamei si malt. Este periculos sa beti bere cumiros de fenol, crezol. [7)

1.3. Prezentarea productiei si consumurilor la nivel regional si global

1.3.1. Productia de bere la nivel national

La finalul anului trecut, pe piața din Romania activau 47 de producători de bere, un

numar dublu față de acum cinci ani. În acest interval, veniturile din vanzari la nivelul
întregului sector au crescut cu 624,2 milioane lei, ajungând în 2017 la o valoare de 3,97
miliarde lei, potrivit KeysFin.( https://www.startupcafe.ro/afaceri/top-producatori-bere-piata-
consum-romania.htm?fbclid=IwAR3eENYo2iQJY1kEb1WVFVo7r2HjxlQ3jWBYghpjjLu
_S55OQEcMD5dIfE8)
Piața berii a crescut în ultimii cinci ani cu aproape 20%, iar în acest an ar putea depăși
pragul de 4 miliarde lei.
Deși la prima vedere pare că în România există sute de producători, realitatea arată că
87% din piață este concentrată în mâinile a numai 3 companii, toate cu acționariat strain.
 Liderul în acest sector, conform datelor de la Ministerul Finanțelor, este Ursus
Breweries, care deține, printre altele, mărcile Timișoreana, Ursus, Grolsch, Peroni Nastro
Azzurro, Pilsner Urquell, Ciucaș, Stejar, Azuga. Compania, parte a grupului japonez ASAHI
BREWERIES, a realizat în 2017 o cifră de afaceri de 1,7 miliarde lei, ajungând la o cotă de
piață de 43%.
Pe locul secund se află HEINEKEN ROMANIA SA, firmă olandeză care vinde în
România mărcile Heineken, Desperados, Ciuc, Golden Brau, Bucegi, Neumarkt, Harghita,
Hațegana, Silva, Gambrinus, Affligem, Edelweiss, Birra Moretti, Amstel, și care a realizat
anul trecut afaceri de 1,16 miliarde lei, aferentă unei cote de piață de 29%.
Top 3 este completat de BERGENBIER S.A., cu afaceri de 599,2 milioane lei în 2017
și o cotă de piață de 15%. Compania controlată de olandezii de la MOLSON COORS
NETHERLANDS BV vinde în România brandurile Bergenbier, Staropramen, Stella Artois,
Beck's, Noroc, Corona, Lowenbrau.
Pe locurile următoare s-au clasat, în ordinea cifrei de afaceri, UNITED ROMANIAN
BREWERIES BEREPROD SRL (Tuborg, Carlsberg, Skol, Holsten, Guiness) – 392,4 mil.lei,
ALBRAU PROD S.A. (30,8 mil.lei), BERMAS SA (27,9 mil.lei), LIXID PROJECT SRL
(27,6 mil.lei), MARTENS SA (18,1 mil.lei), FABRICA DE BERE BUNĂ SRL (4,1 mil.lei)
și HB TRADITIONAL BREWERY SRL (1,61 mil.lei).
În total, principalii 10 jucători din piață au realizat, anul trecut, afaceri de 3,9 miliarde
de lei, reprezentând 99,87 % din total.

UNITED
ROMANIAN
BREWERIES
BEREPROD SRL
10%

BERGENBIER ALBRAU
S.A. PROD S.A.
HEINEKEN 15% 1%
ROMANIA SA,
29%
BERMAS SA
1%
MARTENS SA LIXID
0% PROJECT
FABRICA SRL
DE BERE 1%

Ursus Breweries, HB BUNĂ SRL

43% TRADITIONAL 0%
BREWERY SRL
0%

Fig. 1.1. Clasamentul in ordinea cifrei de afacere

 Piata berii a inregistrat o ușoră creștere în 2017, de 2%, atingînd 16,11 Hl în volum.
In ceea ce privește consumul de bere pe cap de locuitor, acesta a atins 82 l (Fig. 1.3).

20.2
19.4
17.7 17.6 18.2
17 17
16.3 15.8 15.8 16.11
15.2 14.9
14.5

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig.1.2. Consumul de bere, u.m. Milioane de hl.

99
94
88 90
87
84 84 82
81 80 80
74
71
67

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Fig. 1.3. Consumul berii pe cap de locuitor/ u.m.litru (L).

În 2017 numărul total al angajaților a atins 3.839 persoane, în creștere cu 229 față de
anul anterior, sectorul berii.

2. DESCRIEREA PROCESULUI INDUSTRIAL SUPUS ANALIZEI

 Berea este o băutură alcoolică obținută din 4 produse naturale: drojdia de bere, malț,
hamei și apă. Aceasta are aproximativ 5% alcool; așa-numita bere fără alcool are 0 si 0.5%
alcool.

2.1. Descrierea fazelor proceselor

Procesul de fabricare
Asa cum am vazut in capitolul despre istoria berii, procesul de fabricare al acestei
bauturi naturale se bazeaza, inca de pe vremea anticilor, pe un principiu simplu: fermentarea
naturala a zaharurilor si extractia cerealelor maltificate cu ajutorul apei fierbinti. In zilele
noastre, intreg procesul este complex, desfasurat sub un control strict al standardelor de
calitate.
Coordonatorul procesului
Procesul tehnologic de fabricare al berii se desfasoara in sistem complet inchis,
folosind echipamente din inox. Acesta este complet automatizat, urmarit si comandat din
„camera de comanda si control“. Calculatoarele de proces contin toate programele conform
carora se desfasoara tehnologia de fabricare a berii. Pe monitoare, se urmaresc toti parametrii
tehnologici. Orice abatere de la nivelele stabilite este semnalizata atat optic cat si sonor, astfel
devine imposibila omiterea sau neinregistrarea acesteia, in vederea corectarii imediate. Toate
informatiile legate de desfasurarea proceselor sunt inregistrate si pastrate, asigurandu-se o
trasabilitate perfecta.
Producerea mustului de bere
Maltul este macinat printr-o moara cu valturi si amestecat cu apa rezultand „plamada“.
In cazanul de plamadire-zaharificare plamada este supusa unui proces de incalzire la
temperaturi foarte bine defi-nite, in intervale de timp exacte, astfel incat, amidonul din malt
este transformat in zaharuri cu molecule mai usor metabolizabile de catre drojdie.
In cazanul de filtrare se realizeaza separarea fazei lichide de cojile ramase din boabele
maltului. Echipamentul este prevazut cu un sistem de site fine cu ajutorul carora se realizeaza
filtrarea pla- mezii.
Mustul limpede de malt se colecteaza in cazanul de fierbere cu hamei. In acest
echipament este adaugat hameiul. Un rol important al acestui echipament este acela de a
steriliza mustul inainte de insamantarea drojdiei. Prin racitorul cu placi, mustul fierbinte este
racit la aprox 10 grade.
Multiplicarea celulei de drojdie
Pura de drojdie este pastrata in conditii sterile si se realizeaza multiplicarea ei pana la
cantitatea necesara unei sarje de bere. Dupa fermentare, drojdia se recupereaza din
fermentator, se pastreaza in 27 conditii speciale de temperatura si presiune in alte vase sterile.
Ea se refoloseste pentru o noua sarja. Zilnic, se verifica conditiile microbiologice ale drojdiei
si viabilitatea celulelor.
Fermentarea
Plamada este fermentata in niste vase uriase, complet inchise, mustul transformandu-
se in bere pe parcursul a 14 – 21 zile. Fiecare fermentator este prevazut cu 3 zone de racire,
prin care se regleaza in mod automat temperatura conform prescriptiilor tehnologice. Dupa
fermentare, drojdia se extrage prin partea inferioara a fermentatorului. Acesta este prevazut cu
sistem automat de recuperare a dioxidului de carbon.
Filtrarea
Toate resturile de celule de drojdie, resturi proteice aglutinate sau alte particule fine se
indeparteaza din bere prin filtrare, obtinandu-se berea limpede, stralucitoare.
Filtrarea se realizeaza in filtrul cu sute de placi orizontale. Berea este pompata cu
presiune prin acest strat filtrant care are rolul de a retine orice eventuala particula.
 Procesul este permanent controlat printr-un aparat care masoara gradul de limpiditate
al produsului finit, permitand trecerea berii numai daca aceasta corespunde nivelului stabilit
de puritate.
Tancuri de linistire
Berea filtrata este depozitata in rezervoare uriase unde are loc procesul de linistire si
maturare. Dupa efectuarea analizelor obligatorii, berea poate fi trimisa catre imbuteliere: la
sticla, cutie sau butoi.

Fig. 2.1. Procesul de producere a berii

 2.2. Schema bloc a procesului, schema fluxului tehnologic
CEREALE
HAMEI APA MALȚ NEMALTIFICATE
DROJDIE

Depozitare Depozitare

Plămădire - zaharificare

Filtrarea plămezii Multiplicare

Borhot de malt
in laborator
Fierberea cu hamei
Borhot de hamei
Limpezirea la cald
Trub la cald Multiplicare
instalatia de
Răcire
culturi pure

Limpezire la rece Trub la rece

MUST DE BERE

Tratare Însămânțare

Drojdie Fermentare primară CO2

DROJDIE
EXCEDENTARĂ Fermentare secundară CO2
Drojdie

Filtrare BUTOAIE

STICLE DE Depozitare
BERE Condiționare
Îmbuteliere la sticlă
Tragere la buoi
Condiționare
Capsulare
Dopuire DOPURI
Pasteurizare
CAPSULE
Etichetare ETICHETE
Etichetare
ETICHETE
Depozitare
Depozitare

BERE LA STICLĂ BERE LA BUTOI Fig.2.2 Schema bloc aprocesului

 2.3. Identificaea fluxului de materiale si energie-intrari de materii prime, iesiri
de poluanti, separarea produselor

INVENTARUL
INTRARILOR

Materii
prime

apa
malt hamei energie

INVENTARUL
IESIRILOR

Produse Subproduse

Drojdie de Borhot
Bere
bere Lichid

Deseuri: Praf de la prelucrarea și măcinarea malțului, Drojdie reziduală, Deşeu malt, Hartie şi
carton, Folie, Butoaie PVC, Butoaie tablă, Doze aluminium, Sticlă, Deşeu menajer
Poluanti: PM10, COV, CO2, apa uzata,

2.4. Consumuri specific (reactivi chimici, materiale, energie, apa)

Tabel 1. Consumuri specifice de materii prime

Principalele Natura Inventarul Ponderea % in produs, Modul de stocare

materii chimica/ complet al % in apa de suprafață,
prime/ compoziție materialelor in canalizare, % in
(Fraze R)1 (calitativ si deșeuri/ pe sol, % in
) cantitativ aer
Apă Nepericulos 450.000 30 % în produs 4 % în În rezervor de
mc/an subproduse 15 % pierderi înmagazinare, V = 100
prin evaporare 51 % apă mc A, B, D.
 uzată preepurată, restituită
în Staţia de epurare
municipală Cristeşti
Malţ Nepericulos 15.000 t/an 4 silozuri capacitate
500 t fiecare. A, B, D
Hamei Nepericulos 45 t/an Cameră frig., 392 m3
A. B, D.
Drojdie Nepericulos 600 t/an 100 % în deşeu Instalaţie de dozare şi
propagare drojdie A, B,
D.

Tabel 2. Consumuri specific (reactivi chimici)

Substanţe Natura Inventarul Ponderea % Impactul asupra Mod de

şi chimica/ complet al in produs % mediului acolo stocare
preparate compozitie materialelor in apa de unde este
chimice (Fraze R)1 (calitativ si suprafața în cunoscut
) cantitativ) canalizare
% în
deșeuri/ pe
sol % in aer
Propilen N 60 t - Produsul Rezervoare
glycol propilenglycol nu Capacitate 3 x
este substanţă 25 mc
periculoasă şi nu
este clasificat
conform Directivei
67/548/EEC
Sodă R 35 121 t/an C - corosiv În magazia de
caustică chimicale, în
soluţie, 48 recipiente din
% NaOH mase plastice,
V = 1000 l. A,
B, D.
SUPER R8 -35 15 t/an 100 % în C –corosiv Când In magazia de
DILAC, 30 apele uzate este utilizat în chimicale, în
% HNO3, scopul pentru care a recipiente din
H3PO4, 5 – fost creat nu are mase plastice
15% efecte asupra şi în instalaţia
mediului CIP
înconjurător
COMPLEX, R 34 7 t/an Se vor achiziţiona În magazia de
surfactanti substanţe care chimicale, în
neionici şi corespund cerinţelor recipiente din
cationici, Regulamentul ui CE mase plastice
acid fosforic nr. 648/2004 al şi în instalaţia
Parlamentului CIP A, B, D
European şi al
Consiliului din 31.
03. 2004 privind
detergenţii
3. INVENTARUL EMISIILOR DE FLUXURI GAZOASE SI LICHIDE, DESEURI IN
PROCESUL INDUSTRIAL ANALIZAT

3.1. Emisii rezultate din proces: emisii gazoase, efluenti lichizi, deseuri solide, zgomot.

AER
Sursele de emisii punctiforme:
a. Transportul, depozitarea şi condiţionarea materiilor prime: malţ şi făina de
mălai
Malţul şi făina de porumb din silozurile de stocare sunt transportate pneumatic şi mecanic
în vederea condiţionării. Tot sistemul de transport este carcasat şi aspirat, emisiile fiind
dirijate la o baterie de două filtre cu saci. Filtrele sunt amplasate la cota superioară a halei de
fierbere, respectiv +21,8 m
b. Plămădirea (zaharificare)
Din această fază tehnologică emisiile de compuşi organici (COVNM) sunt minime.
Procesul are loc la o temperatură scăzută şi în mediu umed.(hidroliză) Emisiile sunt captate şi
dirijate prin tiraj natural în atmosferă. Cele două vase de plămădire sunt prevăzute cu câte un
coş metalic cu înălţimi identice H = 2,8 m şi D1= 600 mm şi D2=500 mm.
c. Fierberea.
Fierberea are loc în vase închise, cu recuperarea energiei termice reziduale. Vaporii
sunt captaţi şi trecuţi printr-un schimbător de căldură iar condensul este dirijat în
canalizarea tehnologică şi staţia de preepurare. În procesul de fierbere nu sunt emisii
semnificative în atmosferă, acestea fiind transferate odată cu condensul în apele uzate.
d. Fermentarea.
În faza de fermentare a berii rezulta dioxid de carbon care este captat şi trimis prin
conducte de inox în staţia de recuperare CO2, tip Steinecker. Gazul este spălat, comprimat,
purificat şi lichefiat. Dioxidul de carbon este stocat în fază lichidă. Gazul recuperat este
utilizat în procesul de producţie. Capacitatea staţiei de recuperare a CO2-ului este de 650kg
/h, 15600kg/zi. Randamentul de recuperare a dioxidului de carbon este de 97,5 %. Debitul
masic al emisiei de CO2 este de 184,6 kg/zi, 2,14 g/s.
e. Combustia gazelor naturale utilizate pentru producerea energiei termice.
- cazan nr.1, tip VITOMAX 200 NS, cu puterea termică de 5200 kW, produce 8 t/h,
abur saturat;
- cazan nr. 2, tip LOOS, cu puterea termică de 3263 kW, produce 6 t/h, abur saturat.
Gazele arse sunt evacuate în atmosferă prin două coşuri metalice cu înălţimea de 15 m.
Pentru încălzirea pavilionului administrativ se utilizează o microcentrala termica cu tiraj
forţat cu puterea termică de 55 KW. Combustibilul utilizat pentru producerea energiei termice
este gazul natural. Puterea termică a cazanelor este mai mică de 20 MW.
f. Emisiile de la staţia de preepurare.
Bazinul de omogenizare, bio-tancurile şi bazinul de stabilizare aerobă a nămolului sunt
acoperite. Emisiile rezultate din procesul de tratare a apelor uzate, sunt colectate prin
tubulatură metalică şi conduse la un spălător de gaze şi la o baterie de filtre cu cărbune activ.
Spălătorul de gaze este format dintr-un vas fibra de sticla armata, cu V = 30 m3, cu umplutură
din material plastic. Spălarea gazelor se face în contracurent cu o soluţie de 5 % NaOH.
Soluţia este pulverizată prin duze situate la partea superioară a spălătorului iar gazele sunt
introduse pe la partea inferioară a spălătorului. Soluţia pentru spălarea gazelor este recirculată,
periodic fiind completată pentru a asigura necesarul de soluţie de spălare în reactor. Aspiraţia
gazelor se efectuează cu ajutorul unui exhaustor Q = 7000 m3/h iar refulare gazelor se
efectuează printr-un coş de dispersie metalic, cu H = 18 m, D = 300 m. Cu ajutorul unui
dispozitiv montat la partea superioară a coşului de dis persie, gazele purificate sunt dirijate în
direcţia predominantă a vântului din acel moment, pentru a favoriza dispersia.
APA
Sursele de emisie: Sursele de formare a apelor uzate sunt următoarele:
- Utilizarea apei în scopuri igienico-sanitare din care rezultă ape uzate menajere
provenite de la grupurile sanitare din pavilionul administrativ şi filtrele sanitare.
- Ape uzate tehnologice rezultate de la spălarea
– dezinfecţia utilajelor şi a conductelor, condensul de la instalaţia de recuperare a
căldurii la fierbere, eluatul de la deshidratarea şi condiţionarea drojdiei reziduale, a
borhotului, a filtrului de nămol de la staţia de preepurare, spălarea pardoselilor în hale.
SOL
Surse posibile de poluare a solului
- scurgerile accidentale de materii prime, materiale,
- eventualele pierderi de ulei şi produse petroliere din transportul auto,
- deversări accidentale de materiale, materii prime şi auxiliare, produse finite şi
depuneri necontrolate de deşeuri pe sol.
ZGOMOT ŞI VIBRAŢII
Surse de zgomot şi vibraţii
- utilajele din hala de producţie;
- staţia de compresoare;
- sisteme de ventilaţii;
- suflantele instalaţiei de preepurare a apelor uzate;

3.2. Identificarea și analizarea pierderilor, din procese

Pierderile de maltificare variaza in general, intre 18,5 si 22% si se compun din:
- diferenta de umiditate (orz 14%-malt 4%) 10%
-pierderi la inmuiere 0,5-1%
-pierderi la germinare 0,5-1%
-pierderi prin respiratie 4-5 %
-pierderi prin ruperea radiceleleor 3,5-5%
-pierderi prin respiratie la uscare 0,5-1%
Total 18,5-22%

3.3. Inventarul substanțelor toxice și periculoase

Tabel. 3 Substante toxice

http://www.anpm.ro/documents/21215/32966974/Raport+de+Amplasament+Heine
ken_confidential_2017.pdf/0ef68f82-92fa-4727-a6e8-6a62d8b186b0
pag 41
 4. EVALUAREA PERFORMANȚELOR PROCESULUI PE BAZA
INDICATORILOR DE DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI BILANȚULUI DE
MATERIALE.

4.1 Evaluarea cantitativă a durabilității în procesele de producție pe baza rezultatelor

obținute din analiza procesului.

Conceptul de Producție Durabilă (Sustainable Production) apărut în cadrul conferinței

Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă în anul 1992 este relativ apropiat de
conceptul de dezvoltare durabilă (sustainable development). Conferința a concluzionat că o
cauză majora a deteriorării mediului global este modelul nesustenabil de producție și consum,
în principal din țările industrializate.
Ținta consumului durabil o reprezintă consumatorii iar producția durabilă este legată de
companiile și organizațiile care realizează /fabrică produsele și oferă servicii.
Producția durabilă este definită drept un sistem de producție durabilă care generează
bunuri şi servicii utilizând procese şi sisteme care au următoarele caracteristici:
- sunt nepoluante;
- au capacitatea de a conserva energia şi resursele naturale (reducerea consumului de
energie si resurse naturale, utilizarea eficienta a energiei, scaderea consumului de energie din
surse conventionale);
- sunt viabile din punct de vedere economic;
- sunt sigure din punctul de vedere al sănătăţii lucrătorilor, comunităţii şi
consumatorilor;
- sunt benefice din punct de vedere social şi al generării de noi valori pentru toţi cei care
sunt implicaţi în procesul de producţie.
Toate aceste condiţii conduc pe termen scurt, mediu şi lung la stabilizarea unor
întreprinderi viabile, din punct de vedere economic şi productive. Aceste condiții subliniază
șase aspecte principale ale producției durabile:
- Utilizarea energiei și materialelor
- Mediul natural
- Justiția socială și dezvoltarea comunitară
- Performanța economică
- Angajații și
- Produsele.
Companiile care doresc sa devină din ce în ce mai sustenabile trebuie să țină cont și să
îndeplinească fiecare dintre cele șase aspecte.
În acest context producţia durabilă are la bază o serie de principii (un număr de nouă
principii propuse de Lowell Center for Sustainable Production (LCSP), University of
Massachusetts Lowell):
 Principiul 1: produsele şi ambalajele sunt proiectate astfel încât să fie sigure şi
prietenoase pentru mediu pe întregul ciclu de viaţă;
 Principiul 2: deşeurile şi subprodusele incompatibile din punct de vedere ecologic
sunt minimizate, eliminate sau reciclate;
 Principiul 3: energia și materialele sunt conservate (adică reducerea consumului de
energie și resurse naturale prin utilizarea eficientă a energiei, scăderea consumului de energie,
reducerea consumului de energie din surse convenționale si utilizarea de resurse regenerabile
cum ar fi biogazul, biometanul, bioetanolul);
 Principiul 4: substanțele chimice, agenții patogeni, tehnologiile și practicele de muncă
care prezintă pericol pentru mediu și sănătatea umană sunt reduse în mod continuu sau
eliminate;
 Principiul 5: locurile de muncă şi tehnologiile sunt proiectate şi structurate astfel încât
să minimizeze sau să elimine pericolele generate de substanţe chimice, pericolele de natură
fizică sau ergonomică;
 Principiul 6: serviciile sunt organizate astfel încât să satisfacă nevoile reale ale
omenirii şi să promoveze echitatea şi buna - credinţă;
 Principiul 7: munca este organizată astfel încât să conserve și să îmbunătățească
eficiența și creativitatea angajaților;
 Principiul 8: securitatea si starea de bine a angajatilor este o prioritate alături de
dezvoltarea continuă a talentelor și capacității acestora;
 Principiul 9: se îmbunătăţeşte în mod continuu viabilitatea economică a
întreprinderilor sau instituţiilor; echitatea și drepturile umane sunt în mod continuu
promovate.

4.1.1. Cadrul general al indicatorilor producției durabile (IPD)

Definirea indicatorilor nu este ușor de înteprins. Literatura în domeniu este destul de

confuză în acest sens. Cercetătorul Gallopin (1997) a furnizat o analiză cuprinzătoare a unor
definții variate și a demonstrat că un indicator poate fi definit drept ”o variabilă”, ”un
parametru”, ”o măsură statistică”, ”un subindex”, ”o aproximare pentru o măsură”.
Cercetătorul a concluzionat că la un nivel mult mai concret indicatorii pot fi considerați
”variabile”. O variabilă reprezintă ”o modalitate de reprezentare a unui atribut (calitate,
caracteristică, proprietate) a unui sistem”. Fiecare variabilă poate avea diferite valori
depinzând de măsurătorile sau observațiile specifice. Cu alte cuvinte, indicatorii sunt variabile
iar datele obținute sunt de fapt măsurătorile sau observațiile actuale.
Indicatorii de regulă furnizează informații cheie despre un sistem fizic, social sau
economic.
Indicatorii producției durabile (IPD) sunt similari cu indicatorii dezvolatării durabile
(IDD), din moment ce adreasează toate cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – mediu,
social și economic. Diferența este că IPD sunt dezvolați în special pentru facilitățile de
producție și au scopul de a aborda toate aspectele cheie ale producției - energia și utilizarea
materialelor (resurse), mediul natural, dezvoltarea comunității și justiția socială,
performanța economică, angajați și produse.
Utilizarea unor astfel de indicatori este un proces continuu, un proces evolutiv de
transformare a cifrei de afaceri prin creșterea gradului de conștientizare și îmbunătățirea
dialogului cu părțile interesate. Într-adevăr, prin dezvoltarea unor indicatori, Stonyfield Farm
(o fermă din Statele Unite) au identificat cifra de afaceri pe angajat ca o preocupare cheie.
Astfel, Compania a inițiat un proiect pentru a măsura satisfacția angajaților la locul de muncă
și a acordat două zile suplimentare de vacanță la toți angajații. Rezultatul, evident a avut un
impact pozitiv asupra angajaților sporind astfel satisfacția și starea de bine la locul de muncă.
Indicatorii cheie de măsură și de performanță sunt, practic, modul în care o organizația
se descrie (performanțele sale). Organizațiile ”învață“ prin aceste instrumente despre succes și
eșec, și ”se vor comporta în consecinţă", luând măsurile necesare după caz.
Pe scurt, obiectivele indicatorilor de producție durabilă sunt după cum urmează:
- să educe mediul de afaceri despre producția durabilă;
 - să informeze factorii de decizie prin furnizarea unei informații concise despre starea
actuală și tendințele într-o firmă / performanța;
- să promoveze învățarea organizațională;
- să furnizeze organizațiilor un instrument pentru a măsura realizările lor în scopul
atingerii obiectivelor și a scopului producției durabile (analiză internă);
- să permită o comparație între performanțele de mediu, sociale, profesionale și
aspectele economice a organizațiilor în ceea ce privește producția acestora (analiză
comparativă externă);
- să furnizeze un instrument de „verificare încrucișată“ a misiunii organizației și
raportarea rezultatelor către părțile interesate;
- să ofere un instrument pentru încurajarea implicării părților interesate în procesul de
luare a deciziilor.

Dimensiunile indicatorului sunt elemente cheie care distinge indicatorii de datele

primare, parametri, scopuri sau probleme. De exemplu ”siguranța (protecția)” nu este un
indicator. Este o problemă. Posibili indicatori ai ”siguranței” sunt ”numărul de accidente”,
”numărul de zile de lucru pierdute în urma producerii accidentului”, ”procentul de angajați
care primesc un training de protecție”. Un alt exemplu este ”utilizarea energiei
regenerabile”. Aceste nu este un indicator. Este un scop. Pentru a construi un indicator este
necesar să adăugăm o unitate de măsură, perioade de măsurare și limite. Un posibil indicator
care să reflecte utilizarea energiei regenerabile este ”procentul de energie rezultat din surse
regenerabile, măsurat în cadrul unei firme pentru o perioadă de peste un an.”
Pentru o mai bună înțelegere a indicatorilor, Lowell Center for Sustainable Production
(LCSP), University of Massachusetts Lowell a identificat patru dimensiuni cheie a
indicatorilor:
- Unitatea de măsură – este utilizată pentru calcularea unui indicator, cum ar fi
numere, kilograme, tone, dolari, procent, ore;
- Tipul de măsurare – absolută sau ajustată – un indicator poate măsura o cantitate
totală (e.g., energia totală utilizată pe an în kWh) sau o cantitate ajustată (energia
utilizată pe unitatea de produs/serviciu pe an);
- Perioada de măsurare – pentru perioada de urmărire și calcularea unui indicator
(de ex., anul fiscal, anul calendaristic, 6 luni, trimestru, lună);
- Limite – determină cât de departe o companie dorește să meargă în măsurarea
indicatorilor (de ex., linia de producție, furnizori, distribuitori, firme, întregul ciclu
de viață a materialui sau produsului).

4.1.2. Cadrul de elaborare a indicatorilor

Un număr tot mai mare de inițiative și organizații încearcă în prezent să dezvolte

indicatori de mediu, sociali sau de durabilitate pentru diverse companii. Lowell Center for
Sustainable Production (LCSP) a dezvoltat o metodologie cadru pentru formularea
indicatorilor (Fig. 4.1).
Cele cinci niveluri ale cadrului reprezintă cele cinci etape care se deplasează în sus spre
indicatorii mai complecsi ai producției durabile. Nivelul 1 de indicatori (Conformitatea
firmei/Indicatori de confirmitate) măsoară gradul în care o instalație sau o companie se află în
respectarea reglementărilor sau în conformitate cu unele industrii standarde / standarde
asociate (de ex. numărul de notificări a infracțiunilor; datoriile de mediu; despăgubirea
angajaților). Nivelul 2 de indicatori (Utilizarea materialelor/Indicatori de performanță) includ
identificarea (măsurarea) intrărilor, ieșirilor și performanțele instalațiilor, cum ar fi emisiile,
produse secundare, deșeuri, training și donații. Nivelul 3 de indicatori (Indicatorii de
efect/efectele indicatorilor) măsoară efectele potențiale a companiei/instalației asupra
mediului, angajaților, sănătatea umană, dezvoltarea comunității și performanța de mediu (de
ex., potențialul de încălzire globală, procentul de angajați care s-au îmbolnăvit la locul de
muncă, creșterea populației în zona legală). Nivelul 4 (Lanțul de aprovizionare și
produse/Ciclul de viață al indicatorilor) de indicatori măsoară impactul producției
companiei/instalației cu privire la lanțul de aprovizionare, precum și distribuirea produselor,
utilizarea și eliminarea finală (de ex., procentul de produse concepute pentru dezasamblare,
reutilizare, reciclare; energia consumată pentru materii prime cheie; procentul de furnizori
care beneficiază de training de siguranță).

Fig. 4.1. Metodologia cadru (LCSP) pentru formularea indicatorilor

Nivelul 5 (Indicatori ai sistemelor durabile) de indicatori arată cum o companie se

încadrează în imaginea de ansamblu a unei societăți durabile. Aceștia măsoară efectele
producției asupra calității vieții pe termen lung și a dezvoltării umane (de ex., procentul de
apă din surse locale utilizate la rata medie de reîncărcare locală; procentul de energie din
surse regenerabile; incidența apariției unei boli specifice în comunitatea locală în comparație
cu media națională).

4.1.3. Metodologia de implementare a IPD

Metodologia dezvoltată de Lowell Center for Sustainable Production (LCSP) are la bază
o serie de indicatori core și indicatori sumplimentari ai producției durabile. Indicatorii core
reprezintă un set standard de indicatori care pot fi aplicați de către orice companie sau firmă.
Sunt simpli și ușor de utilizați, și se bazează pe baza datelor disponibile și pe aspectele legate
de producție măsurate în mod obișnuit (de ex. utilizarea apei, utilizarea energiei, satisfacția
angajaților la locul de muncă, donațiile companiilor). Indicatorii suplimentari sunt un set de
deschis de indicatori care pot varia de la o companie la alta. Acești indicatori prezintă o
oarecare flexibilitate adresând o abordare suplimentară, specifică aspectelor producție.
 Veleva și Ellenbecker (2001) au sugerat o serie de 22 de indicatori core (Tabel 4).
Acești indicatori au fost aleși să măsoare aspectele/problemele comune ale tuturor firmelor de
producție, precum eliberarea de substanțe chimice, utilizarea energiei și a apei, deșeuri
periculoase și nepericuloase, contribuții caritabile, injurii și accidente petrecute la locul de
muncă. Autorii au elaborat un ghid detaliat asupra modului de calcul a unui indicator core și
aplicarea acestuia (Anexa 1). Indicatorii core nu sunt considerați mai eficienți sau mai
importanți decât indicatorii suplimentari. Acesta este doar primul pas în evaluarea
măsurătorilor comune a sustenabilității unei afaceri/productii. Rezultatele testării acestora la
scară pilot vor demonstra care dintre acestea funcționează eficient și care necesită modificări.
Cei 22 de indicatori sunt organizați în șase secțiuni pentru a acoperi cele șase aspecte
ale producției durabile. Fiecare secțiuni include principiul producției durabile corespunzător
elaborat de LCSP care servește ca o bază pentru selectarea obiectivelor și a indicatorilor.

Tabel 4. Indicatorii core ai producției durabile

Unitate
Aspect Principiul Obiectivul
Indicator de Nivel
al PD PD general
măsură
1. Utilizarea Principiul Obiectiv: Reducerea Intensitatea utilizării litri Nivel 2
energiei și #3 utilizării de apă apei
materialelor proaspătă
Obiectiv: Intensitatea utilizării kg Nivel 2
Reducerea utilizării materialelor
materialelor (cantitatea totală și
pe unitate de produs)
Obiectiv: Intensitatea utilizării kWh Nivel 2
Reducerea energiei
consumului de (cantitatea totală și
energie pe unitate de produs)

Obiectiv: Procentul de energie % Nivel 2

Creșterea utilizării din surse
energiei din surse regenerabile
regenerabile

2. Mediul Principiul Obiectiv: Kilograme de kg Nivel 2

înconjurător #2 Reducerea cantității deșeuri generate
inclusiv de deșeuri generate înainte de reciclare
sănătatea înainte de reciclare (emisii, deșeuri
umană (aer, apă și sol) solide și lichide)
Principiul Obiectiv: Potențialul de Tone de Nivel 3
#4 Reducerea emisiilor încălzire globală CO2
de gaze cu efect de echivale
seră nt
 Obiectiv: Potențialul de Tone de Nivel 3
Reducerea emisiilor acidifiere SO2
de gaze cu efect de echivale
seră nt
3. Principiul Obiectiv: Raport al plangerilor Numărul Nivel 2
Performanța #6 Plângeri zero ale consumatorilor și de
economică consumatorilor sau returnări plângeri/
returnări returnări
per
produs
vândut
5. Angajați Principiul Obiectiv: Rata numărului de Rate Nivel 2
#5 Atingerea unui zile pierdute datorită
număr zero de zile prejudiciilor sau
pierdute datorită îmbolnăvirii la locul
unor prejudicii sau de munca
îmbolnăviri
petrecute la locul de
muncă
Principiul Obiectiv: Rata de angajări Numărul Nivel 2
#7 Creșterea ratei de de
angajări angajări
6. Produse Principiul Obiectiv: Procentul de produse % Nivel 4
#1 Proiectarea tuturor proiectate pentru
produselor a.î să scoatere din uz,
poata fi reciclate și reutilizare, reciclare
reutilizate sau scoase
din uz
Obiectiv: Procentul de % Nivel 4
Utilizarea ambalaje
ambalajelor 100% biodegradabile
biodegradabile
Obiectiv: Procentul de produse % Nivel 4
Creșterea take-bake în același
procentului de loc
produse cu politici
take-back

În Fig.4.2 s-a reprezentat Modelul buclă-închisă pentru definirea și măsurarea

performanței sustenabile ale organizațiilor . Primul pas constă în definirea scopului și
obiectivelor în conformitate cu principiile LCSP. Aceste scopuri și obiective trebuie să
reflecte misiunea companiei. Trebuie să cuprindă toate aspectele specifice activității
companiei. Al doilea pas constă în identificarea potențialilor indicatori care să reflecte
obiectivele si scopul firmei și țintele către o producție durabilă. Al treilea pas constă în
selectarea și implementarea indicatorilor. Al patrulea pas este un pas cheie in cadrul caruia
managementul firmei stabilește obiective specifice, de exemplu ”reducerea utilizării
substanțelor chimice toxice pe unitatea de produs cu 20% în cinci ani”.
 Fig. 4.2. Modelul buclă-închisă pentru definirea și măsurarea performanței sustenabile
ale organizațiilor

Stabilirea si atingerea acestor obiective nu inseamna ca o companie devine sustenabila.

Mai degraba subliniaza necesitatea selectarii unor noi obictive, scopuri. Etapa 5 implica
implementarea indicatorilor ce constă în colectarea datelor, calcul, evaluarea si interpretarea
rezultatelor. Etapa 6 implica monitorizarea și comunicarea rezultatelor. Etape 7 – acționarea
pe rezultatele obținute – implică implementarea unor practici de prevenire și producție curată
care sunt cele mai utilizate abordări pentru dezvoltarea unor soluții concrete care să conducă
la o producție durabilă. Ultima etapa –etapa 8 implică revizuirea indicatorilor politicilor si
scopurilor cu scopul de aelimina un indicatori si de a propune alti indicatori, obiective, etc.
Doar o revizuire periodica a scopurilor, obiectivelor și indicatorilor poate conduce la o
imbunatațire continuă.

4.2. Selectarea instrumentelor de evaluare a durabilității și analiza unor modele de

durabilitate în cazurile specifice analizei în cadrul proiectului

Dezvoltarea durabilă se poate analiza folosind INDICATORI AI DEZVOLTĂRII

DURABILE. Pentru termenul de „indicator” există mai multe definiţii: în mod curent un
indicator este o un mod de reprezentare a unui atribut (calitate, caracteristică, proprietate) a
unui sistem. Pe baza observării sau măsurării valorii indicatorilor se obţin date. Ca urmare a
faptului că dezvoltarea durabilă are trei componente fundamentale (mediu, social, economic)
s-au elaborat seturi de indicatori care să acopere aceste componente.
INDICATOR: un parametru sau o valoare derivată din parametri, care indică/oferă
informaţii despre/descrie starea unui fenomen mediu/zona, cu o semnificaţie care în realitate
se extinde dincolo de limitele asociate în mod direct cu valoarea unui parametru.
PARAMETRU: O proprietate care este măsurată sau observată.

Tipuri de indicatori ai dezvoltării durabile

 Din punctul de vedere al tipului de informaţii pe care îl oferă
- Indicatori calitativi și cantitativi
  În funcţie de modul de constituire şi de nivelul de agregare:
- Indicatori simpli
- Indicatori compuşi
- Indicatori agregaţi
- Indecşi
În anumite situaţii, unii indicatori individuali pot fi grupaţi / integraţi într-un index
care oferă o privire de ansamblu, fără detalii, asupra unui sistem. De exemplu, diagramele de
tip RADAR (sau AMOEBA) sunt foarte utilizate. În acest caz indicatorii se reprezintă sub
forma unor braţe ce pornesc dintr-un punct central. Fig. 4.3 reprezintă un exemplu de
diagramă RADAR, pentru sustenabilitatea sau durabilitatea unei companii – pe baza unor
indicatori de eco-eficienţă. Braţele diagramei reprezintă performanţa în termeni de eco-
eficienţă. Reprezentarea grafică a valorilor acestor indicatori generează o figură geometrică
(Gavrilescu, 2011).

Fig. 4.3. Diagrama RADAR

Cercetători în domeniu sugerează, o structură care poate fi aplicată la selectarea

indicatorilor de dezvoltare durabilă. La un nivel de bază, aceasta ar putea cuprinde un format
standard de tipul presiune-stare-răspuns (PSR) şi presiune – stare -impact-răspuns
(PSIR).
Cadrul de structurare a modelului Presiune-Stare-Răspuns (PSR) se bazează pe un
concept de cauzalitate: activităţile umane exercită presiuni asupra mediului şi schimbă
calitatea acestuia precum şi cantitatea de resurse naturale. Societatea răspunde la aceste
schimbări prin intermediul mediului, politicilor economice generale şi sectoriale (Fig. 4.4).
Aceasta din urmă poate forma o buclă de feedback la presiuni în direcţia activităţilor umane.
Într-un sens mai larg, aceste etape fac parte dintr-un ciclu de mediu, care include problema
percepţiei, formularea politicii, monitorizarea şi evaluarea politicilor (Gavrilescu, 2011).

Fig. 4.4. Cadrul de structurare a modelului Presiune-Stare-Răspuns

Au fost sugerate diferite forme de modele având ca bază cadrul PSR. Tipurile cele mai
relevante sunt clasificate în liniare și ciclice. Cele două tipuri sunt prezentate în Figurile 4.5,
4.6.
Modelul tradiţional "liniar" PSR presupune o ţintă (noua stare ce se doreşte a fi
stabilită), la care se ajunge prin modificarea stilului de management. În acest caz, indicatorii
ar putea măsura (de exemplu):
• rata de aplicare a unor pesticide (ingredient activ aplicat pe zona bazinului unui râu)
• concentraţia de pesticide în apa râului
• preţul pesticidelor, taxe
• numărul de legi / măsuri pentru limitarea utilizării pesticidelor
• număr (de exemplu, întâlniri, mesaje mass-media) şi rata de succes (de exemplu,
participarea la reuniuni, studii de sensibilizare) de campanii concepute pentru a spori
gradul de responsabilizare a agricultorilor în rezolvarea acestei problemei şi de a
descuraja utilizarea pesticidelor.
 Fig. 4.5. Modelul liniar Presiune-Stare-Răspuns (PSR)

Modelul PSR ciclic include o noţiune de "beneficii", care la rândul lor, ar putea
contribui la definirea strategiilor şi activităţilor care să conducă la starea dorită a mediului
(săgeţile pline în Fig. 4.6). De asemenea este posibilă analiza relaţiei inverse (săgeţi cu linie
întreruptă): un beneficiu dorit va permite o predicţie a stării de mediu necesare şi schimbărilor
în activităţile necesare pentru a ajunge la această stare. În versiunea ciclică a modelului PSR,
se presupune că schimbarea va fi întotdeauna prezentă într-o societate. De exemplu, iniţierea
de noi tehnologii şi strategii va deschide noi ameninţări şi posibilităţi, iar beneficiile aşteptate
se pot modifica dacă valorile şi structura socială se schimbă.
 Fig. 4.6. Modelul ciclic Presiune-Stare-Răspuns (PSR)

Cadrul de structurare a modelului presiune – stare -impact-răspuns (PSIR) oferă o

clasificare sistematică a informaţiilor privind resursele socio-economice, de mediu şi naturale
în acord cu patru elemente de stare a mediului: presiune (stres sau agenţi ai schimbărilor de
mediu), stare (resurse active, calitatea mediului), impact şi răspuns social. Activităţile umane
exercită o presiune asupra mediului, care cauzează schimbarea stării (condiţiilor) de mediu.
Societatea, la diferite niveluri, va răspunde apoi la această schimbare cu politicile care
afectează atât activităţile umane, cât şi starea mediului. Unul din cadrul cel mai larg acceptat
de realizare a modelelor pentru indicatorii SD este de tipul „Forţă motrice-Presiune-Stare-
Impact-Răspuns" (Fig. 4.7).
 Fig. 4.7. Modelul Forţe motrice-Presiune-Stare-Impact-Răspuns (PSIR) pentru
indicatorii de dezvoltare durabilă

Forţele motrice sunt factori esenţiali care influenţează o varietate de variabilele

relevante. Exemple: numărul de maşini pe cap de locuitor; producţia totală industrială;
Produsul Intern Brut (PIB).
Indicatorii de presiune descriu variabilele care provoacă în mod direct problemele de
mediu. Exemple: emisii toxice, emisiile de CO2, emisiile fonice cauzate de traficul rutier;
locuri de parcare necesare pentru autovehicule; cantitatea de deşeuri produsă de maşini vechi.
Indicatorii de stare arată starea actuală a mediului. Exemple: concentraţia de plumb în
zonele urbane; nivelurile de zgomot lângă drumurile principale; temperatura medie globală.
Indicatorii de impact descriu efectele finale ale schimbărilor de stare. Exemple:
procentul de copii care suferă de de probleme de sănătate induse de prezenţa plumbului;
mortalitatea din cauza atacurilor de cord induse de zgomot; numărul de persoane care mor de
foame din cauza pierderilor de recolte induse de schimbările climatice.
Indicatorii de răspuns demonstrează eforturile depuse de societate (de exemplu,
politicieni, factorii de decizie), pentru a rezolva problemele. Exemple: procentul de maşini cu
convertoare catalitice; nivelurile maxime admise de zgomot pentru autoturisme; nivelul
preţului benzinei; veniturile provenite din taxele de poluare, bugetul cheltuit pentru cercetare
în domeniul energiei solare.

Tabelul 5. Matricea indicatorilor de mediu stabiliţi de

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu
Indicator de mediu Presiune Stare Răspuns
 Indicator de mediu Presiune Stare Răspuns
Intensitatea utilizării
Schimbare climatică Emisii GHG: CO2, Concentraţii
energiei
Generare de deşeuri Creşterea ratei de
Deşeuri Calitatea solurilor
industriale colectare
Emisii de HCl,
compuşii organici,
Epuizarea stratului de Concentraţii ridicate ale Semnare de protocoale,
metalele, NH3,
ozon radicalului Clor strângere de foduri
compuşii de NH4, HCl,
HF şi praful rezidual
Schimbarea utilizării
Degradarea solului terenului, depozitarea Pierderi de sol Protejare
necorespunzătoare
Specii abundente
Conversia şi
Biodiversitate comparativ cu zonele Arii protejate
fragmentarea terenului
virgine
Intensitatea cererii şi Raport cerere/ofertă Cheltuieli, preţul apei,
Resursele de apă
utilizarii în industrie calitate politici de economisire

Listele de bază ale problemelor de mediu - şi de indicatori relevanţi - au fost şi sunt în

curs de dezvoltare la nivelul mai multor organizaţii, pornind de la structura propusă iniţial de
Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). Astfel de indicatori pot fi
organizaţi în structura presiune-stare-răspuns într-o matrice de indicatori. Tabelul 5 este
adaptat la o astfel de matrice elaborată sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu
(UNEP).

5. IDENTIFICAREA PRACTICILOR DE PREVENIRE ȘI CONTROL AL POLUĂRII

5.1. Masuri de reducere a poluantilor din industria berii conform BAT

 Măsuri generale conform BAT

- Instruirea anuală a personallui la toate nivelele în ceea ce privește aspectele de

siguranță a mediului. Instructaul periodic (evideța în fișele individuale) se realizează
și constau în prezentarea problemelor care pot apărea în cursul operațiilor de rutină
cât și în cursul unor condiții anormale;
- Echipamentele din dotare și selectarea celor noi se realizează în funcție de
necesitățile tenologice avânduse în vedere performanțele acestora în ceea ce
privește: minimizarea emisiilor de sustanțe în mediu, optimizarea consumurilor
energetice prin reutilizarea energiei termice recuperate și izolarea termică a
conductelor, recircularea soluțiilor de igienizare a ecipamentelor pentru reducerea
consumurilor de apă iar transferul materialelor între ecipamente se realizează prin
sisteme incise;
- Implementarea uni program de întreținere unde sunt precizate toate sarcinle;
- Pentru fiecare secție exisă evidența ăarametrilor optimi de funcționare și a integrării
ecipamentelor pastrate în sistem comuterizat iar orice aatere de la valorile de
referință este semnalizată la nivel central în camera de comandăși control și la nivel
local prin semnale acustice și vocale.
 Pentru prevenireași minimizarea consumurilor de apă și energie, precum și
minimizarea generarii de deșeuri:
- Implementarea unui program de minimizare a consumurilor de apă și energie, mterii
prime și materiale corelate cu calitatea și cantitatea produselor;prin minimizarea
consumurlor de materii prime și îmbunătățirea proceselor de producție se reduce
implicit și cantitatea de deșeuri generate;
- Urmarirea unor norme de consum/unitate de produs (materii prime și materiale, aur,
energie, gaze);
- Periodic, la nivelul departamental și manaerial se face analiza calității și cantității
producției realizate în funcție de consumurile de materii prime și materiale, de energie
electrică și apa- KPI;
- Înlocuirea sustanțelor periculoase cu alte produse astfel încat calitatea emisiilor să fie
îmbunătățită;
- Transportul materiei prime (malțul) se realizează cu ransportoare mecanizae apoi este
trecut printr-un sstem de desprăfuire-eliminare corpuri străine, acestea sunt eliminate
cu autorul unor utilae speciale-destonere și filtre manetice;
- Transportul produselor si suproduselor se realizează prin sistem de conducte prin
pompare, pneumatic, gravitațional;
- Transportarea deșeurilor nu se realizează prin sistemul care utilizează apa;
- După transvazarea mustului și a berii din utilajele tenologice către vasele de maturare
și secția de îmbuteliere acestea se spală și se igienizează după programe bine stabilite
pentru evitarea aparitiei mrosurilor și a germenilor patogeni;
- Temperaturile la care se desfășoară diferite faze ale procesului tenologic sunt
monitorizate cu rogurozitate deoarece de acestea depinde calitatea produsului finit;
- Pentru evitarea epuizării stratului de ozon așa cum sunt aenții frigorifici alogenași –
instalația de răcire utilizează ca agent de răcire amoniacul;
- Amalarea produselor se realizează pe linii automate, proiectate în vederea optimizării
consumului de materiale,apa,energie.

 Minimizarea deseurilor
- Aplicarea unei practici administrative bune;
- Separarea apelor de răcire, a celor de proces și a efluenților din diferite surse pentru a
se putea aplica fiecarora varianta potrivită de tratare;
- Utilizarea curățirii uscate și a sistemului de vacumare;
- Planificarea eficientă a producției, în vederea reducerii numărului de spășări CIP și a
descărcărilor de ape de clătire la canalizare.
- Optimizarea controlului intrărilor, a condițiilor de operare, manipulare, stocare și a
generării de efluenți zați;
- Recuperarea produsuli diluat;
- Reutilizarea produselor secundare,de exemplu în alimentația animalelor;
- Recuperarea în vederea refolosirii a condensatului din faza evaporare;
- Reutilizarea pralui colectat.

 Eficiența energetică
Principalele metode de a reduce aceste consumuri sunt:
- Minimizarea pierderilor de energie/căldură,de exemplu prin izolarea corespunzătoare
a traseelor;
- Aplicarea mai multor trepte în anumite procese, de exeplu în evaporare, uscare,
fierbere etc;
- Generarea combinată de energie termică si electrică;
 - Recuperarea căldurii din azele de fierere, evaporare și uscare; de exemplu, pentru
faricile de ere se recomandă folosirea vaporilor generați la fierere fie pentru încălzirea
unei noi șarje de must ori pentru încîlzirea apei la 95O C necesară preincălzirii
mustului.
- Cazanele de fierbere să aibă adaptate sisteme de recuperare energetică din vaporii
rezultați, energia reutilizându-se la ridicarea temperaturii apei de încîșzire a mustului
ce urmează a fi introdus în procesul de fierbere.
 Măsuri specifice pentru fabricarea berii
- Recuperarea dioxidlui de carbon rezultat în fermentație, prin curățare, uscarea,
purificarea și licefierea lui. Reducerea de CO2 se poate ridica la cca 2 kg/hl de bere
produsă;
- Optimizarea refolosirii apei calde rezultate din răcirea mustului de bere șirecuperarea
căldurii din etapa de fierbere.
- Refolosirea apei evacuate din pasteurizatoarele de sticlă;
- Atingerea unui nivel de consum de apă de cca 0,35-1 mc/hl bere produsă;
- Utilizarea sistemelor de răcire cu circuit încis- circuitele î care se utilizează aenți de
răcire amoniac licid, în circuitul primar și glicol în circuitul secundar funcționează în
sistem încis.

5.2. Propunerea de soluții particulare aplicabile procesului industrial studiat

o Măsuri pentru reducerea cantitătii de ape uzate si de substante

impurificatoare evacuate
Prin utlizarea unor tehnologii și utilaje de producție perfecționate, precum și prin
recuperarea tuturor rezidurilor valorificabile, care se pot reține la locul de producere sau din
apele uzate, debitele specifice de ape și indicatorii specifici de impurificare pe unitatea de
produs pot fi reduși cu 40% pînă la 75% față de cei realizați în medie, la majoritatea unităților
în funcțiune.
Rezidurile valorificabile ce pot fi recuperate la locul de producere sau din apele uzate
sunt:
- borhotul de la benzile de separare ți filtrele presă, valorificabil la hrana animalelor;
- rezidurile de la fabricarea mustului, reținute prin filtre și site (hamei și substanțe
albuminoide), ce pot fi valorificate ca îngrășăminte agricole sau la furajarea
animalelor;
- drojdiile din straturile superioare și inferioare, separate în bazinele de fermentare a
berii, care pot fi valorificate la furajarea animalelor, ca înlocuitor al făinii de soia sau a
făinii de pește;
- rezidurile de la fltrarea fnală a berii, care conțin substanțe albuminoide și resturi de
hamei, care, deasemenea, pot fi folosite la hrana animalelor.
Recircularile și refolosirile de ape în procesul de producție, care se pot realiza în
condițiile tehnologiilor de fabricație aplicate în prezent, se referă numai la operațiile de
răcire-uscare.
Operațiile de colectare și valorificare a rezidurilor rezultate din procesele de producție
și reducerea impurificării apelor uzate evacuate sunt posibile prin urmatoarele m5suri:
- reținerea prin site a resturilor de malț și hamei;
- separarea, la locul de producție, a rezidurilor valorificabile în furajarea animalelor și
concentrarea lor prin centrifugare sau filtre-vacuum în vederea transportului la locul
de consum;
- separarea rețelei de ape uzate, puternic impurificate, de celelalte rețele;
 1.2. Evaluarea performanțelor procesului eco-proiectat. Beneficii program PP/PC

Beneficiile în ceea ce privește aplicarea programelor de prevenire a poluarii/producție

curată in industria berii pot fi estimate in felul urmator ( Gavrilescu, 2017):
 Se elimina sau se diminuează costurile asociate cu echipamentele petru soluția
„end-of-pipe;
 Se economisesc materii prime si energie;
 Productivitate sporită a forței de muncă și calitatea sporită operațiilor;
 Imbunătățirea calității produselor;
 Reducerea riscurilor pentru sănătate asociate, de reglă cu operațiile de
producție care impun expunerea la substanțe toxice și periculoase.

Concluzie
Industria berii furmizează un singur produs berea de mai multe feluri la peste 5
milioane de oameni din întreaga lume. Berea există din cele mai vechi timpuri si există într-o
competiție de succes cu votca, cognacul, si alte bauturi de pe piață.
Industria berii este una din industriiile consumtoare de resurse naturale (orz, hamei),
energie (electrică, termică) inclusiv apă, deasemenea și una din industriile are generează
emisii în apă, aer, deșeuri care necesita a fi valorificate.
Apa uzată contine materii reziduale rezultate de la fermentarea berii (borfot).
Emisiile din aer sunt rezultate di prosesele de obținere a berii, din procesul de
macinare rezultă praf PM10, de la procesul de fermentare rezulta emisii de CO2 si de la
centrală.
Din procesul de fabricați pot rezulta diferite tipuri de deșeuri cum ar fi: deșeuri solide (sticla,
peturi de aluminiu, pvc), drojdii, borfot, ape uzate.
Principalele măsuri pentru reducerea emisiilor rezultate din cadrul procesului de fabricare a
berii se enumără:
- Pentru emisiile in apă aplicarea sistemelor integrate, și înlocuirea substantelor
potential daunatoare cu alternative mai putin daunatoare.
- Pentru reducerea emisiilor în aer se fa face controlul emisiilor de CO2 de la centralele
termice.
- În ceea ce priveste minimizarea deseurilor se vor reducerea la minim generarea de
deseuri lichide se vor recupera, recicla si reutiliza pe cat posibil.
În scopul asigurării și îmbunătățirii continue a durabilității acestui sector este necesar
modernizarea fabricilor cu cele mai moderne utilaje pentru producerea berii, utilizarea
eficientă a meteriilor prime, reciclarea materiilor reziduale, dezvoltarea de noi tehnologii,
cu alte cuvinte aplicarea și implimentarea principiilor producției durabile.

Bibliografie
1) Revista berarilor, 2002, nr.2
2) Revista berarilor,2001, nr.1
3) http//www.fib.ro/bere.php
4) Gavrilescu M., (2017), Producție industrială durabilă (suport de curs)
5) http://www.anpm.ro/documents/24337/2418331/Proiect+AUTORIZATIE+INTEGRATA+HEINE
KEN+-+fabrica+de+bere+Ungheni.pdf/bce53ff7-6e61-4e54-8272-618f195ede2e
6) https://www.academia.edu/35620196/Proiect_ecologie_Tehnologia_de_fabricare_a_berii?f
bclid=IwAR2YfnsDn0N1MRzIZMwjMqQbZrqDuqwlVX72magAqwfuwQ5Hk9F7MC33eg
7) http://csrreport.ro/wp-content/uploads/2015/02/Raport-Sustenabilitate
2014.pdf?fbclid=IwAR0zySGRHzxERZt1vW5YPaZWxYpIg1aI5zMgB5CYpAghferO_9sNIQsIr48
8) Veleva V., Ellenbeecker M., (2001), Indicators of sustainable production: framework
and methodology, Journal of Cleaner Production, 9, 519-549.
9) Gavrilescu M., (2011), Producţie Industrială Durabilă, Editura Ecozone, Iaşi, Seria
Managementul Mediului.
10) Gavrilescu M., (2011), Productia industriala durabilă, Editura Ecozone, ISBN 978-
973-7645-83-8.
11) http://www.anpm.ro/documents/22999/34179082/SC+UNITED+ROMANIAN+BRE
WERIES+BEREPROD+SRL.pdf/b28370d3-3042-4fc6-958f-79423104a25a
12) http://www.anpm.ro/documents/21215/32966974/Raport+de+Amplasament+Heine
ken_confidential_2017.pdf/0ef68f82-92fa-4727-a6e8-6a62d8b186b0
13) BAT, (2000), Prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC), Documentul de
referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile în industria berii, Decembrie 2000.
14)