Riscul economic reprezinta orice element de incertitudine care poate afecat activitatea unui intreprinzator sau derularea unei

anumite operatii.Exista doua moduri de abordare a riscului: riscul pur si cel speculativ. Riscul pur reprezinta amenintarea posibila a unui eveniment (element de incertitudine) care, daca apare, va provoca prejudiciu(element de certitudine). Riscul speculativ reprezinta un pericol asumat controlabil, delimitat si acceptat din propria vointa. A identifica, izola si minimiza riscurile presupune o analiza a proceselor sau fenomenelor ce ne inconjoara, analiza ce de multe ori este de natura subiectiva, rezultatele fiind in consecinta, negative. O eliminare completa a riscurilor este dificil de realizat. Intotdeauna va exista un echilibru bani - riscuri in care un risc mare se poate reduce cu o suma de bani direct corelata cu marimea lui. O alta alternativa, in care nu se foloseste o suma mare de bani pentru a compensa o expunere ridicata la risc consta in a analiza procesul sau fenomenul pana la punctul in care exista posibilitatea gasirii unui echilibru in raportul risc - bani, echilibru in care riscul neacoperit sa poata fi transformat intr-o oportunitate, a unei noi afaceri sau linii de dezvoltare a business-ului actual. Riscurile cele mai frecvente la care sunt supuse companiile sunt: riscul operational (riscuri generate de personal, sistemele informatice, erori juridice, contractuale, riscurile de planificare etc.); - riscul de piata, riscul comercial si cel financiar (riscul valutar, dobanzi, riscul sectorial sau de bransa etc.). Minimizarea riscurilor agentilor economici este o actiune care este simpla pana la un anumit nivel, nivel al caror cunostinte si pregatire al personalului implicat poate sa compenseze cu sume minime expuneri de grad mediu la diferite tipuri de risc. La grade de complexitate ridicata a business-ului este necesar aportul analistilor, externi ce folosesc metode avansate de modelare si simulare in optimizarea dezvoltarii companiei cu un grad de expunere la risc minimal in conditiile unor cheltuieli rezonabile. Tipurile de risc pe care compania de obicei le poate preveni si unele chiar minimiza sunt acelea legate de riscurile operationale prin: - definirea si descrierea completa a procedurilor de lucru, proceselor, fluxurilor de orice tip; - alocarea si identificarea detailata a resurselor aflate la dispozitie si a corelatiei intre acestea; - securitatea sistemelor informatice, a back-up-urilor de orice natura si a administrarii

acestora; - controlul si verificarea calitatii datelor, liniilor de comunicare, fluxurilor informationale; - aplicarea corecta si preventive a legislatei in activitatea curenta; - analiza extensive a riscului de outsourcing furnizori, calitate materii prime, servicii externe etc.; - minimizarea erorilor generate de personal. Alte riscuri ce pot fi compensate in colaborare cu societati de asigurari sau institutii financiare sunt cele ce apar din cauza: - variatia cursului valutar; - variatia ratei dobanzii; - variatiei pretului materiilor prime ( petrol, metale, produse agricole etc.) prin utilizarea instrumentelor derivative; - asigurari de intreruperi de productie. Se spune in ziua de azi ca o companie este cu atat mai performanta cu cat reuseste sa gaseasca solutii mai performante in eliminarea riscurilor la care este expusa. In conditii ideale, ipotetice, fara o expunere la risc o companie ar produce profitul maxim asociat capacitatii ei de productie cu conditia sa fie singura pe piata. Cum acest fapt nu este posibil in viata reala, prin aparitia unui concurent apar brusc zeci de alte riscuri la care ambele companii sunt expuse.