Risc şi reuşită în afaceri

3.1. Riscul în afaceri

Riscul economic – orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui
întreprinzător sau derularea unei anumite operaţii.
În domeniul economic şi social, în funcţie de posibilităţile de identificare, evaluare şi
control economic, există două moduri de abordare a riscurilor: riscul pur şi riscul speculativ.
Riscul pur reprezintă ameninţarea posibilă a unui eveniment care, dacă apare, provoacă
prejudiciu. Riscul pur poate fi:
- previzibil: când factorii care ar provoca pierderi pot fi estimaţi
- imprevizibil: determinat de situaţii fortuit
Riscul specualtiv reprezintă un pericol asumat controlabil, delimiat şi acceptat din propria
voinţă.
3.1.1. Tipuri de risc
După natura lor riscurile se pot încadra în mai multe categorii după cum urmează:
- riscuri economice
- riscuri comerciale
- riscuri tehnologice
- riscuri financiare
- riscuri strategice
- riscuri politice şi administrative
- riscuri accidentale
Riscurile economice sunt determinate de incertitudinea evoluţiei pieţei şi în special de
modificarea într-un interval foarte scurt de timp, a volumului şi structurii cererii, fapt de conduce
la riscul nerecuperării cheltuielilor avansate pentru cercetaredezvoltare şi inovare, precum şi a
celor efectuate pentru cumpărarea echipamentelor şi utilajelor.
Riscurile comerciale provin din relaţiile cu partenerii de schimburi comerciale şi au drept
efecte nerealizarea nivelurilor cifrei de afaceri şi ale cheltuielilor pentru producerea bunurilor ce
vor fi vândute.
Riscurile tehnologice rezultă din schimbarea bruscă a procedeelor de fabricare datorită
evoluţiei rapide a progresului tehnic şi conduc la uzura morală a unor echipamente existente.
Riscurile financiare reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau
rezultatele.
Riscurile strategice îşi pot avea originea în: schimbarea raportului de forţe în interiorul de
activitate, „războiul” preţurilor, practicile neloiale, etc.
Riscurile politice şi administrative se produc datorită acţiunii forţelor care afectează
mecanismele de funcţionare a macrosistemului, naţional sau internaţional, rolul determinant în
acest sens avându-l politicile guvernamentale fiscale şi monetare, ajustarea taxelor şi
impozitelor, transferul plăţilor şi alţi factori.
Riscurile accidentale sunt determinate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă
majoră.
3.1.2. Modalităţi de minimizare a riscului
 Cele mai utilizate metode pentru tratarea economică a riscurilor sunt: eliminarea
riscurilor, acoperirea riscurilor, acceptarea (asumarea) riscurilor.
Eliminarea riscurilor se referă la acţiunea asupra surselor potenţiale de riscuri.
Când este posibil, material şi financiar, este preferabil eliminarea riscurilor interne, prin
modificarea procedurilor, metodelor, tehnologiilor sau echipamentelor avute în vedere.
Acoperirea riscurilor. Dacă acţiunea asupra cauzelor este insuficientă trebuie avută în
vedere acoperirea riscurilor, ţinând cont de faptul că orice acoperire este, simultan, parţială şi
costisitoare.
Acceptarea (asumarea) riscurilor se face atunci când întreprinderea decide să fie propriul
său asigurator. Această tehnică este utilizată în cazul riscurilor de mica importanţă şi care pot fi
introduse în buget datorită frecvenţei mari de repetare.