Microsoft Word - CURS IDIFR EVALUAREA FIRMEI

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA
DISTANŢĂ
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
EVALUAREA FIRMEI
Anul III, Semestrul I
Lect. univ. dr. GINA IOAN

Gina Ioan Evaluarea firmei
CUPRINS
1. Introducere.................................................................................... 8
2. Evaluarea firmei – noțiuni generale.............................................. 12
3. Diagnosticul întreprinderii evaluate.............................................. 20
4. Metode patrimoniale de evaluare................................................... 64
5. Metode nepatrimoniale de evaluare............................................... 74
6. Metode bursiere de evaluare ....................................................... 88
3
Evaluarea firmei
Modulul intitulat “Evaluarea firmei” se studiază în anul III în semestrul I și
vizează dobândirea de competențe în domeniul financiar-contabil.
După ce se va învăța modulul, vor fi dobândite următoarele competențe
generale:
 Determinarea si interpretarea indicatorilor economico-financiari;
 Identificarea si descrierea indicatorilor economico-financiari;
 Explicarea si interpretarea indicatorilor economico-financiari;
 Aplicarea metodologiei de calcul şi analiză a indicatorilor economico-
financiari;
 Utilizarea adecvata a metodologiei de analiza a indicatorilor
economico-financiari;
 Proiectarea structurii unei lucrări de analiza a poziției și performanței
financiare a entității/organizației;
 Culegerea, analiza şi interpretarea de date şi informaţii referitoare la
probleme economico-financiare;
 Explicarea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de culegere, analiză
şi interpretare a datelor referitoare la o problemă economico-financiară;
 Identificarea criteriilor de selecţie şi aplicarea variantei adecvate
pentru culegerea şi analiza datelor economico- financiare;
 Efectuarea de analize economico-financiare curente pe baza datelor şi
informaţiilor culese;
 Realizarea de lucrări de natură economico-financiară la nivelul
entităţilor/organizaţiilor private şi publice;
 Descrierea lucrărilor de natură economico-financiară realizate la nivelul
 Explicarea lucrărilor de natură economico-financiară realizate la nivelul
 Aplicarea cunoştinţelor, metodelor, tehnicilor şi instrumentelor pentru
realizarea lucrărilor economico – financiare;
 Execuţia de operaţiuni şi tranzacţii financiare;
specifice;entităţilor/organizaţiilor private şi publice;
 Evaluarea pe baza metodelor standard a calităţii execuţiei operaţiunilor
şi tranzacţiilor financiare;
 Explicarea şi interpretarea de date si informaţii din punct de vedere
cantitativ şi calitativ, pentru formularea de argumente şi decizii
concrete asociate domeniului;
 Gestionarea relațiilor cu clienții și furnizorii;
 Gestionarea și alocarea resurselor materiale și financiare;
 Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei ,
explicarea şi interpretarea unor idei specifice acesteia, precum şi
proiecte teoretice şi/sau practice de aplicare a noţiunilor specifice;
 Proiectarea şi evaluarea activităţilor practice specifice disciplinei ;
utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi aplicare;
 Manifestarea unor atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul
ştiinţific în care se regăseşte disciplina , cultivarea unui mediu ştiinţific
centrat pe valori şi relaţii democratice, valorificare optimă şi creativă a
propriului potenţial în activităţile ştiinţifice, participarea la propria
dezvoltare profesională.
Obiectivele cadru pe care le propun sunt următoarele:
înţelegereaconceptelordebază referitoarelaevaluarea
întreprinderii;
familiarizarea cu noţiunile specifice evaluării întreprinderii;
definirea corectă a fenomenelor economice prin prisma evaluării;
Înțelegerea și utilizarea metodelor de evaluare patrimoniale;
Cunoașterea și aplicarea metodelor de evaluare bazate pe valoarea de rentabilitate (randament) și goodwill;
Determinarea valorii unei firme pe baza metodei actualizării cash- flow-ului.
Conținutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

 INTRODUCERE
 EVALUAREA FIRMEI – NOȚIUNI GENERALE
 DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII EVALUATE
 METODE PATRIMONIALE DE EVALUARE
 METODE DE EVALUARE NEPATRIMONIALE
 MODELE BURSIERE DE EVALUARE
În unitățile de învăţare se vor regăsi operaționalizarea următoarelor competenţe

specifice:
- să descrii funcţiile Evaluării întreprinderii;
- să argumentezi despre metodele de evaluare a întreprinderii;
- să distingi între diferitele tipuri de metode de evaluare;

- efectuarea de analize economico-financiare curente pe baza datelor şi
informaţiilor culese
după ce se va studia conținutul cursului şi se va parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare se propun exerciții şi teste
adecvate care vor permite să se aplice în probleme concrete de natură
economică cunoștințele învățate.
Pentru o învăţare eficientă este nevoie de următorii pași obligatorii:
 Să se citească modulul cu maximă atenție;
 Să se evidențieze informațiile esențiale cu culoare, să fie notate pe
hârtie, sau adnotate în spațiul alb rezervat;
 Să se răspundă la întrebări şi să se rezolve exercițiile propuse;
 Să se simuleze evaluarea finală, autopropunându-vă o temă şi rezolvând-
o fără să apelați la suportul scris;
 Să se compare rezultatul cu suportul de curs şi să vă explicaţi de ce ați
eliminat (eventual) anumite secvențe;
 În caz de rezultat nesatisfăcător să se reia întreg demersul de învăţare.
Se vor primi, după fiecare capitol parcurs, lucrări de verificare, cu cerinţe clare,
care vor trebui rezolvate, imediat ce veți fi anunțați prin intermediul platformei
de învățământ în termen de o săptămână; în acest fel vor fi îndeplinite
obiectivele pe care le-am formulat. Se va răspunde în scris la aceste cerințe,
folosindu-vă de suportul de curs şi de următoarele resurse suplimentare (autori,
titluri, pagini). Veți fi evaluat după gradul în care ați reușit să operaționalizați
competenţele. Se va ţine cont de acuratețea rezolvării, de modul de prezentare
şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţi şi informații suplimentare
veți apela la tutorele indicat. 30% din notă va proveni din evaluarea continuă
(cele două lucrări de verificare) şi 70% din evaluarea finală.
1. INTRODUCERE
Introducere 8
Rezumat 10
Test de autoevaluare 10
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de

autoevaluare 11
Bibliografie minimală 11
Obiective în termeni de competențe specifice:

La sfârşitul modulului, se va şti:
să se definească în mod adecvat conceptele şi principiile specifice teoriei economice, precum şi a celor din domeniul financiar-co
să se explice şi interpreteze datele și informaţiile din punct de vedere cantitativ şi calitativ pentru formularea de argumente şi dec
să se poată explica corect noile concepte;
să se folosească în mod practic instrumentarul economic.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
Întreprinderea este o entitate economică complexă ce deține,

pentru a-și putea desfășura activitatea, factori de capital precum
muncă și capital. Principalul scop al unei astfel de entități
economice este acela de a obține profit. La nivel mircoeconomic,
orice întreprindere indiferent de sectorul unde își desfîșoară
activitatea, servicii, comerț, industrie, etc. are rolul de a satisface
nevoile consumatorilor atât sub aspect cantitativ dar mai ales calitativ. La
nivel macroeconomic, orice întreprindere care își desfășoară activitatea în mod
eficient (răspunde nevoilor consumatorilor și obține profit) este parte
componentă extrem importantă a economiei naționale.
Conform teoriei și practicii de specialitatea, întreprinderea, dincolo de
rolul său în cadrul economiei naționale, poate fi privită ca un bun oarecare ce
se poate tranzacționa. Avand în vedere acest lucru, o deosebită importanță o au
diagnosticul și evaluarea unei asemenea entități economice.
Atat diagnosticul cat și evaluarea unei întreprinderi pot fi solicitate de
către manager sau administrator în orice moment pe durata de funcționare a
societății. Dar în practică, de cele mai multe ori o evaluare completă precedată
de un diagnostic are loc odată cu transferul dreptului de proprietate, relevând în
acest fel capacitatea firmei de a funcționa în condiții optime, de eficiență și nu
in cele din urmă, de a genera profit.
Alte situații care impun o evaluare a întreprinderii sunt:
- o schimbare a structurii capitalului;
- modificări la nivelul acționariatului;
- în caz de faliment;
- în caz de litigii;
- garantarea împrumuturilor;
- asigurarea bunurilor mobile;
- alte situații.
Pentru o evaluare cât mai corectă și cât mai completă trebuie să se facă
distincție între valoare și preț, deoarece un demers de această natură nu are în
vedere doar determinarea prețului ci și determinarea valorii de schimb.
Formularea unui raspuns la întrebarea „Ce este valoarea” presupune o
analiză profundă a celor mai importante confruntări în plan doctrinar care au
avut loc de la Aristotel și până astăzi. Ceea ce vrem să subliniem, este, că
valoarea, alături de alte multe concepte economice s-a bucurat de interesul
multor gânditori economici,
La clasici, (de la Adam Smith la K.Marx), în cadrul teoriei valorii
muncă, ideea expusă era aceea că valoarea sau prețul bunurilor depinde de
munca încorporată sau, altfel spus, acestea depind de eforturile materiale și
financiare suportate în trecut.
Neoclasicii resping teoria valorii muncă, denumită și teoria obiectivă a
valorii și purced la drum afirmând că valoarea este determinată de utilitate.
Teoria valorii elaborată de neoclasici pe baza aprecierilor subiective ale
indivizilor se mai numește și teoria subiectivă a valorii.
Înaintea neoclasicilor, această idee a valorii determinată de utilitate este
avansată mai întâi de Jacques Turgot, atunci când afirmă că există o scară
subiectivă a valorilor pentru fiecare individ și, mai apoi, de Jean Baptiste Say
care consideră valoarea unui bun ca fiind arbitrară atât timp cât utilitatea
bunului respectiv este necunoscută posesorului său.
Anul 1871 are o importantă rezonanță în cadrul teoriei și gândirii
economice, deoarece el este anul de naștere a noii paradigme neoclasice și în
același timp marchează începutul revoluției marginaliste.
În acest contex, neoclasicii susțin și demonstrează cu ajutorul
conceptului de utilitate marginală că valoarea bunurilor nu vine din trecutul
lor, ci din viitor. Costurile mari, susțin atât Jevons, Menger, cât și Walras nu
înseamnă și prețuri mari. Indiferent de costurile suportate, odată ce o marfă
ajunge pe piață, valoarea sau prețul ei depinde de utilitatea sau de importanța
pe care aceasta o prezintă pentru un consumator.
S. Jevons afirmă că munca încorporată într-un bun nu influențează cu
absolut nimic valoarea sau prețul unui bun. Și aici, Jevons face referire la
perioadele când sunt acumulate stocuri ca urmare a unei cereri în scădere ceea
ce duce la prețuri de piață mai mici decât costurile de producție.
Valoarea nu mai reprezintă o calitate intrinsecă a bunurilor, ca urmare a
faptului că au încorporată în ele muncă. Izvorul valorii nu este munca, acesta
trebuie căutat doar în utilitatea și raritatea bunurilor.
Valoarea unui bun se naște firesc din relația acestuia cu nevoile
individului și nu este intrinsecă bunului respectiv.
Valoarea bunurilor, subliniază în multe rânduri Carl Menger, este o
noțiune în totalitate subiectivă, este o judecată a individului asupra importanței
bunurilor de care dispune pentru supraviețuire și bunăstare.
Sarcina de lucru 1
Să se definească conceptele de valoare și utilitate în teoria economică clasică și neoclasică
Rezumat
Întreprinderea este o entitate economică complexă ce deține, pentru a-
și putea desfășura activitatea, factori de capital precum muncă și capital.
Conform teoriei și practicii de specialitatea, întreprinderea, dincolo de
rolul său în cadrul economiei naționale, poate fi privită ca un bun oarecare ce
se poate tranzacționa. Avand în vedere acest lucru, o deosebită importanță o
au diagnosticul și evaluarea unei asemenea entități economice
Alte situații care impun o evaluare a întreprinderii sunt:
- o schimbare a structurii capitalului;
- modificări la nivelul acționariatului;
- în caz de faliment;
- în caz de litigii;
- garantarea împrumuturilor;
- asigurarea bunurilor mobile;
- alte situații.
Pentru o evaluare cât mai corectă și cât mai completă trebuie să se facă
distincție între valoare și preț, deoarece un demers de această natură nu are în
vedere doar determinarea prețului ci și determinarea valorii de schimb.
La clasici, (de la Adam Smith la K.Marx), în cadrul teoriei valorii
muncă, ideea expusă era aceea că valoarea sau prețul bunurilor depinde de
munca încorporată sau, altfel spus, acestea depind de eforturile materiale și
financiare suportate în trecut.
Neoclasicii resping teoria valorii muncă, denumită și teoria obiectivă
a valorii și purced la drum afirmând că valoarea este determinată de utilitate.
Teoria valorii elaborată de neoclasici pe baza aprecierilor subiective ale
indivizilor se mai numește și teoria subiectivă a valorii.
Test de autoevaluare
I. Cum definiți, conform teoriei economice, valoarea unui bun?
II. Care sun situațiile în care se impune evaluarea unei firme?
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare
I.Valoarea unui bun se naște firesc din relația acestuia cu nevoile individului și
nu este intrinsecă bunului respectiv. De asemenea, valoarea unui bun este o
noțiune în totalitate subiectivă, este o judecată a individului asupra importanței
bunurilor de care dispune pentru supraviețuire și bunăstare.
II. Evaluare unei companii se poate face în cazul: cedării dreptului de
proprietate, schimbare a structurii capitalului; modificări la nivelul
acționariatului; în caz de faliment; în caz de litigii; garantarea împrumuturilor;
asigurarea bunurilor mobile; alte situații.
Pentru această întrebare primiți 2 puncte.
Bibliografie minimală
Pripoaie, R – „Gestiune financiară”, Ed. Universitară Danubius, Galați, 2016,
Pripoaie, R – ”Evaluarea întreprinderii”, Ed. Universitară Danubius, Galați,
2016,;
Radu Stroe – ”Gestiunea financiara a întreprinderii - Note de curs si aplicații”,
Ed. ASE, București, 2012;
Robu Vasile; Anghel Ion; Șerban Claudia; Tutui Daniela – ”Evaluarea
întreprinderii”, Ed. ASE, București, 2010;
CECCAR. Standardul profesional nr. 37 : misiunea de evaluare a întreprinderii:
ghid de aplicare. București: Editura CECCAR, 2011
2. EVALUAREA FIRMEI
– NOȚIUNI GENERALE
Evaluarea firmei – noțiuni generale 12
Rezumat 18

autoevaluare 19

 să descrii funcţiile Evaluării întreprinderii;
 să descrii elementele componente ale unui raport de evaluare;
 să argumentezi despre metodele de evaluare a întreprinderii;
 să distingi între diferitele tipuri de metode de evaluare

Revenind la conceptul de evaluare a intreprinderii, prețul unei astfel de
entități, se justifică în prezența schimbului și se naște, firesc, din confruntarea
cererii cu oferta. Pe de altă parte, valoarea nu presupune existența schimbului,
ea poate exista și fără ca schimbul să se materializeze, dar întotdeauna valoarea
se bazează pe utilitate și raritate.
Activitatea de evaluare este de competența doar acelor persoane fizice
sau juridice care au calitatea de evaluator autorizat, și care sunt abilitate de a
evalua bunuri mobile, imobile, active financiare, etc.
Conform ordonanței Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în
domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,
cu modificările ș completările ulterioare, evaluarea reprezintă activitatea de
estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare,
realizată de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele specifice
acestei activități și cu deontologia profesională.
2.1. Raportul de evaluare
Rapoartele de evaluare pot fi întocmite la solicitarea oricărei persoane fizice

sau juridice. Raportul de evaluare întocmit și prezentat solicitantului trebuie să
cuprindă raționamentul evaluatorului, metoda sau metodele de evaluare folosite,
precum și analiza care justifică concluzia asupra valorii finale. Cum procesul de
evaluare se bazează și pe raționamentul evaluatorului, putem spune că evaluarea nu
este altceva decât o estimare a unei valori.
De regulă, un raport de evaluare ar trebui să conțină următoarele elemente:
1. o scurtă introducere;
2. premisele procesului de evaluare;
3. prezentarea firmei care face subiectul evaluării;
4. prezentarea obiectului, scopului și a utilizării de evaluare;
5. prezentarea și analiza situației financiare;
6. Daignosticarea firmei (diagnostic juridic, comercial, resurse umane,
managementul și structura organizatorică, diagnosticul economico-
financiar);
7. analiza SWOT pe baza concluziilor diagnosticului firmei;
8. prezentarea rezultatelor metodelor de evaluare;
9. prezentarea valorii estimate propuse de evaluator.
Conform standardelor de evaluare, valoarea estimată nu poate fi o medie a
valorilor ca urmare a mai multor metode de evaluare ci fie, o singură valoare absolută,
fie un interval de valori numai dacă există factori endogeni sau exogeni ce pot
influența major valoarea firmei.
2.2. Tipuri de valoare asociate întreprinderilor
În funcție de scopul evaluării, în practică se întâlnesc mai multe tipuri de

valoare. Conform standardelor internaționale de evaluare (IVS), acestea sunt:
o valoarea de piață;
o valoarea echitabilă;
o valoarea de investiție sau valoarea subiectivă;
o valoarea sinergiei;
o valoarea de lichidare.
Conform IVS valoarea de piață este „suma estimată pentru care un activ sau o
datorie ar putea fi schimbat(ă) la data evaluării, între un cumpărător hotărât și un
vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care
părțile au acționat fiecare în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.”
Altfel spus, valoarea de piață a unei firme/întreprinderi este suma plătită de un
cumpărator, vânzătorului ce deține în proprietate firma.
În cadrul IVS, valoarea echitabilă este definită ca fiind “prețul estimat pentru
transferul unui activ sau a unei datorii între părți identificate, aflate în cunoștință de
cauză și hotărâte, preț care reflectă interesele acelor părți ”
Orice tranzacție este încheiată când aceasta este echitabilă sau în avantajul
celor două parți. Pentru cumpărator suma plătită (prețul) este echitabilă când aceasta
reflectă valoarea prezentă a întreprinderii iar pentru vânzător suma primită este
echitabilă dacă aceasta reflectă profiturile viitoare dacă nu ar fi cedat drepturile de
proprietate.
Valoarea de investiție reprezintă conform IVS “valoarea unui activ pentru
proprietarul acestuia sau pentru un proprietar potențial pentru o anumită investiție sau
pentru anumite scopuri de exploatare.”
Aceasta valoare de investiție sau subiectivă este folosită în practică pentru a
reflecta nivelul de performanță asociat investiției.
Valoarea sinergiei este definită în literatura de specialitate ca fiind acea valoare
suplimentară ce ia naștere în urma fuziunii a doua sau mai multe proprietăți, atunci
când valoarea finală de comasare este mai mare decât suma valorilor proprietaților
individuale.
Valoarea de lichidare este valoarea estimată a se obține în urma vânzării unei
firme care își închide activitatea. În acest caz vânzarea activului se va face individual,
element cu element.
În România, putem vorbi, oficial, de norme de apalicabilitate în domeniul
evaluării începând cu anul 1992 când s-a înființat Asociația Națională a Evaluatorilor
Autorizați din România (ANEVAR). Scopul acestui organism a fost inițial evaluarea
societăților comerciale, în prezent activitatea de evaluare fiind extinsă asupra
proprietăților imobialiare, bunurilor mobile, intrumentelor financiare, etc.
Valoarea oriecărei întreprinderi nu se rezumă doar la partea de bilanț si
rapoartele financiare. În afara acestora, există elementele la fel de importante care
împreună relevă valoarea totală a firmei (marca, poziția pe piață, calitatea resursei
umane, capacitatea firmei de a genera profit în viitor).
Am enunțat anterior că valoarea poate exista și în absența schimbului, dar când
vorbim doar despre valoarea de schimb, evident, că vorbim și despre un preț convenit
de părți. Deși prețul este unul echitabil, favorabil atât cumpărătorului cât și
vânzătorului, acest este de cele mai multe ori diferit de valoare. Acest concept de
valoare reflectă în mare măsură percepția jucătorilor din piață asupra mai multor
aspecte tangibile sau intangibile.
Rezumând cele de mai sus, putem spune ca valoarea oricărui bun economic se
naște firesc din interacțiunea mai multor factori: utilitatea bunului, raritatea acestuia,
dorința de a achiziționa bunul și puterea de cumpărare.
2.3. Modalitatăți de abordare a valorii întreprinderii
În practica economică de specialitate sunt folosite trei abordări ale valorii:

abordarea prin piață, abordarea prin venit și abordarea prin cost.
Abordarea prin piață sau abordarea prin comparație

În acadrul acestui proces, estimarea valorii unei întreprinedri se face prin
compararea valorii de piață a întreprinderii supuse evaluării cu întreprinderi similare
tranzacționate anterior pe același segment de piață. O estimare cat mai corectă necesită
efectuarea anumitor corecții sau utilizarea anumitor multiplicatori.
Abordarea prin piață poate fi utilizată cu succes dacă pe piața respectivă există
un număr suficient de tranzacții iar informațiile necesare efectuării comparației sunt
disponibile (date financiare, prețul de vanzare, etc.)
Abordarea prin venit
Prin acest tip de abordare, estimarea valorii este determinată prin convertirea
fluxurilor de venit viitoare. În acest proces sunt utilizate două metode:
a. metoda fluxurilor financiare actualizate (metoda discount cash-flow)
b. metoda capitalizării veniturilor
Aceste două metode în cadrul abordării prin venit reflectă valoarea
întreprinderii estimată pe baza rezultatelor acesteia, prezente, trecute dar și viitoare,
fiind considerate, în practica economică, cele mai realiste metode de evaluare.
Abordarea prin cost
Valoarea estimată a unei întreprinderi prin acest tip de abordare se

fundmanetează pe principiul că nici un cumpărator nu va plăti pentru activul în cauză
un preț mai mare decât costul necesar constituirii unui activ identic. În cadrul acestei
abordări, evaluarea activului se va baza, fie pe costul de reproducție, fie pe costul de
înlocuire net (costul de înlocuire diminuat cu deprecierea totală).
Având în vedere că situațiile care impun o diagnosticare și evaluare a unei
firme sunt diverse, evaluatorul trebuie să cunoască, încă de la demararea procesului,
care este scopul acestei acțiuni pentru a alege metoda de evaluare adecvată.
În practica evaluării întreprinderilor regăsim metode patrimoniale de evaluare
cunoscute și ca metode de evaluare prin active, metode prin care este estimată valoarea
unei întreprinderi doar din punct de vedere static nu și dinamic. Astfel de metode sunt
folosite, îndeosebi atunci când scopul evaluării este fie lichidarea firmei, fie falimentul
acesteia.
Cele mai cunoscute metode patrimoniale de evaluare sunt:
a. metoda activului net contabil;
b. metoda activului net corectat;
c. metoda valorii substantiale brute;
d.metoda capitalurilor permanente necesare exploatarii.
Alături de metodele patrimoniale de evaluare, pentru determinarea valorii unei
întreprinderi sunt folosite ca elemente specifice: patrimoniul, valoarea patrimonială,
valoare substanţială, valoarea de randament, valoarea totală, goodwill-ul.
Patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor deținute de o entitate economică și
folosite în activitatea pe care o desfășoară cu scopul de a-și maximiza rezultatele.
În bilanțul contabil, patrimoniul este evidențiat sub forma necesarului
permanent și temporar pe de o parte (activ) și a resurselor durabile și temporare pe de
altă parte (pasiv).
Valoarea totală a bunurilor din proprietatea entității economice reprezintă
valoarea patrimonială.
Valoarea substanțială este valoarea totală a activului(necesarul permanent și
temporar) de care dispune întreprinderea indiferent de modalitatea prin care își procură
resursele.
Valoarea de randament poate fi determinată prin actualizarea capitalului
financiar (dividende) așteptat de acționari pentru perioada prognozată (3-5 ani), supusă
evaluării, și la o rată de actualizare considerată constantă pe întreaga perioada.
Valoarea de randament se determină ca raport între profit și rata de actualizare (rata
dobânzii, rata de rentabilitate).
Goodwill-ul sau fondul de comerț este definit în standardele ANEVAR “acel
activ necorporal care apare ca rezultat al numelui comercial, reputaţiei, clientelei,
localizării, produselor şi altor factori similari care nu au fost identificaţi şi/sau
evaluaţi în mod distinct dar care contribuie la obţinerea de profit”.
Goodwill-ul, alături de valoarea substanțială este element al valorii totale a
unei entități economice. De regulă, în cazul societăților economice unde evaluarea se
determină în principal de valoarea de randament, goodwill-ul se va calcula ca diferență
între valoarea de randament și valoarea substanțială.
Rezumat
Conform ordonanței Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în
domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,
cu modificările ș completările ulterioare, evaluarea reprezintă activitatea de
estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare,
realizată de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele specifice
acestei activități și cu deontologia profesională.
Raportul de evaluare întocmit și prezentat solicitantului trebuie să
cuprindă raționamentul evaluatorului, metoda sau metodele de evaluare
folosite, precum și analiza care justifică concluzia asupra valorii finale. Cum
procesul de evaluare se bazează T și pe raționamentul evaluatorului, putem
spune că evaluarea nu este altceva
T decât o estimare a unei valori.
În practica economică e de specialitate sunt folosite trei abordări ale
valorii: abordarea prin piață, abordarea prin venit și abordarea prin cost.
s
În practica evaluării întreprinderilor regăsim metode patrimoniale de
t
evaluare cunoscute și ca metode de evaluare prin active, metode prin care este
estimată valoarea unei întreprinderi doar din punct de vedere static nu și
dinamic. Astfel de metode sunt d folosite, îndeosebi atunci când scopul
evaluării este fie lichidarea firmei,
e fie falimentul acesteia.
Cele mai cunoscute metode patrimoniale de evaluare sunt:
a. metoda activului net contabil;
a
b. metoda activului net corectat;
u
c. metoda valorii substantiale brute;
d.metoda capitalurilor tpermanente necesare exploatarii.
Alături de metodele patrimoniale o de evaluare, pentru determinarea valorii unei
e
întreprinderi sunt folosite ca elemente specifice: patrimoniul, valoarea
patrimonială, valoare substanţială,
v valoarea de randament, valoarea totală,
goodwill-ul.
a
Valoarea totală a bunurilor din proprietatea entității economice reprezintă
valoarea patrimonială.
l
u valoarea totală a activului(necesarul
Valoarea substanțială este
permanent și temporar) de careTdispune întreprinderea indiferent de
modalitatea prin care își procurăe resursele.
Valoarea de randament s poate fi determinată prin actualizarea
capitalului financiar (dividende) așteptat de acționari pentru perioada
t
prognozată (3-5 ani), supusă evaluării, și la o rată de actualizare considerată
constantă pe întreaga perioada. Valoarea de randament se determină ca raport
d (rata dobânzii, rata de rentabilitate).
între profit și rata de actualizare
e
1. Care sunt principalele tipuri de valori asociate companiilor?
1. valoarea de piață a unei companii reprezintă suma plătită de un
cumpărator, vânzătorului ce deține în proprietate firma;
2. valoarea echitabilă este acea valoare (preț) care reflectă interesele
părților;
3. valoarea sinergiei reprezintă o valoare suplimentară care se naște în
urma fuziunii a doua sau mai multe proprietăți, atunci când valoarea
finală de comasare este mai mare decât suma valorilor proprietaților
individuale;
4. valoarea de investiție reflectă nivelul de performanță asociat
investiției;
5. Valoarea de lichidare este valoarea estimată a se obține în urma
vânzării unei firme care își închide activitatea.
2. Definiți goodwill-ul.
Goodwill-ul este activ necorporal care apare ca rezultat al

numelui comercial, reputaţiei, clientelei, localizării, produselor şi altor
factori similari care nu au fost identificaţi şi/sau evaluaţi în mod
distinct dar care contribuie la obţinerea de profit.
2016,;
3. DIAGNOSTICUL
ÎNTREPRINDERII
EVALUATE
Diagnosticul întreprinderii evaluate 20
Rezumat 51

autoevaluare 53

 să cunoască elementele componente ale unui raport de evaluare;
 să întocmească o analiză diagnostic;
 să distingă între diferitele tipuri de situații financiare necesare

evaluării;
 să distingă diferența dintre valoarea nominală și valoarea reală;
 să descrie etapele unei analize diagnostic;
 să întocmească un bilanț financiar;
 să calculeze și să interpreteze principalii indicatori ai echilibrului

financiar;
 să calculeze și să interpreteze soldurile intermediare de gestiune

În sens larg, cuvântul diagnostic se referă la capacitatea de a
analiza cu obiectivitate un anumit subiect în funcție de acțiunile și
manifestările acestuia. În sens restrans, în cazul nostru, diagnosticul
unei entități economice, se referă la capacitatea evaluatorului de analiza
și interpreta cu obiectivitate situația și performanțele acesteia într-un
anumit scop.
Activitatea de diagnosticare a unei firme este o etapă premergătoare
activității de evaluare și are drept scop cunoașterea în detaliu a firmei, de a
identifica capacitatea acesteia de a genera rezultate financiare și în același timp de
a identifica vulnerabilitățile la care este supusa firma.
Fiind o etapă premergătoare evaluării firmei, activitatea de diagnostic
este una cat se poate de complexă, deoarece aceasta trebuie să servească
scopului final al evaluării și să fie în cocnordanță cu structura funcțională a
firmei.
Data fiind complexitatea acestei etape, pentru a efectua o analiză
diagnostic globală cât mai obiectivă, în practică se impune efctuarea unor
analize diagnostic parțiale care să fie în concordanță cu funcțiile întreprinderii.
Indiferent de scopul urmărit, fiecare analiză parțială se face având la
bază informațiile corecte și credibile puse la dispoziție de către departamentele
implicate în analiză. Sursa informațiilor poate fi atât internă (situații financiare,
documente de natură juridică, tehnică, administrative) cât și externă.
La finalul fiecărei analize din cadrul diagnosticului global, se va
întocmi o fișă sintetică a diagnosticului parțial ce va cuprinde concluziile
exprimate de către evaluator.
În elaborarea diagnosticului global se vor avea în vedere următoarele
diagnostice parțiale:
1. Diagnosticul juridic;
2. Diagnosticul comercial;
3. Diagnosticul tehnic;
4. Diagnosticul resurselor umane;
5. Diagnosticul financiar.
3.1. Diagnosticul juridic
Analiza diagnostic a aspectelor juridice necesită o analiză a

următoarelor aspecte legale:
□. □cte privind con□tituire□și □t□tutul întreprinderii;
b. registrul acționarilor, contracte de □ociere în p□rticip□ție;
c. dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile;
d. contr□cte de închiriere, conce□iune, le□ing;
e. contr□ctele de credit;
f. litigiile comerciale în care se află angajată firm□;
g. contr□ctele de muncă și convențiile civile;
e. evidența operativă a personalului angajat;
f. litigiile cu caracter civil care se află angajată firm□;
g. litigii fi□c□le;
h. re□pect□re□reglementărilor fi□c□le;
i. re□pect□re□legi□l□ției de mediu;
3.2. Diagnosticul comercial
Analizând funcția comercială a întreprinderii, se urmărește definirea și

relevanța segmentului de piață și, evident, cota de piață a întreprinderii pe
segmentul respectiv.
În elaborarea diagnosticului comercial se va avea în vedere
următoarele:
a. structura aprovizionărilor (preț, calitate, sortimente, ritmicitate);
b. viteza de rotație a stocurilor;
c. structura furnizorilor (gradul de diversitate, gradul de
dependență);
d. analiza vânzărilor pe produse;
e. analiza și structura cifrei de afaceri pe clienți și/sau pe categorii
de clienți;
f. riscuri legate de clienți;
g. analiza concurenței și a principalilor concurenți pe segmentul
de piață din care face parte întreprinderea evaluată;
h. analiza activității de marketing.
3.3. Diagnosticul tehnic
În cadrul diagnosticului tehnic se va pune accent pe analiza

următoarelor elemente:
a. analiza procesului de producție (descrierea procesului de
producție și a procedeelorde fabricație)
b. analiza productivității muncii;
c. analiza calității produselor;
d. starea de funcționare a utilajelor;
e. evidența mijloacelor fixe și durata normală de viață a
acestora;
f. structura pe categorii a mijloacelor fixe;
g. gradul de uzură fizică și morală a mijloacelor fixe;
h. evaluarea investițiilor care se află în curs de execuție și
impactul lor asupra structurii tehnice a întreprinderii;
3.4. Diagnosticul resurselor umane
Această parte a diagnosticului global va cuprinde informații, date și

situații precum:
a. structura managementului întreprinderii;
b. structura personalului administrativ si direct productiv;
c. salarizarea personalului angajat indiferent de poziție;
d. gradul de calificare a resursei umane din întreprindere;
e. analiza productivității muncii prin raportarea ciferi de afaceri
la numărul de salariați;
f. dinamica și fluctuațiile resursei umane;
g. modul în care se face recrutarea resursei umane necesare
desfășurării activității in vederea realizarii obiectivelor stabilite.
3.5. Diagnosticul financiar
Obiectivele principale ale diagnosticului financiar sunt:

a. analiza rezultatelor financiare;
b. aprecierea gradului de rentabilitate (a capitalului investit)
c. identificarea riscurilor care s-ar putea concretiza și influența
negativ performanțele economico-financiare;
d. propunerea de noi metode de dezvoltare a întereprinderii.
Diagnosticul financiar poate fi solicitat fie de către conducerea unei
întreprinderi și în acest caz vorbim de diagnostic financiar intern, fie de terțe
persoane fizice sau juridice și în acest caz putem vorbi de un diagnostic
financiar extern.
În cazul diagnosticului financiar intern, obiectivul urmărit este acela de
a evidenția riscurile și dezechilibre financiare și de a propune soluții pentru
eliminarea și remedierea acestora, de alocare mai bună a resurselor, etc.
Spre deosebire de diagnosticul financiar intern, cel extern urmărește
întodeauna analiza capacității subiectului economic de a genera profit, precum
și gradul de lichiditatea și solvabilitate a acestuia.
Putem concluziona că diagnosticul global al unei întreprinderi, etapă
necesară în evaluarea unei întreprinderi, constă într-un mix de instrumente și
metode care permit analiza corectă a situației financiare.
3.6. Situațiile financiare necesare evaluării întreprinderii
Sursele și documentele necesare pe care se fundamentează atât analiza

diagnostic cât și concluziile, recomandările sunt:
 bilanțul contabil;
 contul de profit și pierdere;
 situația fluxurilor de numerar;
 situaţia modificării capitalurilor proprii;
 note explicative dacă este cazul.
Bilanțul contabil este expresia patrimoniului întreprinderii, a
echilibrului existent între bunurile economice deținute și sursele de finanțare
(capitaluri proprii și împrunutate).
Contul de profit și pierdere evidențiază rezultatele financiare ale
întreprinderii, dintr-un exercitiu financiar, sub forma profitului sau a pierderii
pe baza veniturilor și cheltuielilor.
Situația fluxurilor de numerar oferă informații asupra situației
financiare a întreprinderii (lichiditate solvabilitate), capacității de a genera
numerar, precum și modificării activelor nete.
Situaţia modificării capitalurilor proprii evidențiază, în cadrul poziției
financiare a întreprinderii, dinamica celui mai important element și anume
capitalul propriu.
3.6.1 Inflația, valoarea nominală și valoarea reală

Atunci când examinăm modul cum banii influențează activitatea
economică, analizăm dinamica ratelor dobânzii facând distincție rata nominală
a dobânzii și rata reală a dobânzii.
Rata nominală a dobânzii reprezintă rata curentă a dobânzii influențată
de cererea și oferta de monedă.
Rata reală a dobânzii reprezintă rata nominală ajustată cu rata
inflației, altfel spus rata de schimb dintre bunurile și serviciile prezente și
viitoare.
Rata reală a dobânzii se calculează conform relației: 1
R  Ri
(1) Rr = n
1 Ri
unde:
 Rr – rata reală a dobânzii;
 Rn – rata nominală a dobânzii;
 Ri – rata inflației.
Pentru demonstrarea acestei formule, să presupunem că se depozitează
la bancă suma S cu dobânda nominală R n. La sfârșitul anului, suma retrasă de
la bancă va fi Sfinală=S(1+Rn). Pe de altă parte, rata inflației se calculează prin
formula Ri=IPC-1 unde IPC reprezintă Indicele Prețurilor de Consum. Acesta
măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor dintr-o economie relativ la o
anumită perioadă prin raportarea la perioada anterioară. Altfel spus, dacă la
începutul anului, cu suma S se putea cumpăra un volum V’ de mărfuri sau
servicii, la sfârșitul acestuia se va putea cumpăra un volum V” din aceleași
mărfuri sau servicii. Raportul prețurilor (determinat global printr-un proces
destul de complicat) pentru mărfurile și serviciile achiziționate reprezintă IPC.
Astfel, dacă un kg de carne a costat 10 lei la începutul anului și 11 lei la
sfârșitul acestuia, IPC 11

= =1,1, iar i,carne=1,1-1=0,1.
R
carne
10
Revenind la suma finală Sfinală rezultă că, în echivalent mărfuri și
Sfinala
servicii de la începutul anului, ea nu va mai valora decât Sfinală,ajustată= =
IPC
S(1 Rn )
. Rata reală a dobânzii va fi deci cea pentru care:
1 Ri
S(1+Rr)=Sfinală,ajustată.
1
Ioan Gina, Ioan Cătălin Angelo, “Macroeconomie”, Editura Zigotto, Galați, 2016
S(1  R n ) 1R
Avem deci:  S(1  R de unde: 1Rr 
n
) 1
r
1  Ri Ri
R R
Rr  1n R i ceea ce demonstrează formula (1) de mai sus.
i
Pentru o analiză diagnostic cât mai corectă, orice evaluator trebuie să

facă diferența dintre valoarea nominală (în prețuri curente) și valoarea reală
(prețuri constante sau comparabile) folosind indicele prețurilor de consum
(IPC) sau deflatorul.
Să luăm ca exemplificare următoarele date referitoare la evoluția cifrei
de afaceri în perioada 2014-2016 exprimate în prețuri curente (valori
nominale). Ne propunem să transformăm aceste date exprimate în prețuri
curente (valori nominale) în date exprimate în prețuri curente sau comparabile
(valori reale):
Cifra de afaceri în perioada 2014 - 2016

u.m. 2014 2015 2016
Monedă curentă 28.522.813 30.616.967 32.362.041
Pentru acest lucru vom aduce valorile cifrei de afaceri din anii 2015 și
2016 la nivelul prețurilor din anul 2014.
Evaluatorul poate folosi un indice al prețurilor de consum oricare
consideră ca ar putea fi considerat ca bază de referință.
Rata inflației a fost în anul 2015 1,9941 iar în anul 2016 1,9845, ceea
ce înseamnă că IPC2015=0,9941, iar pentru anul 2016, IPC2016=0,9845.
Actualizarea tuturor valorilor indicatorilor firmei se va face, la nivelul
primului an de analiză: 2014, astfel: datele corespunzătoare anului 2015 se vor
înmulți cu IPC2015=0,9941, obținându-se valorile corespunzătoare în moneda
anului de referință: 2014. Datele corespunzătoare anului 2016 se vor înmulți cu
IPC2015IPC2016=0,99410,9845=0,9787, obținându-se valorile corespunzătoare în
moneda anului de referință: 2014.
Cifra de afaceri în perioada 2014 - 2016
u.m. 2014 2015 2016
Lei - 2014 28.522.813 30.436.327 31.672.453
3.7. Analiza situaţiei financiare a întreprinderii pe baza informaţiilor

oferite de bilanţul financiar şi funcţional
3.7.1.Bilanțul financiar
Bilanțul financiar redă tabloul utilizărilor și resurselor din cadrul unei

întreprinderi pe o anumjită perioadă, având la bază principiul dublei
reprezentări exprimat în egalitatea dintre activele patrimoniale și pasivele
patrimoniale. Această identitate dintre activ și pasiv este îne fapt o corelație
logică din punct de vedere valoric și structural între resursele întreprinderii și
mijloacele economice de care dispune aceasta pentru desfășurarea obiectului
de activitate.
Construirea bilanțului financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) are la
bază bilanțul contabil și reprezintă instrumentul principal al diagnosticuluiui și
analizei financiare în cadrul evaluării patrimoniale.
Principiul de bază care justifică construcția bilanțului financiar este
acela al lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilităţii crescătoare a
pasivului. Privit din această perspectivă, bilanțul financiar analizează din punct
de vedere static indicatorii lichidității patrimoniale și din punct de vedere
dinamic capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe care le are.
Principiul lichidității reprezintă capacitatea acelor active de a deveni
lichide mai repede (de a se transforma în bani) pentru a acoperi nevoile
întreprinderii. Prmele active vor fi cele mai puțin lichide iar la finalul bilanțului
vor fi trecute activele cele mai lichide.
Principiul exigibilității reprezintă posibilitatea stingerii datoriilor la
anumite termene. Ordonarea posturilor de pasiv în funcție de exigibilitate
reprezintă perioada de timp până la rambursare.
În realizarea bilanțului financiar se are în vedere distincția între
elementele constitutive ale posturilor bilanțiere din punctulu de vedere al
orizontului de timp, pe termen lung (peste 1 an) și pe termen scurt (sub 1 an).
Ordonând astfel posturile bilanțiere vom avea în categoria activelor cu
scadență mai mare de 1 an activele imobilizate (corporale, necorporale,
financiare) și în categora activelor cu scadență mai mică de 1 an se vor regasi
activele circulante.
În cadrul posturilor de pasiv, grupate pe același criteriu, vom avea
capitaluri permanente (capitalurile proprii și datoriile cu scadență mai mare de
1 an) și datoriile pe termen scurt (sub 1 an) indiferent de natura lor (datorii de
exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans cu scadenţă
scurtă).
Schematic tabloul nevoi (utilizări) – resurse se prezintă astfel:

Nevoi sau utilizări Resurse
Nevoi permanente (active Resurse permanente
imobilizate nete) (capitaluri permanente)
Nevoi temporare (active Resurse temporare
circulante) (datorii pe termen scurt)
Activele imobilizate nete (nevoile permanente) sunt finanțate din
resursele permanente iar nevoile temporare sunt finanțate cu ajutorul resurselor
temporare. Nerespectarea acestor principii logice de finanțare vor genera în
cadrul firmei dezechilibre de ordin financiar.
BILANŢUL FINANCIAR
ACTIV= Necesar PASIV= Resurse
NECESAR PERMANENT (Activ RESURSE DURABILE sau

imobilizat net cu durata mai mare capitaluri proprii
de 1 an) capital social
imobilizări necorporale prime de capital
imobilizări corporale rezerve
imobilizări financiare rezultatul reportat
rezultatul exercițiului
Provizioane pentru riscuri și
cheltuieli
Datorii cu scadențe mai mare
de 1 an)
NECESAR TEMPORAR RESURSE TEMPORARE
Activ circulant net cu durata mai Datorii cu scadenţa mai mică
mică de 1 an de 1 an
stocuri Credite bancare (Trezorerie
creanțe pasivă)
Disbonibilități (Trezorerie activă) Venituri înregistrate în avans
Imobilizări financiare cu durata
mai mică de 1 an (Trezorerie
activă)
Cheltuieli înregistrate în avans
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
Active imobilizate
Activele imobilizate sunt bunurile si valorile cu o durata de utilizare mai mare
de un an și cuprind imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari
financiare.
Imobilizările corporale sunt elemente tangibile deținute de o firmă
pentru a fi utilizate fie în producția de bunuri, fie în prestarea de servicii, fie
pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative.
Acestea pot fi utilizate pe o durată mai mare de 1 an. Din categoria acestora
putem enumera: terenurile, construcțiile, Instalațiile tehnice, mijloacele de
transport, animalele, plantațiile, mobilierul, aparatura de birotică,
echipamentele de protecție a valorii umane, avansurile acordate pentru
imobilizări corporale, amortizări privind imobilizarile corporale, etc.)
Imobilizările necorporale sunt elementele postului de activ cu caracter
nemonetar reprezentate de valori nemateriale si de documente juridice si
comerciale. Acestea pot fi: cheltuielile de constituire ale societății, cheltuielile
de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licențele, mărcile, avansurile acordate
pentru imobilizări necorporale, amortizările privind imobilizările necorporale,
etc.
Imobilizările financiare sunt acțiuni și alte titluri financiare deținute pe
termen lung, precum împrumuturile și garanțiile acordate pe termen lung.
Acestea nu au structură materială, generează venituri financiare sub forma
dividendelor și dobânzilor, nu se amortizează (din cauza faptului că suferă
deprecieri ireversibile) și pot fi supuse unor deprecieri temporare reversibile
pentru care se constituie provizioane de depreciere.
Spre deosebire de activele imobilizate, activele circulante sunt bunuri
și valori deținute pe o perioadă mai mică de 1 an.
În structura activelor circulante se găsesc următoarele: stocuri,
creanțe, investiții financiare pe termen scurt, casa și conturi la bănci.
Stocuri – bunurile deținute de firmă folosite fie în procesul de producție fie cu
scopul de a fi valorificate. În categoria stocurilor regăsim: materiile prime si
materialele consumabile folosite în procesul de producție, productia in curs de
executie, produsele finite si marfurile (cumparate de firmă pentru a fi
revândute), avansuri pentru cumparari de stocuri, etc.
Creanțele sunt valori economice avansate temporar de către firmă către alte
persoane fizice sau juridice pentru care aceasta urmează să primească valori
echivalente concretizate în anumite sume de bani sau servicii. Creanțele pot fi
creanțe comerciale (clienți), creanțe in cadrul grupului (între societate și
filialele sale ), creanțe din interese de participare (între societate și alte societati
la care aceasta deține titluri de particpare), creante privind capitalul subscris și
nevărsat (subscrieri de capital), alte creante.
Investiții financiare pe termen scurt (imobilizări financiare cu durata mai
mică de 1 an) sunt sumele investite de societate cu scopul de a obține un câștig
pe termen scurt (acțiuni, obligațiuni, etc.)
Casa si conturi la banci reprezinta valorile bănești, precum valori de încasat,
disponibilități în lei și în valută, cecurile firmei, avansuri de trezorerie, etc.
Ajustari de valoare privind activele circulante reprezintă cheltuielile firmei
efectuate în cazul constatării unor modificări de valoare în ceea ce privește
creanțele, stocurile, investițiile pe termen scurt. Ele pot fi ajustări în plus sau în
minus.
Cheltuieli înregistrate în avans (contul 471) reflectă evidența cheltuielilor
efectuate in avans care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza
unui scadentar, in perioadele/exercitiile financiare viitoare. În debitul contului
se înregistrează sumele reprezentand abonamentele, chiriile, certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră achiziționate și alte cheltuieli efectuate
anticipat. În creditul contului 471 se înregistrează sumele repartizate in
exercițiile financiare urmatoare pe cheltuieli, conform scadențarelor.
Capitalurile proprii reprezintă sursele de finanțare, aflate la dispoziția firmei,
cu o durată mai mare de 1 an.
În structura capitalului propriu intră următoarele elemente:
Capitalul (individual sau social);
Primele legate de capital;
Rezervele din reevaluare;
Rezervele;
Rezultatul exercițiului financiar;
Rezultatul reportat;
Capitalul social este definit, în literatura de specialitate, suma tuturor

aporturilor efectuate de asociați în vederea constituirii si funcționării unei
societăți.
Primele de capital sunt incluse în capitalurile proprii, și reprezintă sume
constituite odată cu emiterea de noi actiuni, cu noi aporturi de caital sau
fuziuni cu alte societăți. Practic primele de capital reprezintă diferența între
prețul de emisiune al noilor acțiuni (mai mare) și valoarea lor nominală (mai
mică).
Rezervele din reevaluare sunt valori economice ce iau naștere din
reevaluarea activelor imobilizate. Ele sunt înregistrate doar atunci când
surplusul de valoare este considerat sigur și durabil.
Rezultatul exercițiului sau profitul reprezintă diferența dintre veniturile totale
și cheltuielile totale.
Rezultatul reportat reprezintă rezultatul ramas din repartizarea profitului din
exercițiul financiar anterior și preluat în exercițiul financiar curent. Soldul
debitor al contului reprezintă deficitul neacoperit, iar soldul creditor,
excedentul nerepartizat.
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se constituie pe seama sumelor
destinate acoperirii unor eventuale riscuri și cheltuieli probabile și inceerte in
ceea ce priveste marimea sau data producerii lor. Aceste reiscuri și cheltuieli
pot fi: litigii, amenzi, penalități, despăgubiri, daune, cheltuieli legate de
garanția acordată clienților, etc)
Venituri înregistrate în avans (contul 472) reflectă evidența veniturilor
efectuate in avans. În creditul contului 472 se înregistrează veniturile în avans,
aferente exercițiilor financiare urmatoare (sumele facturate sau încasate din
chirii, abonamente, asigurări, dobânda aferentă bunurilor cedate în regim de
leasing financiar, etc.)
In debitul acestui cont se înregistrează veniturile realizate în avans avans și
aferente exercițiului financiar in curs. Soldul contului reprezinta veniturile
inregistrate in avans.
3.8. Principalii indicatori ce reflectă echilibrul financiar patrimonial
3.81. Situația netă
Situația netă (SN) reprezintă acea parte a activului unei societăți

care nu este gervată de datorii și se se determină ca diferență între activul
total și datoriile totale contractate de societate.
SN=AT-Datorii totale
O situație netă pozitivă apare ca urmare a unei gestionări eficiente a
resurselor fimei concretizată în înregistrarea unor profituri pozitive, în
reinvestirea unei părți din profit, în acumularea de rezerve, de fonduri proprii,
etc.)
O situație netă negativă reflectă un dezechilibru financiar ca urmare a
volumului datoriilor totale nerambursate superior activului total.
3.8.2. Fondul de rulment
Fondul de rulment (FR) este un indicator extrem de important în analiza

financiară a întreprinderii și reprezintă excedentul capitalului permanent față de activul
imobilizat sau excedentul activelor circulante față de datoriile pe termen scurt.
a) FR=Capital permanent-Active imobilizate

b) FR= (Active circulante+Chletuieli înregistrate în avans)-(Datorii pe termen
scurt+Venituri înregistrate în avans)
Plecând de la aceste modalități de calcul a FR, putem întâlni următoarele trei

situații:
 un fond de rulment pozitiv, situație în care capitalurile permanente (resursele)
finanțează integral activele imobilizate. Un fond de rulment pozitiv asigură un
anumit de nivel de siguranță financiară întreprinderii în activitatea sa de
exploatare permițând în acelați timp constituirea de active circulante necesare
funcționării;
 un fond de rulment negativ indică un dezechilibru la nivelul firmei în sensul că
aceasta dispune de capitaluri permanente care nu sunt suficiente pentru a
asigura finanțarea activelor imobilizate (capitaluri permanente < imobilizări
nete). Totodată un FR negativ relevă faptul că activele circulante sunt din punct
de vedere valoric mai mici decât datoriile firmei scadente pe o perioadă mai
mică decât 1 an (activ circulant net < datorii pe termen scurt). Această situație,
deși pune în pericol siguranța financiară a firmei și solvablitatea acesteia, va
trebui analizată situația creanțelor și a datoriilor prin prisma lichidității și
exigibilității.
Un FR negativ poate apare ca urmare a creșterii activelor imobilizate atunci
când firma face investiții fără să coreleze această situație și cu capacitatea sa de
autofinanțare. Un alt factor care poate genera un FR negativ este scăderea
capitalului permanent fie ca urmare a diminuării capitalului propriu, fie ca
urmare a rambursării unor datorii. O astfel de situație poate fi readusă la starea
de normalitate dacă firma se va angaja reeșalonarea și restructurarea
împrumuturilor contractate sau dacă se va mări viteza de rotație a activelor
circulante generând în acest mod lichidități suficiente;
 un FR nul indică o situație de echilibru în nevoile permanente sunt egale cu
resursele permanente (capitaluri permanente = imobilizări nete), situație care
de regulă nu se regăsește în practică sau activele circulante acoperă integral
datoriile pe termen scurt fără însă a genera și lichidități (activ circulant net =
datorii pe termen scurt).
Capitalul permanent (Cperm) reprezintă cele mai sigure resurse deținute de
firmă și are în componență capitalul propriu (Cpr), datoriile pe termen mediu și
lung (DTML) și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli
Cperm=Cpr+DTML+provizioane
3.8.3. Fondul de rulment propriu
Fondul de rulment propiu (FRP) este indicatorul care reflecta gradul

de autonomie financiară a firmei. Pentru o siguranță financiară pe termen lung,
acest indicator trebuie să crească de la un exercițiu financiar la altul pentru a-i
permite firmei să ia decizii în ce privește activitatea sa de investiții. FRP se
calculează conform relațiilor:
FRP=Capital propriu–Active imobilizate
FRP=FR-Datorii pe termen lung
În funcție de rezultat FRP poate fi:

 pozitiv, și în această situație firma dispune de suficiente
resurse proprii necesare finanțării activelor imobilizate;
 negativ, ceea ce semnifică faptul că din resurse proprii
se poate finanța doar o parte a activelor imobilizate iar
pentru ceea ce rămâne de finanțat firma va contracta noi
împrumuturi.
3.8.4. Fondul de rulment străin
Fondul de rulment străin (FRS) evidențiază gradul de îndatorare a

firmei, acest indicator fiind egal cu volumul datoriilor pe termen mediu și lung.
FRS=FR-FRP
Deși FR este unul dintre cei mai importanți indicatori ai echilibrului
financiar, analiza sa trebuie întotdeauna corelată și cu alți indicatori cum ar fi
necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN).
3.8.5. Necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment (NFR) este indicatorul care reflectă

realizarea echilibrului dintre nevoile temporare și resursele temporare, pe
termen scurt. Corelând nevoile de finanțare a activității de exploatare (stocurile
și creanțele) cu datoriile de exploatare pe termen scurt, firma își poate
fundamenta planul de investiții.
NFR, fiind exepresia echilibrului dintre nevoile și resursele temporare,
cuprinde stocurile și creanțele, suma acestora fiind diminuată cu datoriile
nebancare (din exploatare) pe termen scurt.
NFR=Nevoi ciclice-Resurse ciclice
NFR=(Stocuri+Creanțe)-Datorii din exploatare
 un NFR pozitiv indică un surplus de stocuri și creanțe, adică nevoi temporare
față de resursele temporare care pot fi folosite în activitatea de exploatare.
Dacă acest lucru este generat de o politică investițională în ceea ce privește
creșterea nevoilor cicilice poate fi considerată o situație normală. Un NFR
pozitiv poate apare și ca urmare a unui decalaj între lichiditatea activelor
circulante (stocuri și creanțe) și exigibilitatea datoriilor din exploatare în sensul
că volumul încasărilor sunt inferioare volumului plăților;
 un NFR negativ, semnifică de această dată surplusul de resurse temporare față
de nevoile temporare ale firmei. Un NFR negativ nu implică riscuri privind
siguranța financiară a firmei dacă acest lucru se naște ca urmare a încetinirii
plăților și a accelerării încasărilor pe de o parte și a creșterii vitezei de rotație a
activelor circulante pe de altă parte. În caz contrar, un NFR negativ reprezintă
un dezechilibru financiar.
În raport cu FR, NFR este, în practică, un indicator mult mai volatil,
deoarece este influențat în mare măsură, așa cum rezultă din cele de mai sus, de
viteza de rotație a activelor circulante, a decalajului dintre termenul de
recuperare a încasărilor și termenul de plată a furnizorilor.
3.8.6. Trezoreria netă
Trezoreria neta (TN) se calculează ca diferență între fondul de

rulment și necesarul de fond de rulment. TN evidențiază totalitatea mijloacelor
bănești la un moment dat care asigură echilibrul financiar al firmei pe termen
scurt.
TN=FR-NFR
TN=AT(active de trezorerie)-PT (pasive de trezorerie)
Activele de trezorerie (AT) sunt lichiditățile efective reprezentate de
disponibilitățile bănești, si de acele lichidități potentiale, adica investiții
financiare pe termen scurt.
Pasivele de trezorerie (PT) sunt creditele bancare curente (credite de
trezorerie, credite de scont, etc).
În funcție de rezultatul TN, putem avea mai multe situații:

TN POZITIVĂ (FR > NFR) TN NEGATIVĂ (FR < NFR)
NFR este finanţat integral din NFR este finanţat parțial
resurse permanente din capitalurile
(FR>0), care degajă permanente (FR>0) şi
disponibilităţi bănești parţial din datoriile
FR > 0 și neutilizate în activitatea de FR > 0 şi bancare pe termen scurt
NFR >0 exploatare NFR > 0 care sunt mai mari decât
disponibilităţile. Această
situație amenință
siguranța financiară a
firmei.
FR > 0 și resursele din ciclul de FR < 0 şi activele imobilizate sunt
NFR < 0 exploatare (NFR<0) alături NFR > 0 acoperite parțial din
de surplusul de resurse credite bancare pe termen
permanente scurt. Acest lucru impune
(FR>0) generează și în o restructurare a
această situație un excedent procesului de finanațare
de lichidităţi, care nu sunt prin creditare.
utilizate
resursele din activitatea La fel ca în situația
exploatare(NFR<0)acoperă anterioară, partea din
surplusul de lichidităţi şi o imobilizările nete ce nu
parte a activului imobilizat poate fi acoperită din
(FR <0). În această situație resurse permanente va fi
FR < 0 şi deficitul de trezorerie va fi FR < 0 şi acoperită din datoriile pe
NFR < 0 finanțat prin noi împrumuturi NFR < 0 termen scurt. Persistența
pe termen scurt. Pentru a acestei situații va crea o
remedia situația se impune dependență a firmei de
majorarea resurselor sursele financiare atrase.
permanente (capital
permanent
3.9. Construcția bilanțului funcțional
Bilanțul funcțional evidențiază printr-o reordonare a posturilor

bilanțiere cele mai importante funcții ale unei întreprinderi (investiție,
exploatare, finanțare, trezorerie) și modul lor de realizare.
În partea de activ a bilanțului se vor regasi funcțiile de investiție,
exploatare și trezorerie iar în partea de pasiv se va regasi funcția de finanțare.
Se construiește pe baza bilanțului contabil și are următoarea structură:
Bilanț funcțional
I. Funcţia de investiţii (active IV. Funcția de finanțare

aciclice) Utilizări (active) stabile Resurse stabile (durabile) (resurse
(brute) 1.Activ imobilizat de aciclice)
exploatare 1.Capitaluri proprii
2. Activ imobilizat în afara exploatării 2.Datorii financiare stabile (durata >1 an)
II. Funcția de exploatare 3. Amortismente, provizioane
1.Activ circulant de exploatare
2.Activ circulant în afara exploatarii
3.Cheltuieli în avans pentru/în afara Funcția de exploatare (resurse cilcice)
exploatării 1.Datorii de exploatare (datorii<1 an,
furnizori, angajaţi, stat...)
2.Datorii în afara exploatării (furnizori de
imobilizări, dividende de plată...)
III. Funcția de trezorerie
3.Venituri în avans pentru/în afara
Active de trezorerie (disponibilităţi)
exploatării
Funcția de trezorerie (resurse)
Credite bancare pe termen scurt
Total Activ Total Pasiv
Funcția de investiție grupează activele imobilizate în active imobilizate

de exploatare (mașini, utilaje, clădiri, instalații, etc) și în afara exploatării
(clădiri anexe, terenuri, alte active financiare, etc.). Toatea acestea reprezintă
prin prisma bilanțului funcțional utilizări sau nevoi stabile care trebuie
finanțate din resursele stabile.
Funcția de exploatare se referă la situația fluxurilor de producție cu tot
ce implică (aprovizionare și comercializare) care pot duce la acumularea de
stocuri reale și financiare.
Funcția de trezorerie reprezintă activele existente sub formă de
lichidități (dispobibilitățile) sau acele active care pot fi transformate rapid in
lichidități (investițiile financiare pe termen scurt).
Funcția de finanțare evidențiază capitalurile proprii ale firmei și atoriile
financiare pe termen lung ca resurse stabile de finanțare a nevoilor stabile.
Observăm că în cazul funcției de investiție, utilizările stabile (activele
imobilizate) sunt la valoarea lor brută, ceea ce va determina ca amortizările să
fie reordonate în categoria resurselor proprii (în cadrul capitalurilor).
3.10. Rate de structură ale bilantului (Activ)
O analiză diagnostic riguroasă riguroasă va trebui completată pe lângă

indicatorii echilibrului financiar și cu situația ratelor de structură a posturilor
bilanțiere, activ și pasiv. Scopul studiului acestor rate este acela de a permite
decidenților o mai bună apreciere din punct de vedere economic a
întreprinderii prin analize comparative.
3.10.1 Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate (Rai) se calculează ca raport între activele
AI
imobilizate și activele totale. Rai =
TA
Rai evidențiază ponderea utilizărilor permanente în totalul activului, sau altfel
spus măsoară nivelul de imobilizare a capitalului în valoare relativă.
Deși în literatura de specialitate, un nivel normal al acestei rate este
considerat a se situa între 40 și 50%, practica demonstrează că Rai diferă în
funcție de natura activității, de gradul de înzestrate tehnică, de politica de
dezvoltare, etc. O rată optimă poate însemna pentru întreprindere o adaptare
rapidă și fără riscuri majore la o schimbare a factorilor interni și externi care
influențează micromediul întreprinderii.
3.10.2 Rata activelor circulante
Rata activelor circulante (Rac) se calculează ca raport între activele

AC
circulante și activele totale (Rac) Rac=
TA
Rac indica ponderea utilizărilor temporare in total active fiind în același timp o
expresie a gradului de felxibilitate a întreprinderii în ceea ce privește
lichiditatea activelor circulante. Între rata activelor imobilizate şi rata activelor
circulante există următoarea relaţi: Rai + Rac = 100.
3.10.3 Rata stocurilor
Rata stocurilor (Rs) reflecta ponderea stocurilor sau a activelor

Stocuri
circulante mai lichide în totalul activelor firmei Rs =
TA
Și în acest caz, interpretarea rezultatului diferă în funcție de natura
activității. În practică se observă că firmele care activează în sfera producției
înregistrează o rată mai mare spre deosebire de cele din sfera comerțului și
serviciilor care înregistrează o rată mult mai mică.
Pentro o analiză dinamică, acest indicator trebuie corelat cu evolutia
cifrei de afaceri, în sensul că Icifra afaceri > Istocuri. O creștere a volumului de
producție și implicit a cifrei de afaceri generează o acumulare de stocuri,
situație pe deplin justificată. Dar dacă la nivelul firmei vor fi acumulate stocuri
cu mișcare lentă, această situație va fi considerată una negativă ce va influența
nivelul sau de solvabilitate și lichiditate.
3.10.4 Rata creanțelor
Rata creanțelor (Rc)arată ponderea creanțelor pe care le are

Creante
întreprinderea în total activelor Rc =
TA
În ceea ce privește Rc, nu putem vorbi de o valoare optimă, deoarece
mărimea acesteia trebuie interpretată în funcție de relațiile firmei cu partenerii
aflați în aval. Pentru firmele care activează în sfera comerțului, serviciilor
mărimea acestei rate va fi mai mică față de cele care își desfășoară activitatea
în producție. O pondere foarte mare a creanțelor în activul firmei este un
semnal de alarmă pentru firmă existând un risc major de neîncasare.
3.10.5 Rata disponibilităților
Rata disponibilităților (Rd) reflectă ponderea disponilitățilot bănești

D
în totalul activ al firmei Rd=
TA
Ponderea disponibilităților în activele totale poate fi o situație
negativă, sau pozitivă pentru activitatea firmei. Este evident că acest element al
activului de trezorerie poate înregistra fluctuații majore în intervale de timp
foarte scurte. Atunci când rata disponibilităților este una foarte mare, există
posibilitatea ca firma să dețină active de trezorerie insuficient utilizate fără a
identifica noi proiecte investiționale. În practică se consideră o situație normală
o Rd situată între 3% și 5%.
3.11. Rate de structură ale bilantului (Pasiv)
Analiza ratelor de structură ale pasivului permite aprecierea gradului de

stabilitate și autonomie financiară a firmei prin prisma costului capitalului.
3.11.1 Rata stabilității financiare
Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă ponderea resurselor

Cper
permanente (a capitalului permanent) în pasivul total al firmei Rsf =
TP
O pondere mare a capitalului permanent îi asigură firmei o stabilitate
financiară în finanțarea activității pe care o desfășoară. Valorile considerate
normale trebuie să se situeze peste 50%.
3.11.2. Rata autonomiei financiare
Rata autonomiei financiare (Raf) reflectă măsura a gradului de

autonomie financiară și se calculează raportând capitalul propriu la totalul
Cpr
pasivelor Raf=
TP
O valoare de referință nu există în literatura de specialitate, deoarece și
acest indicator diferă în funcție de politica financiară a firmei și de eficiența
capitalului angajat în finanțarea activității. Evident, valori prea mici ale acestui
indicator indică riscuri în ceea ce privește solvabilitatea firmei și dependența
acesteia de resurse externe.
3.11.3. Rata îndatorării
Rata îndatorării (Rî) măsoară ponderea datoriilor totale întreprinderii

Datoriitotale
în totalul surselor de finanţare Rî =
TP
Un nivel optim ale gradului de îndatorare ar trebuie să se situeze sub
50% semnificând o independență financiară confortabilă.
3.12. Ratele financiare

Analiza lichidități/solvabilității completează diagnosticul financiar
efectuat în cadrul unei firme prin determinarea ratelor de lichiditate generală,
lichiditate curentă, lichiditate imediată, de solvabilitate generală.
3.12.1. Rata lichidității generale
Rata lichidității generale (Rlg) este o exprimare în valoare relativă a

fondului de rulment. Rlg= Æctive circuSante
Datorii pe terNen ccurt
Rlg evidențiază capacitatea de lichiditate a activelor circulante în sensul
că întreprinderea îți poate achita și rambursa la timp la timp facturile și
datoriile. O lichiditate normală și care nu generează vulnerabilități trebuie să
fie supraunitară și cuprinsă 2 și 2,5.
3.12.2. Rata lichidității curente

Rata lichidității curente (Rlc) Lc=Æctive circuSante–Stocuri
Lichiditatea curentă este un indicator extrem de important în analiza
financiară deoarece măsoară capacitatea firmei de a-și plăti datoriile pe termen
scurt din creanțe și disponibilități. O valoare peste 1 este considerată a fi
optimă, firma având posibilitatea sa-și onoreze DTS fără a contracta noi
împrumuturi. O valoarea situată sub 0,7 indică un semnal de alarmă pentru
firmă în ceea ce privește riscul de faliment.
3.12.3. Rata lichidității imediate

Rata lichidității imediate (Rli) Rli=DicponibiSități+Invectiții TS
Rata lichidității imediate măsoară capacitatea firmei de a achita
datoriile curente (pe termen scurt), pe baza activelor de trezorerie (disponibilități
și investiții pe termen scurt). Se consideră ca nivelul acestei rate este optim dacă
este peste 0,3.
3.12.4 Rata solvabilității generale

Rata solvabilității generale (Rsg) Rsg= TotaS active
Datorii totaSe
Rata solvabilității generale indica gradul de securitate financiară a
firmei, prin capacitatea acesteia de a-și onora datoriile totale din totalul activelor
sale. O valoare peste 1,5 semnifică faptul că firma își poate achita obligaţiile
financiare către furnizori sau creditori. O valoare situată sub 1,5 reprezintă un
risc de insolvabilitate.
3.13. Evaluarea riscului de faliment
Deși diagnosticul global al unei firme este o extrem de important în

ceea ce privește aprecierea situației sale financiare, pe baza acestuia nu se
poate evalua și riscul de faliment deoarece informațiile și indicatorii prezenți în
analiză nu permit anticiparea și progonozarea unei situații de criză.
În cadrul literaturii de specialitate au fost dezovltate mai multe metode
de previzionare a riscului de faliment folosind analiza discriminantă. Acest tip
de analiză se bazează pe datele statistice culese de la un număr suficient de
mare de întreprinderi separate în două grupe: întreprinderi sănătoase din punct
de vedere financiar și întreprinderi care se confruntă cu dificultăți financiare.
Metoda de analiză folosită se numește metoda scorurilor. Folosind un
ansamblu de rate pentru fiecare întreprindere se va determina în final stabilirea
unui indicator, numit scor (Z) pe baza căruia se va evalua riscul de faliment.
Cele mai cunoscute modele bazate pe metoda scorurilor sunt modelul
Altman și modelul Conan și Holder.
3.13.1. Modelul Altman
Modelul Altman a fost dezvoltat de economistul american Edward I.

Altman și publicat în anul 1968. În cercetarea sa, autorul se bazează în
principal pe metoda statistică de analiză discriminantă, folosind o combinație
liniară de cinci indicatori ponderați cu anumiți coeficienți determinați pe baza
regresiei statistice. Pentru a obține concluzii cu valabilitate generală,
eșantionul original a cuprins 66 de firme, toate aparținând sectorului public.
Ulterior setul de date a fost extins și asupra firmelor private indiferent de
sectorul de activitate (producție, servicii, construcții, etc.). Pe baza rezultatelor
studiului s-a prevăzut cu o acuretațe de clasificare de 72% intrarea firmelor în
faliment cu doi ani înainte de producerea acestuia. Economistul american
dezvoltă trei modele de estimare a riscului de faliment: pentru companii listate
la bursă și pentru companii care nu sunt listate la bursă și pentru firmele mici și
mijlocii
Formula originală a metodei scorurilor (Z) pentru companiile listate la bursă:
Z=1,2x1 + 1,4x2 + 3,3x3 + 0,6x4 + 1x5, unde:
capitaS circuSant 2
x1 = totaS active ;
profit reinvectit 3
x2 = totaS active ;
2
măsoară gradul de flexibilitate al agentului economic;
3
reprezintă ponderea profitului la finanţarea investiţiilor din exercițiul financiar viitor;
rezuStatuS curent înainte de pSata iNpozituSui ș i a dobâ nziSor 4
x 3= totaS active ;
CapitaSizarea burcieră 5
x4= datorii totaSe ;
cifra de afaceri 6
x5 = totaS activ
Zonele de discriminare:
Z > 2,99 – Zonă sigură
1,81 < Z < 2,99 – Zona gri (dificultăți financiare)
Z < 1,81 – Zonă cu risc major de faliment
Formula originală a metodei scorurilor (Z) pentru companiile nelistate

la bursă:
Z=0,717x1 + 0,84x2 + 3,10x3 + 0,420x4 + 0,998x5, unde:
active circuSante–datorii pe terNen ccurt

x1 = totaS active ;
profit reinvectit
x2= totaS active ;
rezuStatuS curent înainte de pSata iNpozituSui ș i a dobâ nziSor

x3 = totaS active ;
CapitaSuri proprii
cifra de afaceri
x5= totaS activ
Formula originală a metodei scorurilor (Z) pentru firmele mici și

mijlocii
Z=6,56x1 + 3,26x2 + 6,72x3 + 1,05x4, unde:

x1 = totaS active ;
4
măsoară gradul de eficiență a activului patrimonial;
5
măsoară gradul de îndatorare;
6
indică randamentul patrimoniului;
profit reinvectit
x2= totaS active ;
rezuStatuS curent înainte de pSata iNpozituSui ș i a dobâ nziSor

x3 = totaS active ;
CapitaSuri proprii
3.13.2. Modelul Conan și Holder

Modelul Conan și Holder dezvoltat atât pentru firmele care activează în
domeniul industriei cu un număr suficient de salariați cât și pentru firmele din
sectorul comerțului, se bazează pe metode testate statistic pe un eșantion de 96
de firme.
Ecuația modelului este următoarea:
Z=0,247x1 + 0,224x2 + 0,16x3 + 0,87x4 + 0,1x5, unde:
EBE
capitaSuri perNanente
x2= totaS active ;
Æctive circuSante–ctocuri
x3 = totaS active ;
CheStuieSi
x4 = financiare cifra
;
de afaceri
cheStuieSi cu perconaSuS
x5= vaSoarea adaugata
Z > 0,16 – situatie financiara FOARTE BUNA/risc faliment sub 10%
0,1 < Z < 0,16 – situatie financiara BUNA/risc faliment între 10%-30%
0,04 < Z < 0,1 – situatie financiara dezechilibrata – ALERTA/ risc faliment
între 30%-65%
-0,05 < Z < 0,04 – situatie financiara dificila – PERICOL/ risc faliment între
65%-90%
Z < -0,05 – risc faliment peste 90%
3.14. Contul de rezultate. Analiza şi diagnosticul financiar pe baza

contului de rezultate
Contul de profit și pierdere (sau contul de rezultate) este un
instrument util care permite explicarea detaliată a modului în care s-a obținut
rezultatul unui exercițiu financiar și totodată furnizează datele necesare pentru
a aprecia performanțele economico-financiare ale firmei.
În acest sens, contul de profit prin structura sa oferă informațiile
necesare asupra activității firmei (industrială, comercială, financiară) și
implicit asupra cheltuielilor efectuate, a veniturilor realizate și rezultatele
obținute. Prin funcția sa de a gestiona fluxurile reale și cele monetare, contul
de profit și pierdere face parte din bilanțul contabil al firmei.
Prima secțiune a contului de profit și pierdere este cea a cifrei de
afaceri nete care cuprinde7: venituri din vânzarea produselor finite, produselor
agricole şi a activelor biologice de natura stocurilor; venituri din vânzarea
semifabricatelor; venituri din vânzarea produselor reziduale; venituri din
servicii prestate; venituri din studii şi cercetări; venituri din redevenţe, locaţii
de gestiune şi chirii; venituri din vânzarea mărfurilor; venituri din activităţi
diverse; reduceri comerciale acordate. Ultima secțiune a contului de profit și
pierdere este profitul net sau pierderea netă.
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
Denumirea elementului Nr.rd. Valoare

A. Cifra de afaceri netă
01
(02+03-04+05+06)
Producţia vândută 02
Venituri din vânzarea mărfurilor 03
Reduceri comerciale acordate 04
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile
radiate din Registrul general și care mai au în 05
derulare contracte de leasing
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei
06
de afaceri nete
Venituri aferente costului producţiei în curs de
execuţie
Sold C 07
Sold D 08
Venituri din producţia de imobilizări necorporale
09
și corporale
Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale 10
Venituri din producţia de investiţii imobiliare 11
Venituri din subvenții de exploatare 12
Alte venituri din exploatare 13
- din care, venituri din fondul comercial
14
negativ
- din care, venituri din subvenții pentru
15
investiții
7
https://legestart.ro/reglementari-contabile-comparate-cifra-de-afaceri-neta/
B. Venituri din exploatare – TOTAL
16
(01+07-08+09+10+11+12+13)
Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
17
consumabile
Alte cheltuieli materiale 18
Alte cheltuieli externe 19
Cheltuieli privind mărfurile 20
Reduceri comerciale primite 21
Cheltuieli cu personalul (23+24) 22
Salarii şi indemnizaţii 23
Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 24
Ajustări de valoare privind imobilizările corporale
25
şi necorporale (26-27)
Cheltuieli 26
Venituri 27
Ajustări de valoare privind activele circulante (29-
28
30)
Cheltuieli 29
Venituri 30
Alte cheltuieli de exploatare
31
(32+33+34+35+36+37+38)
Cheltuieli privind prestaţiile externe 32
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate; cheltuieli reprezentând transferuri şi
33
contribuţii datorate în baza unor acte normative
speciale
Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător 34
Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale 35
Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente
36
similare
Alte cheltuieli 37
Cheltuieli cu dobânzile de refinanţare înregistrate
de entităţile radiate din Registrul general și care 38
mai au în derulare contracte de leasing
Ajustări privind provizioanele (40-41) 39
Cheltuieli 40
Venituri 41
C. Cheltuieli din exploatare – TOTAL
42
(17+18+19+20-21+22+25+28+31+39)
D. Profitul sau pierderea din exploatare
Profit (16-42) 43
Pierdere (42-16) 44
Venituri din interese de participare 45
- din care, veniturile obţinute de la entităţile
46
afiliate
Venituri din dobânzi 47
- din care, veniturile obţinute de la entităţile
48
afiliate
Venituri din subvenţii de exploatare pentru
49
dobânda datorată
Alte venituri financiare 50
- din care, venituri din alte imobilizări
51
financiare
E. Venituri financiare – TOTAL
52
(45+47+49+50)
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare
şi investiţiile financiare deţinute ca active 53
circulante
Cheltuieli 54
Venituri 55
Cheltuieli privind dobânzile 56
- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile
57
afiliate
Alte cheltuieli financiare 58
F. Cheltuieli financiare – TOTAL
59
(53+56+58)
G. Profitul sau pierderea financiar(ă)
Profit (52-59) 60
Pierdere (59-52) 61
Venituri totale
62
(16+52)
Cheltuieli totale
63
(42+59)
H. Profitul sau pierderea brut(ă)
Profit (62-63) 64
Pierdere (63-62) 65
Impozitul pe profit 66
Alte impozite neprezentate la elementele de mai
67
sus
I. Profitul sau pierderea net(ă) a exerciţiului
financiar
Profit (64-65-66-67) 68
Pierdere (65+66+67-64) 69
Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară (în debit

înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile), în forma prezentată mai jos,
permite determinarea marjelor de rentabilitate
Structura contului de profit și pierdere
DEBIT CREDIT
Cheltuieli pe tipuri de activități Venituri pe tipuri de activități
1. Cheltuieli din exploatare Venituri din exploatare
(+) A Rezultatul din exploatare (-)
2.Cheltuieli financiare Venituri financiare
(+) B Rezultatul financiar (-)
CHELTUIELI TOTALE VENITURI TOTALE

(+) C. Rezultatul brut al exercitiului (A+B) (-)
Impozit pe profit
(+) D. Rezultatul net al exercitiului (-)
3.15. Soldurile intermediare de gestiune
Pe baza informațiilor oferite de contul de profit și pierdere (venituri și

cheltuieli) se pot determina soldurile intermediare de gestiune care au drept
scop:
a. repartizarea rezultatelor create de întreprindere;
b. finanțarea activității viitoare;
c.analiza rentabilității;
d. aprecierea creșterii de valoare suplimentară;
Principalele solduri intermediare de gestiune calculate pe baza
elementelor cuprinse în contul de profit și pierdere sunt:
3.15.1. Marja comercială
(Mc) reprezintă un indicator important pentru activitatea comercială și de
distribuție a unei întreprinderi comerciale. Poate fi calculcată și în cazul
întreprinderilor producătoare care desfășoară și activități comerciale.
Interpretarea marjei comerciale trebuie corelată cu strategia de vânzare
adoptată de întreprindere. Pentru o imagine cât mai fidelă asupra
performanțelor unei activități comerciale, marja comercială trebuie analizată
separat pe produse sau grupe de produse.
Ea se calculează prin formula:
Marja comercială = Vânzări de mărfuri-Costul mărfurilor vândute
3.15.2. Producția exercițiului
(Qex) este indicatorul care reflectă întreaga activitate din cadrul
întreprinderilor de producție sau de prestări servicii și însumează valoarea
bunurilor vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Qex= Qstocată + Qimobilizată + Qvândută
sau
Qex = Qimobilizată + Qvândută ± Variaţia stocului
Producția imobilizată (Qimobilizată) reprezintă imobilizările corporale
și necorporale realizate de unitatea patrimonială în folosul său propriu.
Producția imobilizată reprezintă venituri care nu generează încasări pe termen
scurt dar este o sursă potențială de îmbogățire și din acest motiv, ea va fi
evaluată întotdeauna la costul de producție.
Producția vândută (Qvândută) cuprinde vânzarea de produse finite,
semifabricate, produse reziduale, exeutarea de lucrări, prestări servicii, venituri
din studii și cercetări, venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii,
venituri din activități conexe. Producția exercițiului este evaluată la preț de
vânzare exclusiv taxa pe valoare adăugată.
Producția stocată reprezintă variația în plus sau în minus a stocurilor de
produse (produse finite, semifabricate, produse reziduale) și a producției în
curs de exercițiu. Din același rațiuni ca în cazul producției imobilizate,
producția stocată va fi evaluată la costul de producție.
3.15.3. Valoarea adăugată

(Vad) reprezintă surplusul de valoare obținut prin valorificarea
resurselor firmei peste nivelul consumurilor intermediare. Raportată la alți
indicatori, valoarea adăugată este cel mai eficient indicator de apreciere a
capacității unei firme de a-și utiliza factorii de producție : muncă și capital. De
asemenea, valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări financiare care se
distribuie tuturor participanților la activitatea firmei, dar și pentru plata
impozitelor.
Vad = Marja comercială (Mc)+Producţia exerciţiului (Qex) - Consumurile
intermediare (Ci)
Consumurile intermediare reprezintă consumuri de bunuri economice
cu exceptia capitalului fix, folosite la producerea bunuri.
Consumurile intermediare se definesc ca reprezentând totalitatea de
consumuri de bunuri economice (cu excepția capitalului fix) în scopul
producerii altor bunuri8.
Din Contul de profit și pierdere, Consumurile intermediare se obțin prin
adăugarea următoarelor categorii de cheltuieli :
 Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile: cheltuieli cu
materiile prime-601, cheltuieli cu materialele consumabile-602, cheltuieli cu
materialele auxiliare-6021, cheltuieli privind combustibilul-6022, cheltuieli
privind materialele pentru ambalat-6023, cheltuieli privind piesele de schimb-
6024, cheltuieli privind semințele și materialele de plantat-6025, cheltuieli
privind furajele-6026, cheltuieli privind alte materiale consumabile-6028;
 Alte cheltuieli materiale: cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
inventar-603, cheltuieli privind materialele nestocate-604, alte cheltuieli
externe (cu energie şi apă)-605, cheltuieli privind animalele și păsările-606,
Cheltuieli privind ambalajele-608;
 Cheltuieli privind prestaţiile externe: cheltuieli cu întreținerea și reparațiile –
611, cheltuieli cu redevențe, locații de gestiune și chirii-612, cheltuieli cu
primele de asigurare-613, cheltuieli cu studiile și cercetările-614, cheltuieli cu
pregătirea personalului-615, cheltuieli cu colaboratorii-621, cheltuieli privind
comisioanele și onorariile-622, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate-
623, cheltuieli cu transportul de bunuri și personal-624, cheltuieli cu deplasări,
8
http:/business/management/ANALIZA-VALORII-ADAUGATE-ELEME
detașări și transferări-625, cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații-626,
cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate-627 și alte cheltuieli cu servicii
executate de terți-628.
Indicatorii care se pot determina pe baza valorii adăugate:
a. vaSoarea adă ugată
nuNă r angajați
reflectă contribuția fiecărui angajat la valoarea nou creată
b. vaSoarea adă ugată
cheStuieSi cu
perconaSuS
reflectă partea din valoarea adăugată repartizată personalului angajat
c. vaSoarea adă ugată
active iNobiSizate brute
reflectă eficiența pe fiecare unitate de activ imobilizat utilizat în exploatare
d. vaSoarea adă ugată
producția reaSizată
reflectă gradul de autofinanțare
3.15.4. Excendentul brut de exploatare
(EBE) este una dintre principalele resurse ale oricărei unități
patrimoniale generată de activitatea curentă de exploatare și reflectă
capacitatea acesteia de acumulare brută.
Excedentul brut de exploatare permite măsurarea gradului de
rentabilitate economică. Dacă întreprinderea înregistrează un EBE
semnificativ, va avea posibilitatea de a-și finanța investițiile din amortizări, de a-
și acoperi eventualele riscuri pe seama provizioanelor constituite, de a-și onora
obligațiile fiscale privind impozitul pe profit.
Excedentul brut de exploatare este independent de politica financiară,
fiscală şi în domeniul amortizării fiind din acest motiv un indicator important
în analiza de gestiune a întreprinderii cât și în analizele comparative între
diferite întreprinderi.
EBE = Valoarea adăugată(Vad)+Subvenţii de exploatare (Sbv)–
Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (I+Tx)–Cheltuieli cu
personalul(Chp).
3.15.5. Rezultatul exploatării

(RE) reprezintă soldul rezidual între veniturile de exploatare şi
cheltuielile de exploatare și reflectă în valoare absolută rentabilitatea activității
din exploatare.
RE = EBE+Alte venituri din exploatare +venituri din provizioane
privind activitatea de exploatare -Cheltuieli de exploatare cu amortizarea şi
provizioanele - Alte cheltuieli din exploatare
RE = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare
3.15.6. Rezultatul curent (RC) sau profitul înaintea impozitării

reprezintă rezultatul obținut din activitatea de exploatare la care se adaugă
rezultatul activității financiare
RC= RE+Venituri financiare-Cheltuieli financiare
3.15.7. Rezultatul net
(Rnet) reprezintă rezultatul curent sau rezultatul brut diminuat cu
impozitul pe profit.
Rnet=RC-Impozit pe profit
sau
Rnet=RC(1-i), unde i=cota procentuală de impunere
Cele mai importante funcții ale profitului sunt:
 reflectă gradul de eficiență economică a întreprinderii;
 stă la baza finanțării investițiilor;
 reprezintă principala sursă de rambursarea capitalului atras;
 reprezintă principalul instrument de control asupra gestiunii
financiare;
 este principalul instrument de stimulare a dezvoltării;
 constiuie principala motivație de cointeresare a acţionarilor sau
asociaţilor, şi a salariaţilor.
Profitul net poate fi repartizat acționarilor prin plata dividendelor sau
păstrat în cadrul întreprinderii pentru a fi reinvestit. Profitul net care
ramâne nerepartizat este o sursă proprie de finanțare a activității desfășurate.
Cascada Soldurilor Intermediare de Gestiune

1 Vânzări de mărfuri
2 (-) Costul mărfurilor vândute
3 Marja comercială (1 -2)
4 (+) Producţia vândută
5 (+/-) Variaţia stocurilor
6 (+) Producţia imobilizată
7 Producţia exerciţiului (4 +5 + 6)
8 (-) Consumuri intermediare inclusiv cheltuieli provenite de la
terţi
9 Valoarea adăugată(3+7-8)
10 (+) Subvenţii de exploatare
11 (-) Impozite, taxe și vărsăminte asimilate
12 (-) Cheltuieli cu personalul
13 Excedentul (deficitul) brut din exploatare(9+10-11-12)
14 (+) Alte venituri din exploatare
15 (+) venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
16 (-) Cheltuieli de exploatare cu amortizarea şi provizioanele
17 (-) Alte cheltuieli din exploatare
18 Rezultatul din exploatare(13+14+15-16-17)
19 (+) Venituri financiare
20 (-) Cheltuieli financiare
21 Rezultatul curent(18+19-20)
22 (-) Impozitul pe profit
23 Rezultatul net al exerciţiului(21-23)
Pe baza rezultatului net se determină alte două solduri reziduale prin
care se poate aprecia potențialul financiar al întreprinderii: capacitatea de
autofinanțare (CAF) și autofinanțarea (AF).
3.15.8. Capacitatea de autofinanțare (sau marja brută de autofinanțare)
este principala sursă internă de finanțare a activiății întreprinderii destinată
remunerării capitalurilor proprii și finanțării investițiilor și se constituie ca
diferență între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile
curente de gestiune.
Capacitatea de autofinantare se poate calcula prin două metode:
1. prin metoda fluxurilor sau metoda substractivă, CAF se calculează
plecând de la excedentul brut de exploatare corectat cu veniturile încasabile şi
cheltuielile plătibile (cu excepția acelor elemente contabile care nu determină
modificări financiare). Această metodă pune în evidență elementele contabile
generatoare de fluxuri financiare.
CAF prin metoda substractivă
a)Metoda deductivă:
CAF = EBE
+
Alte ven. din exploatare (venituri din
despăgubiri, amenzi, penalități; venituri din
donații primite; veituri din cedarea activelor;
venituri din subvenții
pentru investiții virate la rezultat)
-
Alte cheltuieli de exploatare ( cheltuieli cu
despăgubiri, amenzi, penalități; cheltuieli
cu
donații ; cheltuieli cu activele cedate)
+
Venituri financiare
-
Cheltuieli financiare
-
Impozitul pe profit
2. prin metoda aditivă, CAF se determină plecând de la rezultatul net la care se

adaugă acele elemente contabile care nu sunt generatoare de fluxuri monetare
(excepțiile de la metoda substractivă).
CAF prin metoda aditivă
CAF =RN
+
Ajustări de valoare privind imobilizările corporale
și necorporale
+
Ajustări de valoare privind activele circulante
-
Ajustări de valoare privind imob. financiare și
invesiții financiare deținute ca active circulante
+
Ajustări privind provizioanele (pentru riscuri și
cheltuieli)
+
Alte cheltuieli din exploatare nemonetare (ch. cu
activele cedate)
-
Alte venituri din exploatare nemonetare (ven. din
cedarea activelor, ven. din subvenții pt investiții
virate la rezultat)
3.15.9. Autofinanțarea este partea din capacitatea de autofinanțare care

rămâe la disopoziția întreprinderii după plata dividendelor și reflectă
capacitatea reală a întreprinderii de a se autofinanța.
Fiind o sursă stabilă de autofinanțare, acest sold rezidual îi permite
întreprinderii o mare libertate în ceea ce privește viitoarele decizii asupra
proiectelor investiționale. De asemenea, în funcție de randamentul capitalurilor
proprii apreciat prin prisma autofinanțării, întreprinderea poate atrage capital
extern printr-o deschidere mai mare pe piața de capital.
AF = CAF – Dividende distribuite
Sarcina de lucru
1. Firma SC "C" S.A. Galați a înregistrat în anul 2016 un

nivel al stocurilor de 132.729 lei, creanțelor de 160.113
lei și alte active curente în valoare de 584.411 lei. Dacă
valoarea totalului activelor curente a fost de 15.756.571
lei, să se determine nivelul numerarului utilizabil.
2. Să se completeze “Contul de profit și pierdere” știind că

nivelul cotei de impozit pe profit este de 16%:
Contul de profit și pierdere
Denumire indicator 2014 2015 2016
Cifra de afaceri 19.318.323 21.168.043 22.212.452
Total venituri 19.973.483 ? 23.186.423
Total cheltuieli 17.082.322 19.088.599 ?
Profit brut ? 2.790.795 ?
Profit net ? ? 2.621.588
3. Să se completeze următorul tabel:

Indicator 2014 2015 2016
Total active 17.639.062 ? ?
Active imobilizate 11.791.876 14.142.243 ?
Capital permanent=
? ? 20.601.672
capital propriu
Datorii curente 2.552.120 2.467.509 ?
Capital propriu ? ? 20.601.672
Fondul de rulment
? 8.662.632 7.710.739
brut (FRB)
Fondul de rulment
? ? 4.946.620
net (FRN)
4. Pe baza următoarelor date redate în contul de rezultate, să

se
calculeze soldurile intermediare de gestiune:
CHELTUIELI VENITURI
Cheltuieli cu materiile
prime si materialele 99.300 Productia vanduta 285.091
consumabile
Venituri din vanzarea
Alte cheltuieli materiale 17.100 23.100
marfurilor
b) Alte cheltuieli din Variatia stocurilor de
78.987 12.333
afara (cu energie si apa) produse finite
Productia realizata de
c) Cheltuieli privind
19.120 entitate pentru 7.070
marfurile vândute
scopurile sale proprii
Alte venituri din
Cheltuieli cu personalul 32.000 76.543
exploatare
a) Ajustari de valoare
privind imobilizarile 11.230
corporale si necorporale
b) Ajustarea valorii
9.087
activelor circulante
Alte cheltuieli de
9.677
exploatare
Lucrarile si serviciile
5.706
executate de terti
Cheltuieli cu alte
impozite, taxe si 2.901
varsaminte asimilate
Cheltuieli cu
despagubiri, donatii si 1.070
activele cedate
TOTAL CHELTUIELI TOTAL VENITURI
276.501 404.137
DE EXPLOATARE DIN EXPLOATARE
Cheltuieli privind Venituri din diferența
4.290 3.121
dobanzile de curs
Alte cheltuieli financiare 1.500 Venituri din dobanzi 700
Alte venituri
1.321
financiare
5790 5142
FINANCIARE FINANCIARE
TOTAL CHELTUIELI 282.291 TOTAL VENITURI 409.279
Rezultatul exercitiului 126.988
Impozit profit 20.318,1
Rezultatul net 106.669,9
Rezumat
Activitatea de diagnosticare a unei firme este o etapă premergăto
activității de evaluare și are drept scop cunoașterea în detaliu a firmei, de
identifica capacitatea acesteia de a genera rezultate financiare și în același timp
a identifica vulnerabilitățile la care este supusa firma.
Indiferent de scopul urmărit, fiecare analiză parțială se face având la
bază informațiile corecte și credibile puse la dispoziție de către
departamentele implicate în analiză. Sursa informațiilor poate fi atât internă
(situații financiare, documente de natură juridică, tehnică, administrative) cât
și externă.
La finalul fiecărei analize din cadrul diagnosticului global, se va
întocmi o fișă sintetică a diagnosticului parțial ce va cuprinde concluziile
exprimate de către evaluator.
Bilanțul contabil este expresia patrimoniului întreprinderii, a
echilibrului existent între bunurile economice deținute și sursele de finanțare
(capitaluri proprii și împrunutate).
Contul de profit și pierdere evidențiază rezultatele financiare ale
întreprinderii, dintr-un exercitiu financiar, sub forma profitului sau a pierderii
pe baza veniturilor și cheltuielilor.
Situația fluxurilor de numerar oferă informații asupra situației
financiare a întreprinderii (lichiditate solvabilitate), capacității de a genera
numerar, precum și modificării activelor nete.
Situaţia modificării capitalurilor proprii evidențiază, în cadrul poziției
financiare a întreprinderii, dinamica celui mai important element și anume
capitalul propriu.
Bilanțul financiar redă tabloul utilizărilor și resurselor din cadrul unei
întreprinderi pe o anumjită perioadă, având la bază principiul dublei
reprezentări exprimat în egalitatea dintre activele patrimoniale și pasivele
patrimoniale.
Bilanțul funcțional evidențiază printr-o reordonare a posturilor
bilanțiere cele mai importante funcții ale unei întreprinderi (investiție,
exploatare, finanțare, trezorerie) și modul lor de realizare.
O analiză diagnostic riguroasă riguroasă va trebui completată pe lângă
indicatorii echilibrului financiar și cu situația ratelor de structură a posturilor
bilanțiere, activ și pasiv. Scopul studiului acestor rate este acela de a permite
decidenților o mai bună apreciere din punct de vedere economic a
întreprinderii prin analize comparative
Deși diagnosticul global al unei firme este o extrem de important în
ceea ce privește aprecierea situației sale financiare, pe baza acestuia nu se
poate evalua și riscul de faliment deoarece informațiile și indicatorii prezenți
în analiză nu permit anticiparea și progonozarea unei situații de criză.
În cadrul literaturii de specialitate au fost dezovltate mai multe metode
de previzionare a riscului de faliment folosind analiza discriminantă. Acest tip
de analiză se bazează pe datele statistice culese de la un număr suficient de mare de întreprinderi separate în două gru
Contul de profit și pierdere (sau contul de rezultate) este un instrument util care permite explicarea detaliată a modul
În acest sens, contul de profit prin structura sa oferă informațiile necesare asupra activității firmei (industrială, comerci
1. Să se completeze următorul Bilanț:
Bilanț
Poziția / Anul 2014 2015 2016
ACTIVE
Active fixe
Active brute 12.299.271 13.825.361 ?
Amortizări aferente 507.395 ? 405.987
ACTIVE FIXE NETE (Active
brute-Amortizări) ? 13.266.083 13.945.665
IMOBILIZATE
Active curente - circulante
Stocuri 238.475 ? 166.454
Creanțe-clienți ? 220.092 473.825
Alte active curente 1.374.173 686.685 1.686.815
Numerar utilizabil 5.792.310 6.602.774 6.396.637
TOTAL ACTIVE CURENTE 7.804.427 ? ?
TOTAL ACTIVE ? 21.049.680 ?
PASIVE
Capital
Capital social 7.554.000 ? 7.718.469
Rezultatul exercițiului ? 2.358.182 2.678.667
- Repartizarea profitului la
1.748.574 ? 1.928.640
dividende
- Repartizarea profitului la
rezerve/ acoperirea pierderilor 680.001 636.710 ?
anterioare
Rezerve 9.622.243 11.135.334 ?
TOTAL CAPITAL (Capital ? 18.734.167 19.971.857
social+rezerve)
Datorii pe termen mediu și
lung
Datorii străinătate 0 0 0
Datorii în țară 0 0 0
TOTAL DATORII PE
0 0 0
TERMEN MEDIU ȘI LUNG
Pasive curente
Furnizori și conturi asimilate 52.130 39.616 31.983
Impozit pe profit 462.586 449.177 510.222
Dividende datorate 1.748.574 1.721.472 ?
Alte pasive curente 156.770 ? 226.694
TOTAL PASIVE CURENTE ? ? ?
TOTAL PASIVE (Total
? ? ?
capital+Total pasive curente)

1. Active fixe nete imobilizate2014=Active brute2014-Amortizări2014=12.299.271-
507.395= 11.791.876.
2. Amortizări2015=Active brute2015- Active fixe nete imobilizate 2015=13.825.361-
13.266.083= 559.278.
3. Active brute2016=Active fixe nete
imobilizate2016+Amortizări2016=13.945.665+405.987=14.351.652.
4. Creanțe2014=Total active curente2014-Stocuri2014-Alte active curente2014-Numerar
utilizabil2014=7.804.427-238.475-1.374.173-5.792.310=399.469
5. Total active2014=Active fixe nete imobilizate2014+Total active
curente2014=11.791.876+7.804.427=19.596.303
6. Total active curente2015=Total active2015-Active fixe nete
imobilizate2015=21.049.680-13.266.083=7.783.597.
7. Stocuri2015=Total active curente2015-Creanțe2015-Alte active curente2015-Numerar
utilizabil2015=7.783.597- 220.092-686.685-6.602.774=274.046.
8. Total active curente2016=Stocuri2016+Creanțe2016+Alteactive curente2016+Numerar
utilizabil2016=166.454+473.825+1.686.815+6.396.637=8.723.731.
9. Total active2016=Active fixe nete imobilizate2016+Total active
curente2016=13.945.665+8.723.731=22.669.396.
10. Rezultatul exercițiului2014=Repartizarea profitului la dividende2014+Repartizarea
profitului la rezerve2014= 1.748.574+680.001=2.428.575.
11. Total capital2014=Capital social2014+rezerve2014=7.554.000+9.622.243=17.176.243.
12. Repartizarea profitului la dividende2015=Rezultatul exercițiului2015-Repartizarea
profitului la rezerve2015= 2.358.182-636.710=1.721.472.
13. Capital social2015=Total capital2015-rezerve2015=18.734.167-11.135.334=7.598.833.
14. Repartizarea profitului la rezerve2016=Rezultatul exercițiului2016-Repartizarea
profitului la dividende2016=2.678.667-1.928.640=750.027.
15. rezerve2016=Total capital2016-Capital social2016=19.971.857-7.718.469=12.253.388.
16. Total pasive curente2014=Furnizori și conturi asimilate2014+Impozit
pe profit2014+Dividende datorate2014+Alte pasive curente2014=
52.130+462.586+1.748.574+156.770=2.420.060.
17. Total pasive2014=Total capital2014+Total pasive
curente2014=17.176.243+2.420.060=19.596.303.
18. Total pasive2015=Total active2015=21.049.680.
19. Total pasive curente 2015=Total pasive2015-Total capital2015=21.049.680-
18.734.167=2.315.513.
20. Alte pasive curente2015=Total pasive curente2015-Furnizori și conturi asimilate 2015-
Impozit pe profit2015- Dividende datorate2015=2.315.513-39.616-449.177-
1.721.472=105.248.
21. Total pasive2016=Total active2016=22.669.396.
22. Total pasive curente 2016=Total pasive2016-Total capital2016=22.669.396-
19.971.857=2.697.539.
23. Dividende datorate2016=Total pasive curente2016-Furnizori și conturi asimilate2016-
Impozit pe profit2016-Alte pasive curente2016=2.697.539-31.983-510.222-
226.694=1.928.640
2. Pe baza elementelor cuprinse în următorul bilanț să se calculeze indicatorii

echilibrului financiar, ratele de structură și să se evaluaeze riscul de
faliment prin Metoda Altman (funcția scor pentru întreprinderi mici și
mijlocii)
Anul N- Anul N
Anul N-1 Anul N 1 (mil. (mil.
ACTIV (mil. lei) (mil. lei) PASIV lei) lei)
I. IMO 109.204 138.731 I. CPR 133.098 133.098
Imobilizări
necorporale 16.662 14.474 Cap. Soc. 100.100 100.100
Imobilizări Rezult.
corporale 76.444 107.110 Exercițiului 16.848 16.100
Imobilizări
financiare 16.098 17.148 Rezerve 7.050 8.526
Profit
reinvestitit 9.100 8.372
II. ACR 132.294 145.150 III. DTL 27.100 42.840
Stocuri 16.370 21.450
Clienți 58.009 65.840 IV. DCR 81.300 107.943
Creanțe diverse 18.280 19.550 Furnizori 47.360 50.060
Investiții
financiare pe
termen scurt 8.870 7.040 Salariați 10.280 11.340
Disponibilități 30.765 31.270 Stat 0 0
Acționari 0 2.607
Cred.diverși 12.020 7.200

credite
bancare pe
termen
scurt 11.640 36.736
TOTAL
TOTAL ACTIV 241.498 283.881 PASIV 241.498 283.881
Indicatorii echilibrului financiar
1. Situația netă (SN)
SN=AT-Datorii totale
Datorii totale= DTL+ D.curente
Datorii totale(N-1) =27.100+81.300=108.400
Datorii totale (N)=42.840+107.943=150.783
SN(N-1)=133.098
SN(N)=133.098
Obs. Deși situația netă este un pozitivă, semn că gestionarea resurselor este
una eficientă, în anul N-1, observăm o creștere a ponderii AT care sunt
grevate de datorii de la 44,8% la 53,1%. Aceasta creștere este generată de
creșterea datoriilor totale pe de o parte și menținerea capitalurilor proprii
la același nivel ca în exercțiul anterior.
2. Fondul de rulment (FR)
a. FR=Capital permanent-Active imobilizate
Capital permanent=Capital propriu+DTML
Cperm(N-1)=133.098+27.100=160.198
Cperm(N-1)=133.098+42.840=175.938
FR(N-1)=160.198-109.204=50.994
FR(N)=175.938-138.731=37.207
b. FR= Active circulante-Datorii pe termen scurt (DTS)
FR(N-1)=132.294-81.300=50.994
FR(N)=145.150-107.943=37.207
Obs.C.perm. este suficient pentru a finanța integral activele imobilizate și
parțial activele circulante. Scăderea cu 27% a FR din anul N se datorează
creșterii nevoilor permanente cu aprox.27% și a resurselor permanente cu
doar 9%.
Datoriile pe termen scurt sunt sub nivelul activelor circulante în cele două
exerciții, situație favorabilă pentru firmă. Deși FR rămâne pozitiv diferența
dintre active circ și DTS se diminuează ca urmare a creșterii cu 215% a
creditelor bancare TS
3. Fondul de rulment propriu
a.FRP=Capital propriu–Active imobilizate
FRP(N-1)= 133.098-109.204=23.894
FRP(N)=133.098-138.731=-5.633
b.FRP=FR-Datorii pe termen lung
FRP(N-1)=50.994-27.100=23.894
FRP(N)=37.207-42.840=-5.633
Obs. Fondurile proprii rămase la dispoziția firmei sunt pozitive în primul
exercițiu financiar, ceea ce înseamnă că o parte din resursele proprii
permanente pot finanța nevoile pe termen scurt. În anul următor situația
se
depreciază, resursele proprii neavând capacitatea de a finanța integral Ai,
obligând firma să apeleze la noi credite.
4. Fondul de rulment străin (FRS)
FRS=FR-FRP
FRS(N-1)=50.994-23.894=27.100
FRS(N)= 37.207+5.633=42.840
Obs. FRS evidențiază sursele de finanțare atrase pe termen mediu și lung.
5. Necesarul de fond de rulment
NFR=(Stocuri+Creanțe)-Datorii din exploatare
NFR(N-1)=(16.370+58.009+18.280)-(47.360+10.280+12.020)=22.999
NFR (N)=(21.450+65.840+19.550)-(50.060+11.340+2.607+7.200)=35.633
Obs. În acest caz resursele temporare sunt peste nivelul nevoilor temporare,
lucru reflectat de rezultatul NFR care în al doilea exercițiu financiar crește
cu 54%. Corelând datele din exercițiul financiar N, observăm o diminuare
rezultatului aferent, ceea ce înseamnă că majorarea NFR nu este generată
de o investiții creatoare de valoare pe termen scurt. Surplusul de nevoi
ciclice poate fi determinat de decalajul dintre volumul încasărilor (mai mic)
și volumul plăților (mai mare)
6. Trezoreria neta
TN=FR-NFR
TN(N-1)=50.994-22.999=27.995
TN(N)=37.207-35.633=1.574
TN=AT(active de trezorerie)-PT (pasive de trezorerie)
TN(N-1)= (8.870+30.765)-11.640=27.995
TN(N)=(7.040+31.270)-36.736=1574
Obs. În ceea ce privește trezoreria neta pozitivă, putem spune că este
expresia echilibrului financiar în cei doi ani analizați. Cum FR este mai
mare decât NFR, excedentul de trezorerie se va regăsi sub forma
disponibilităților, lucru care îi conferă firmei un anumit grad de autonomie
pe termen scurt. Dar un excedent prea mare a TN poate fi determinat și de
o subutilizare a disponibilităților sau a incapacității firmei de a identifica
oportunități de valorificare a capitalului financiar.
Ratele de structură ale bilanțului
Indicator N-1 N
AI 0,452 0,489
Rata activelor imobilizate Rai =
TA a.0,316 a.0,377
a.Ric b.0,068 b.0,050
b.Rin c.0,066 c.0,060
c.Rif
AC 0,548 0,511
Rata activelor circulante Rac=
TA
Stocuri 0,068 0,076
Rata stocurilor Rs =
TA
Creante 0,316 0,301
Rata creanțelor Rc =
TA
D 0,127 0,110
Rata disponibilităților Rd=
TA
Cper 0,663 0,620
Rata stabilității financiare Rsf =
TP
Cpr 0,551 0,469
Rata autonomiei financiare Raf=
TP
Datoriitotale 0,449 0,531
Rata îndatorării Rî =
TP
Rata lichidității generale 1,627 1,345
Æctive circuSante
Rlg= Datorii pe terNen ccurt
Rata lichidității curente 1,426 1,522
Æctive circuSante–Stocuri
RLc= Datorii pe terNen ccurt
Rata lichidității imediate 0,488 0,355
DicponibiSită ți+Invectiții TS
Rli= Datorii pe terNen ccurt
Rata solvabilității generale 2,228 1,883
TotaS active
Rsg=Datorii totaSe
În ceea ce privește activul bilanțului, observăm că ponedrea cea mai

mare o ocupă activele circulante.
Capitalul permanent imobilizat în exploatare se situează la un nivel
optim între 40 și 50% ceea ce situează firma, de mici dimensiuni, într-un sector
productiv.
Defalcarea activelor imobilizate evidențiază faptul că imobilizările
corporale au o pondere de peste 30%. Ceșterea Raic în anul N presupune
angajarea de noi credite și implicit un risc suplimentar asumat de întreprindere
dacă proiectele investiționale asumate nu creează și valoare. De asemenea, o
pondere a Ic reprezintă și un grad redus de flexibilitate.
Imobilizările financiare și cele necorporale au o ponedere mică în
totalul activelor imobilizate. ratele scăzute ale Inecorporale semnifică faptul că
firma este de mici dimensiuni și nu este intersată de a finanța eventuale
licențe, proiecte de cercetare fundamentale sau aplicate. Ponderea mică a Ifin
reprezintă faptul că firma nu este angajată în operațiuni pe piața de capital.
O rată scăzută a stocurilor, (în cadrul activelor circulante) de 6,8%,
respectiv 7,6% semnfică faptul ca firma are un ciclu de scurt de exploatare.
În schimb rata creanțelor are ponderea cea mai ridicată în totalul Acirc
de peste 30%. Deși nu avem toate informațiile (natura creanțelor, riscul de
neîncasare) putem explica această situație prin faptul că firma este posibil să-și
fi diversificat realațiile cu diverși parteneri străini cărora li s-a acordat termene
mai îndelungate de plată.
Rata disponibilităților bănești de 12,7% respectiv 11% se află multe peste
nivelul optim de 3-5%. Surplusul disponibilităților bănești din cele două
exerciții financiare poate însemna neangajarea lichidităților în desfășurarea
activității și nici identificarea unor proiecte investiționale eficiente. Lichidități
imobilizate reprezintă și nefructificarea acestora în raport cu rata inflației. De
fapt rata scăzută a Ifin corelată cu rata mare a disponibilităților însemană că
firma nu duce o politică de investiții în titluri financiare care pe lângă faptul că
protejează valoarea banilor să, generează venituri suplimentare din dividende
sau dobânzi.
Rata stabilității financiare în cele două exerciții financiare se situează în
limite normale care asigură o stabilitate financiară prin ponderea mare a
capitalului permanent folosit în activitate. Cu toate acestea se observă o ușoară
scădere a Rsf în anul N. Deși capitalul permanent a crescut în al doilea
exercițiu financiar cu 9%, creșterea datoriilor curente cu 32% a dus la o ușoară
scădere a Rsf, dar care în continuare asigură stabilitate firmei. Pentru a nu se
deprecia în continuare Rsf, firma va trebui să majoreze nivelul capitalului
permanent prin creșterea capitalului propriu.
Rata autonomiei financiare indică o situație favorbilă mai ales în anul N-
1 în sensul că sursele proprii sunt folosite într-o pondere de 55% în activitatea
desfășurată. În următorul exercițiului financiar rata se depreciază ajungând la
47%, situație care ar trebuie să tragă un semnal de alarmă asupra creșterii rapide
a pasivului (vezi majorarea datoriilor curente). Și în acest caz se recomandă
sporirea capitalurilor proprii.
Rata autonomiei financiare la termen calculată ca raport între capitalurile
proprii și capitalurile permanente suferă și ea o depreciere de la un exercițiu la
altul. Observăm, o stagnare în mișcarea capitalurilor proprii, situație pe care o
putem explica prin lipsa unei activități profitabile.
Rata îndatorării se află sub 50%, ceea ce asigură o independență
financiară confortabilă, dar evident, ca urmare a sporirii datoriilor totale crește
în anul următor puțin peste pragul de 50%. Chiar dacă situația nu este
alarmantă pe anul în curs, ea se poate deteriora dacă dinamica datoriilor totale
ale firmei va fi superioară dinamicii capitalurilor proprii, firma devenind
dependentă de capitalul atras.
Rata lichidității generale se află sub nivelul minim de siguranță, de 2-
2,5, ceea ce înseamnă o capacitate limitată a firmei de a-și achita datoriile pe
termen scurt și totodată existența unui risc al creditorilor de a nu-și recupera
banii.
Lichiditatea curentă se află peste nivelul optim, peste1, ceea ce
înseamnă ca firma își poate plăti datoriile pe termen scurt din creanțe și
disponibilități. Dar corelând rezultatul Lc cu cel al Lg putem spune că există
posibilitatea ca firma să dețină creanțe cu un grad mare de neîncasare.
Nivelul lichidității imediate se află puțin peste nivelul optim de 0,3,
reflectând capacitatea la limită a firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt
din activele de trezorerie.
În general, gradul de solvabilitate din primul exercițiu financiar este o
situație favorabilă, deoarece nivelul datoriilor în activitatea firmei se situează
sub 50% (44%). În al doilea exercițiu financiar, gradul de solvabilitate este în
descreștere, apropiindu-se de nivelul minim(1,5) și evideent de un risc de
insolvabilitate. În acest an ponderea datoriilor în activitatea firmei se situează
peste 50%.
Evaluarea a riscului de faliment prin metoda Altman pentru firme mici
și mijlocii
Pentru anul N-1:
N-1- rezultatul înainte de plata impozitului=20.057,1

x1 = totaS active = 0,211
profit reinvectit 47725

x2= = =0,038
totaS active 1049950
rezuStatuS curent înainte de pSata iNpozituSui și a dobânziSor 71868

x3 = = =
0,083 totaS active 1049950
CapitaSuri proprii 404062

x4= datorii totaSe = 545909=1,228
Z=6,56x1 + 3,26x2 + 6,72x3 + 1,05x4=3,35 > 2,6 – Zonă sigură
Pentru anul N+1

N- rezultatul înainte de plata impozitului=19.166,7

profit reinvectit
x2= totaS active =0,029
rezuStatuS curent înainte de pSata iNpozituSui și a dobânziSor

CapitaSuri proprii
x4= datorii totaSe =0,883
Z=6,56x1 + 3,26x2 + 6,72x3 + 1,05x4=2,33(1,1 < Z < 2,6 – ) Zona gri

(situație financiară dezechilibrată)
3. Să se completeze următorul tablou al soldurilor intermediare de gestiune:
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Indicator 2014 2015 2016
Vânzări de mărfuri 12.750.093 ? 17.769.961
Costul mărfurilor vândute 7.824.808 8.088.195 ?
Marja comercială ? 7.787.837 10.420.527
Producția vândută =Venituri
din lucrări executate, 6.568.230 ? 4.442.491
servicii
prestate
Cifra de afaceri ? 21.168.043 ?
Producția
exercițiului=Producția ? ? ?
vândută
Cheltuieli cu materii prime,
materiale, energie, 2.029.582 ? 2.185.349
combustibil
Lucrări și servicii executate
1.183.923 2.223.914 ?
de terți
Consumuri intermediare ? 4.262.502 4.172.030
Valoarea adăugată ? ? ?
Impozite și vărsăminte
5.073 5.559 5.960
asimilate
Total cheltuieli cu personalul 5.362.410 5.620.387 7.942.057
EBE ? ? ?
Venituri totale 19.973.483 ? 23.186.423
Cheltuieli totale 17.082.322 19.088.599 ?
Rezultat brut ? 2.790.795 3.120.938
Impozit pe profit (16%) ? ? ?
Rezultat net ? ? ?
1) Marja comercială2014=Vânzări de mărfuri2014-Costul mărfurilor
vândute2014=12.750.093-7.824.808=4.925.285.
2)Cifra de afaceri2014=Vânzări de mărfuri2014+Producția
vândută2014=12.750.093+6.568.230=19.318.323.
3) Producția exercițiului2014=Producția vândută2014= 6.568.230.
4) Consumuri intermediare2014=Cheltuieli cu materii prime, materiale, energie,
combustibil2014+Lucrări și servicii executate de
terți2014=2.029.582+1.183.923=3.213.505.
5)Valoarea adăugată2014=Marja comercială2014+Producția exercițiului2014-
Consumuri intermediare2014=4.925.285+6.568.230-3.213.505=8.280.010.
6) EBE2014=Valoarea adăugată2014-Impozite și vărsăminte asimilate 2014-Total
cheltuieli cu personalul2014=8.280.010-5.073-5.362.410=2.912.527.
7) Rezultat brut2014=Venituri totale2014-Cheltuieli totale2014=19.973.483-
17.082.322=2.891.161.
8) Impozit pe profit2014=Rezultat brut20140,16=2.891.1610,16=462.586.
9) Rezultat net2014=Rezultat brut2014-Impozit pe profit2014=2.891.161-
462.586=2.428.575.
10) Vânzări de mărfuri2015=Marja comercială2015+Costul mărfurilor
vândute2015=7.787.837+8.088.195=15.876.032.
11) Producția vândută2015=Cifra de afaceri2015-Vânzări de
mărfuri2015=21.168.043-15.876.032=5.292.011.
12) Producția exercițiului2015=Producția vândută2015=5.292.011.
13) Cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, combustibil 2015=Consumuri
intermediare2015-Lucrări și servicii executate de terți 2015=4.262.502-
2.223.914=2.038.588.
14) Valoarea adăugată2015=Marja comercială2015+Producția exercițiului2015-
15) EBE2015=Valoarea adăugată2015-Impozite și vărsăminte asimilate2015-Total
16)Venituri totale2015=Rezultat brut2015+Cheltuieli
totale2015=2.790.795+19.088.599=21.879.394.
446.527=2.344.268.
19) Costul mărfurilor vândute2016=Vânzări de mărfuri2016-Marja
comercială2016=17.769.961-10.420.527=7.349.434.
20) Cifra de afaceri2016=Vânzări de mărfuri2016+Producția
vândută2016=17.769.961+4.442.491=22.212.452.
21) Producția exercițiului2016=Producția vândută2016=4.442.491.
22) Lucrări și servicii executate de terți 2016=Consumuri intermediare2016-
Cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, combustibil 2016=4.172.030-
2.185.349=1.986.681.
23) Valoarea adăugată2016=Marja comercială2016+Producția exercițiului2016-
24) EBE2016=Valoarea adăugată2016-Impozite și vărsăminte asimilate 2016-Total
25) Cheltuieli totale2016=Venituri totale2016-Rezultat brut2016=23.186.423-
3.120.938=20.065.485.
499.350=2.621.588.
2016,;
4. METODE PATRIMONIALE DE
EVALUARE
Metode patrimoniale de evaluare 64
Rezumat 70

autoevaluare 71

să înțeleagă și să aplice metoda Activului net contabil;
să reevalueze elementele patrimoniale în scopul determinării Activului net

corectat;
să cunoască valoarea substanțială brută și cea a capitalurilor perrmanente;
Conform Standardelor Internaţionale de Evaluare

evaluarea unei firme cu ajutorul metodelor patrimoniale reprezintă
estimarea valorii utilizând valoarea de piață a activelor diminuată
cu datoriile înregistrate în situațiile contabile.
Principiul de bază în procesul de evaluare pe bază de
active îl reprezintă faptul că valoarea întreprinderii firmei este
identică cu patrimoniul deținut de aceasta.
Cele mai cunoscute metode patrimoniale de evaluare a unei firme sunt:
1. metoda activului net contabil;
2. metoda activului net contabil corectat;
3. metoda valorii substanţiale brute;
4. metoda capitalurilor permanente necesare exploatării.
4.1. Metoda activului net contabil
Estimarea valorii folosind metoda activului net contabil se bazează pe valoarea

patrimoniului firmei evaluate Punctul de plecare pentru această estimare este valoarea
patrimoniului conform cu situațiile financiare.
Deși este o metodă rapidă și ușoară de estimare a valorii, valoarea rezultată în
urma procesului de evaluare nu reflectă valoarea de piață a afacerii. Valoarea obținută
prin această metodă este una istorică (calculată pe baza datelor din anii anteriori) și nu
reflectă potențialul financiar al firmei în ce privește activitatea viitoare.
Activul net contabil reflectă atât solvabilitatea globală a firmei, cât și suma pe
care acționarii o pot primi în momentul lichidării acesteia.
Activul net contabil ANC= Total active (AT) – Datorii totale (DT) – Active
considerate fără valoare (Anv)
Activele fără valoare sunt acele active care nu pot fi valorificate pe piață, si
includ cheltuieli de constituire, de majorare a capitalului, cheltuieli înregistrate în
avans.
În structura datoriilor totale se includ provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.
Provizioanele pentru cheltuieli vor fi incluse în structura datoriilor totale dacă
utilizarea lor este frecventă și cheltuialia acoperită este constantă în timpul exercițiului
financiar.
Provizioanele pentru riscuri vor fi incluse în datoriile totale riscurile pentru
care sunt constituite sunt inevitabile pe timpul exercițiului financiar.
4.2. Metoda activului net contabil corectat
Activul net contabil corectat (ANCC) reflectă valoarea patrimonială contabilă

a unei firme, corectată, pentru a fi cât mai aproape de valoarea reală. În acest sens
activul net contabil corectat indică mărimea capitalului necesar reconstituirii
patrimoniului existent.
O astfel de valoare reală a patrimoniului se poate obține prin corecția
elementelor din posturile de activ și pasiv. În acest scop, evaluatorul analizează fiecare
post bilanțier pentru a determina factorii care influențează valoarea reală a
patrimoniului.
Ajustările activelor unei firme se bazează pe determinarea valorii de utilitate.
Prin valoare de utilitate, înțelegem, prețul plătit într-o anumită perioadă pentru a
achiziționa un activ identic cu aceleași caracteristici (eficiență, durată de folosință,
durată normală de viață, etc.).
În ceea ce privește postul de activ corecțiile au în vedere următoarele:
1. În procesul de corecție a activelor necorporale:
- cheltuielile de constituire se elimină (active fără valoare)
- cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt eliminate, fiind considerate
active
fără valoare doar dacă se referă la produse deja existente;
- licențe, brevete, mărci, clientelă, elemente care se recomandă a fi
evaluate separat de restul activului.
2. Corecția activelor corporale impune cunoașterea gradului de contribuție a
acestor active imobilizate la fluxurile de venit.
- terenurile sunt evaluate în funcție de amplasament, de caracterul
construibil, dacă este folosit în activitatea de exploatare sau nu, în funcție prețul pieței pe
m2;
- clădirile sunt evaluate ținând cont de costurile de ridicare și finisare dacă
sunt construcții noi, de suprafața construită, coeficientul de vechime, de funcționalitate și
de gradul de uzură;
- alte elemente ale activelor imobilizate sunt evaluate la prețul de
vânzare corelat cu gradul de uzură sau la valoarea netă contabilă corectată cu un
coeficient stabilit pe baza legislației în vigoare (OMFP 3055/2009 ș.a.).
. 3. Imobilizările financiare pot fi evaluate fie la valori de piață folosind metode
bursiere dacă titlurile financiare sunt cotate, fie se aplică metode de randament prin
capitalizarea dividendelor.
4. Activele circulante se evaluează după cum urmează:
- stocurile de natura materiilor prime, materialelor, mărfurilor) sunt
evaluate la prețul de valorificare; produsele finite şi produsele în curs de execuţie se
evaluează la costul de producție în funcție de gradul de finisare.
- creanțele și disponibilitățile se evaluează dacă acestea sunt exprimate în
devize.
În cadrul elementelor de pasiv pot interveni următoarele corecții:
1. subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele reglementate se diminuează cu
impozitul latent.
2. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli constituite și nejustificate se vor
anula, provizioanele pentru riscuri (riscuri reale) vor intra în structura cheltuielilor
previzionate iar provizioanele pentru cheltuieli ce se vor realiza în mod cert vor fi
asimilate datoriilor.
3. datoriile se vor evalua în funcție de nivelul ratei dobânzii de piaţă și nivelul
rate dobânzii practicate.
Activ net contabil corectat (ANCC) = ANC  Corecţii active  Corecţii datorii
Activ net contabil corectat (ANCC) = Active corectate – Datorii corectate
4.3. Valoarea substanțială brută
Valoarea substanţială (VS) a unei firme este valoarea bunurilor deținute de

enitatea economică și sunt folosite în activitatea sa curentă fără a ține cont de modul de
finanțare a acestora.
În practica evaluării se întâlnesc noțiunile de valoare substanțială brută, valoare
substanțială redusă și valoare substanțială netă.
a. Valoarea substantiala bruta (VSB), este egală cu activul contabil
corectat la care se adaugă valoarea acelor bunuri care nu se află în proprietatea
firmei, dar sunt folosite în activitatea sa de exploatare (închiriate, împrumutate,
leasing )și se scade valoarea acelor bunuri deținute în proprietate da nu sunt
folosite din diverse cauze.
VSB = ANCC + Valoarea bunurilor luate cu chirie (leasing) – Valoarea
bunurilor date cu chirie
b. Valoarea substantiala redusa (VSR), este rezultatul diminuării valorii

substanțiale brute cu valoarea datoriilor pe termen scurt.
VSR=VSB-Datorii pe termen scurt
c. Valoarea substantiala neta (VSN) se determină eliminând din

valoarea substanțială brută datoriile totale sau din valoarea substanțială redusă
datoriile pe termen mediu și lung.
VSN=VSB-Datorii totale
VSN=VSR-datorii pe termen mediu și lung
Utilizarea acestor mărmi ale valorii substanțiale sunt folosite în practică pentru
o stabilire corectă a prețului în cazul cedării dreptului de proprietate în cazul unei
tranzacții de vanzare-cumpărare.
Corelate, ele pot oferi, rapid, o imagine de ansamblu asupra firmei, în sensul că
o diferenta semnificativă intre VSN si VSR indică un un grad ridicat de indatorare pe
termen lung, afectând echilibrul financiar al firmei. De asemenea, în funcție de
raportul dintre VSR si VSB se poate aprecia lichiditatea și capacitatea de plată pe
termen scurt.
4.4 Metoda capitalurilor permanente necesare exploatării
Capitalurile permanente necesare exploatării (CPNE) reprezintă valoarea

globală a unei întreprinderi mai exact acele capitaluri necesare înființării unei noi
întreprinderi cu caracteristici similare. Capitalurile permanente necesare exploatării
sunt constituite din totalitatea resurselor necesare finanțării imobilizărilor în
activitatea de exploatare și din necesarul de fond de rulment.
CPNE =Imobilizări nete pentru exploatare corectate

+Imobilizări în leasing, imobilizări în chirii
+Necesarul de fond de rulment
Bunurile și valorile care nu sunt folosite în activitatea de exploatare
(semnificativă într-un proces de evaluare) nu sunt incluse în imobilizările nete.
Avantatajele metodelor patrimoniale de evaluare constau în faptul că aceste
metode sunt ușor de aplicat, evaluatorul își fundamentează procesul de evaluare pe
baza informațiilor cuprinse în bilanțul contabil și pe reglementările în vigoare privind
metodologia evaluării.
Având în vedere faptul că evaluarea se bazează doar pe informațiile furnizate
de bilanțul contabil, dezavantajele acestor metode sunt: estimarea valorii unei
întreprinderi reprezintă o estimare din punct de vedere static (valoarea elementelor pe
care întreprinderea le deține și folosește în prezent); fără analiza contului de rezultate,
evaluatorul nu poate estima capacitatea întreprinderii de a genera profit în viitor;
valoarea întreprinderii nu reflectă contribuția resursei umane și nici contribuția
elementelor nemateriale specifice activității (marca, cota de piață, clienții, rețeaua de
distribuție, etc.)
În ciuda dezavantajelor asociate metodelor patrimoniale de evaluare, valoarea
unei întreprinderi estimată pin astfel de metode reprezintă un element important pentru
evaluator în procesul de evaluare prin alte metode care să evidențieze profitabilitatea
entității economice în viitor.
Imobilizări 288.000.000
corporale 110.000.000
Sarcina de lucru
necorporale 59.600.000
1. Pefinanciare 118.400.000
baza elementelor din următorul bilanț să se calculeze ANC și ANCC
ACTIVPASIV
Stocuri 6.980.000
Capital social 35.840.000
Creanţe 43.840.000
Rezerve Profit 240.915.000
Provizioane pentru 40.515.000
riscuri şi cheltuieli 4.500.000
în avans
Disponibilităţi 13.432.000 Datorii fiscale 7.603.000
TOTAL
Investiții ACTIV
pe termen scurt 360.772.000 TOTAL PASIV
Furnizori 360.772.000
11.399.000
1.420.000
Cheltuieli înregistrate
7.100.000 Datorii financiare 20.000.000
2. Pe baza următoarelor datelor de mai sus să se determine valoarea

întreprinderii folosind metodele valoarea substanțială brută și a capitalurilor permanente necesare exploatării
3. Pe baza datelor cuprinse în bilanțul prezentat mai sus calculați și

interpretați indicatorii echilibrului financiar.
Rezumat
Cele mai cunoscute metode patrimoniale de evaluare a unei firme sunt:
metoda activului net contabil;
metoda activului net contabil corectat;
metoda valorii substanţiale brute;
metoda capitalurilor permanente necesare exploatării.
Estimarea valorii folosind metoda activului net contabil se bazează pe valoarea patrimoniului firmei evaluate Punctu
Activul net contabil reflectă atât solvabilitatea globală a firmei, cât și suma pe care acționarii o pot primi în momentu
Activul net contabil corectat (ANCC) reflectă valoarea patrimonială contabilă a unei firme, corectată, pentru a fi cât m
Valoarea substanţială (VS) a unei firme este valoarea bunurilor
adeținute de enitatea economică și sunt folosite în activitatea sa curentă fără a
ține cont de modul de finanțare a acestora.
u
t În practica eva
obrută, valoare substanția
Capitalurile pe
evaloarea globală a une
vînființării unei noi înt
apermanente necesare
necesare finanțării imob
l de fond de rulment
u
a
I. Pe baza datelor și informațiilor prezentate ma jos, calculați ANC și ANCC
Anul N-1 Anul N-1

ACTIV PASIV
(mil. lei) (mil. lei)
I. Capital
I. IMOBILIZĂRI 149.625 150.000
propriu
I. necorporale
(cheltuieli de 10.500 Cap. Soc. 141.750
constituire)
Rezult.
I. corporale 124.425 0.000
Nerep.
I. financiare 14.700 Rezerve 8.250
II.
Provizioane
pentru 13.125
riscuri si
cheltuieli
III. Datorii
II. Active circulante 150.375 44.625
financiare
Stocuri 14.550
IV.Datorii
Clienți 90.825 92.250
curente
Creanțe diverse 10.350 Furnizori 56.700
Investiții financiare pe
3.675 Salariați 10.350
termen scurt
Disponibilitati 30.975 Stat 0.000
Acționari 0.000
Creditori
16.275
diverși
Credite
bancare pe 8.925
termen scurt
TOTAL
TOTAL ACTIV 300.000 300.000
PASIV
Imobilizările corporale au fost reevaluate folosind diferite metode specifice

pentru a reflecta valoarea de piață la valoarea de 159.225 lei;
Imobilizările financiare au fost reevaluate la valoarea de 15.700 lei;
Valoarea stocurilor s-a diminuat în urma reevaluării cu suma de 2500 lei;
Datorită existenței unor clienți incerți valoarea reevaluată a acestui element
bilanțier este de 87.625lei;
De asemenea valoarea creanțelor diverse s-a diminuat cu suma de 280 lei.
Nu au fost aduse corecții capitalurilor proprii și datoriilor
Raspunsuri la testele de evaluare:
Activul net contabil

ANC =TA-(DT+Anv)
Datorii totale=44.625+92.250=136.875
Anv=10.500
ANC=300.000-(136.875+10.500)=152.625
Activul net contabil corectat
ANCC prin metoda aditivă
ANCC=ANC+/-corecții active (reevaluări) +/-corecții pasive
(reevaluări)
ANCC prin metoda substractivă
ANCC =TAcorectate-(DT+Anv)corectate
Valoare Valoare
ACTIV Ajustări
bilanț corectată
I.
149.625 9.600 159.225
IMOBILIZĂRI
I. necorporale
(cheltuieli de 10.500 -10.500 0
constituire)
I. corporale 124.425 19.100 143.525
I. financiare 14.700 1.000 15.700
II. Active
150.375 -5980 144.395
circulante
Stocuri 14.550 -2.500 12.050
Clienți 90.825 -3.200 87.625
Creanțe
10.350 -280 10.070
diverse
Investiții
financiare pe 3.675 0 3.675
termen scurt
0 30.975
Disponibilitati 30.975
TOTAL
300.000 3.620 303.620
ACTIV
Valoare Valoare
PASIV
bilanț corectată
I. Capital propriu 150.000 150.000

Cap. Soc. 141.750 141.750
Rezult. Nerep. 0.000 0.000
Rezerve 8.250 8.250
II. Provizioane
pentru riscuri si 13.125 13.125
cheltuieli
III. Datorii
44.625 44.625
financiare
IV.Datorii curente 92.250 92.250
Furnizori 56.700 56.700
Salariați 10.350 10.350
Stat 0.000 0.000
Acționari 0.000 0.000
Creditori diverși 16.275 16.275
Credite bancare pe
8.925 8.925
termen scurt
Diferențe din
- 3.620
reevaluare
TOTAL PASIV 300.000 303.620
Activul net contabil corectat

ANCC prin metoda aditivă
ANCC=ANC+/-corecții active (reevaluări) +/-corecții pasive
(reevaluări)
ANCC=152.625+3.620=156.245
ANCC prin metoda substractivă
ANCC =TAcorectate-(DT+Anv)corectate
DTcorectate=136.875
Anv=10.500
TAcorectate=303.620
ANCC=303.620-136.875-10.500=156.245
2016,;
CECCAR. Standardul profesional nr. 37 : misiunea de evaluare a
întreprinderii: ghid de aplicare. București: Editura CECCAR, 2011
5. METODE NEPATRIMONIALE
DE EVALUARE
Metode nepatrimoniale de evaluare 74
Rezumat 83

autoevaluare 86

să înțeleagă modul de determinare a profitului net reproductibil; să înțeleaga fundamentul metodei de rentabilitate;
să înțeleagă conceptul de goodwill;
sîă înțeleagă și să aplice corect m,etodele de determinare a goodwill- ului;

să cunoască fundamentele care stau la baza metodei Discount Cash Flow;
să aplice corect metoda Discount Cash Flow; să se poată explica corect noile concepte;
5.1. Metoda valorii de rentabilitate
Rentabilitatea reflectă din punct de vedere economic capacitatea

unei firme de a genera profit. La nivel microeconomic, creșterea
rentabilității și implicit a profitului reprezintă scopul existenței întreprinderii iar
la nivel macroeconomic este cel mai important vector al
economiei de piață în ceea ce privește orientarea producției.
Estimarea valorii unei firme prin metoda valorii de rentabilitate se
fundamentează din punct de vedere logic pe conceptul de utilitate a unui bun.
Bunul are valoare doar dacă satisface o nevoie. În acest caz, valoarea unei
întreprinderi va fi dată de satisfacția obținută de cumpărător reflectată de
profiturile realizabile prin exploatarea bunului achiziționat.
Valorea de rentabilitate se determină pe baza profiturile nete viitoare
așteptate de investitor și capitalizarea acestora. În acest sens, este necesar în
procesul de evaluare determinarea mărimii profitului net reproductibil și a ratei
de capitalizare.
Profitul net reproductibil se calculează pe baza profitul net contabil
ajustat (dacă este cazul) cu anumite corecții asupra elementelor de venit și/sau
cheltuieli.
Evaluatorul poate determina profitul net reproductibil având ca bază de
calcul fie rezultatele obținute într-un an anterior, fie rezultatele obținute sau
estimate în anul în curs, fie rezultatele previzionate în perioada imediat
următoare.
Dacă evaluatorul alege să determine profitul net plecând de rezultatele
obținute în anul anterior, va face o analiză a contului de profit și pierdere pe
ultimii 3-4 ani. În acest sens, el va decide care din rezultatele analizate le va
considera ca și reprezentative în calcularea profitului net reproductibil. Seria de
rezultate considerate reprezentative pentru estimarea profitului net va fi
ajustată cu anumite corectii asupra veniturilor și cheltuielilor (dacă este cazul),
obiectivul fiind evidențierea evoluției economice reale și păstrarea coerenței
datelor.
Toate aceste corecții făcute asupra elementelor din contul de rezultate
trebuie însoțite de justificările și explicațiile evaluatorului.
Cauzele ajustării contului de rezultate:
 creşteri determinate de promovarea de noi
produse și/sau majorarea prețului;
 creşteri determinate de majorarea prețului;
 diferențe (+/-) determinate de contabilizarea
stocurilor;
 creșteri de salarii impuse;
 cheltuieli pentru cerectetare –dezvoltare fără
caracter de normalitate;
 modificări tranzitorii în remunerarea
proprietarilor;
 modificări apărute în structura de impozitare;
 schimbări conjuncturale în contextul
macroeconomic;
 cheltuieli/venituri suplimentare generate de
diferențe față de valorile de piață;
 eliminarea cheltuielilor/veniturilor
întâmplătoare;
 cheltuieli generate de punerea în funcțiunie a
unor noi investiții;
 eliminarea cheltuielilor/veniturilor generate de
activități din afara exploatării;
În situația în care evaluatorul va opta pentru rezultatele obținute în anul
în curs sau pentru cele previzionate în următoarea perioadă, determinarea
profitului net reproductivbil va avea ca bază de calcul un cont de rezultate
întocmit utilizând diagnosticul financiar și o temeinică analiză a pieței.
Profitul net reproductibil (PNr) sau profitul net corectat
=
profitul brut contabil corectat
-
impozitul pe profitul brut contabil corectat
Rata de capitalizare (sau rata rentabilității așteptată de investitor)

reprezintă un divizor folosit, în analiză, pentru a transforma un flux anual
constant sau crescător cu o rată anuală constantă în valoarea actuală a
capitalului.
Rata de capitalizare va fi estimată de evaluator în mod similar cu rata
de actualizare plecând de la o rată de bază a rentabilității (rata dobânzii la
titlurile de valoare pe termen lung)ajustată cu rata inflației la care se adaugă o
primă de risc (riscuri generate atât de factori exerni cât și de factori interni).
Pentru un flux anual constant formula este:
PNr
Vr= c
c=rata de capitalizare
Inversul ratei de capitalizare este coeficientul multiplicator, m= 1, deci
c
Vr=PNr·m
Pentru un flux crescător cu o rată anuală constantă, formula (Gordon Shapiro)

este:
a. în cazul în care este creșterea profitului net este previziontă Vr= PNr, unde
a–g
a – este rata de actualizare
g- este rata anuală de creștere, deci c(rata de capitalizare)=a-g
b. când profitul net este rezultatul ultimului an încheiat (înainte de evaluare)
PNr(1+g)
Vr= a–g
Deși prin metoda valorii de randament se poate estima o valoarea a

întreprinderii cât mai aproape de valoarea reală și în acest sens este utilizată frecvent
de evaluatori, ea nu poate fi aplicată cu suuces în cazul întreprinderilor care se află în
faza de creștere rapidă și nici celor care se confruntă cu dificultăți financiare.
De asemenea, în practica evaluării, există controverse asupra estimării
profitului net reproductibil și a ratei de capitalizare, în sensul că PNr nu reflectă
potențialul financiar al firmei, iar ipoteza ratelor de creștere anuale constante poate
afecta acuratețea rezultatului.
5.2. Metoda goodwill (GW)
În literarura de specialitate internațională, termenul de goodwill, apare

pentru prima dată în anul 1983 odată cu publicarea “Accounting for Business
Combinations“ și este adoptat definitiv (conform IAS 22) în anul 1985.
Uneori teremenul de goodwill a fost analizat din dublă perspectivă:
goodwill-ul economic și goodwill-ul în contabilitate. Din punct de vedere
contabil este definit ca un activ necorporal creat Economic, goodwill-ul este
vazut ca un element intangibil, de ex. identitatea brandului, o rețea superioară a
clienților, etc., care generează companiei avantaje competitive pe segmentul de
piață.
În cadrul cercetărilor asupra acestui concept, exista numeroase
dezbateri și întrebări cu privire la metoda de determinare care reflectâ cât mai
corect natura goodwill-ului.
Goodwill-ul (GW) reprezintă un activ intangibil și măsoară surplusul
de valoare a unei entitități economice în raport cu valoarea elementelor
tangibile deținute de aceasta. Surplusul de valoare trebuie înțeles prin prisma
goodwill-ului ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a genera rezultate
suplimentare din activitatea desfășurată în comparație cu rezultatele
suplimentare obținute din investirea unei sume echivalentă cu activele tangibile
la o anumită rată a dobânzii.
În literatura de specialitate există diverse puncte de vedere a supra
acestei noțiuni, motiv pentru care goodwill-ul este asociat fie fondului de
comerț, fie fondului comercial.
Putem defini goodwill-ul sau fondul comercial ca fiind valoarea
reputației unei firme câștigată de-a lungul timpului în ceea ce privește
profiturile viitoare suplimentare față de profiturile normale. O firmă cu o bună
reputație pe piață (multiple conexiuni de afaceri, relații cu clienții, bazate pe
încredere) deține un avantaj, concretizat într-o valoare monetară suplimentară
față de o firmă nou înființată. Astfel, cumpărătorul care acceptă să plătească
valoarea goodwill-ului, se așteaptă să căștige superprofituri în comparație cu
alte firme care nu dețin fond comercial. Deci goodwill-ul este un bun real
intangibil care poate fi tranzacționat într-un proces de vânzare cumpărare.
Diversitatea punctelor de vedere a dus, firește și la modalități de calcul
diferite a goodwill-ului, respectiv la metode diferite de înregistrare în
contabilitate și de amortizare a valorii.
Astfel, goodwill-ul este definit, de unii specialiști, ca fiind un activ
necorporal și care reprezintă valoarea unei întreprinderi făcând trimitere la
renumele și legăturile comerciale ale acesteia. Goodwill-ul este înregistrat în
contabilitate când întreprinderea este achiziționată la un preț superior valorii
sale contabile. Alți autori francezi și anglo-saxoni consideră goodwill-ul un
superprofit calculat ca diferență între activul net contabil și valoarea totală a
întreprinderii. Situația când întreprinderea este lipsită de capacitatea de a
genera profit, sau diferența dintre activul net contabil și valoarea totală a
acesteia este negativă, se numește badwill.
Conform standardelor ANEVAR, goodwill-ul reprezintă valoarea
activului necorporal ce ia naștere ca urmare a reputației firmei, clientelei,
numelui comercial, precum și altor factori neidentificați.
În România, conform legislației în vigoare, goodwill-ul se identifică cu
fondul comercial.
Concluzionând putem afirma că goodwill-ul:
 reprezintă valoarea activelor necorporale;
 valoarea sa poate fi inclusă atât în valoarea firmei cât și în
prețul de vânzare;
 poate fi amortizat;
 ca supraprofit reprezintă valoarea suplimentară plătită peste
valoarea de inventar;
 își poate pierde valoarea dacă elementele componente care l-
au creat nu mai există;
În ceea ce privește structura goodwill-ului, există o componentă
bănească sub forma cheltuielilor care vor genera venituri și o altă componentă
intangibilă cum ar fi calitatea și cunoștințele resursei umane, cota de piață
deținută, calitatea produselor și serviciilor, etc.
Valoarea goodwill-ului poate fi influențată de mai mulți factori:
a. calitatea bunului produs;
O firmă care are ca obiectiv in afara maximizării profitului și producția
de bunuri de înaltă calitate, va avea întotdeauna și o cotă de piață semnificativă
pe lângă cererea stabilă, elemnete care vor genera câștiguri suplimentare în
viitor, și evident o valoare mai mare a firmei.
b. vadul comercial;
O firmă bine amplasată va avea, evident, și o valoare mai mare a
goodwiil-ului. Dacă nu există vad comercial, acesta trebuie construit în timp,
ținând seama de firmele concurente, de specificul și comportamentul
consumatorilor, de prețurile practicate, etc.
c. management eficient;
Un management eficient în administrarea și organizarea unei firme
înseamnă o productivitate sporită concomitent cu minimizarea costurilor și
implicit profituri mai mari.
d. structura pieței, în sensul monopolului sau oligopolului
(duopolului), poate genera o valoare ridicată a goodwill-ului.
e. deținerea de licențe, brevete, drepturi de autor, de asemenea,
influențează favorabil mărimea fondului comercial.
În cadrul metodelor de determinare a goodwill-ului, acesta apare ca
element component al valorii totale (valoarea economică globală) a
întreprinderii. Astfel, valoarea societății (V) se stabileşte prin adăugarea GW-
ului la o valoare stabilită pe baza unei metode patrimoniale, de exemplu activul
net contabil corectat (ANCC), după relaţia:
V=ANCC+GW
Dacă determinarea valorii ANCC se face relativ simplu, calculul GW-
ului, corespunzător rolului pe care îl are în informarea cumpărătorului cu
privire la situaţia economică a organizaţiei, este foarte complex. Practicienii în
domeniu consideră că modul prin care se determină goodwill-ul în
contabilitatea românească nu raspunde întru totul nevoilor de informare a
cumpărătorului ca, de altfel, nici ale vânzătorului.
Astfel, experţii contabili determină mărimea fondului comercial ca
diferenţă între preţul de achiziţie sau valoarea de aport a fondului de comerţ şi
valoarea actualizată a elementelor de activ. Diferenţa rezultată se include în
valoarea bunurilor, care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare sau se
evidenţiază în contul fondului comercial, fără să se cunoască factorii care au
determinat-o şi ponderea participării fiecăruia.
În practica evaluării, în funcție de indicatorii folosiți în calcularea
valorii goodwill-ului întâlnim următoarele metode:
În practica evaluării, în funcție de indicatorii folosiți în calcularea
valorii goodwill-ului întâlnim următoarele metode:
1. metode bazate pe capitalizare;
2. Metode anglo-saxonă;
3. Metoda practicienilor.
Prin metoda de capitalizare, goodwill-ul (GW) se determină ca
diferenţă între profitul mediu anual şi produsul dintre rata dobânzii (rd) şi
ANCC, amplificată cu numărul de ani ai perioadei de timp luată în calcul, după
relaţia:
GW=n(PN-rdANCC)
În această metodă, se consideră că atunci când profitul mediu anual este
mai mare decât capitalizarea valorii ANCC la dobânda zilei pe cei “n” ani ai
perioadei de calcul, organizaţia are goodwill.
Acest mod de calcul şi de interpretare a goodwill-ului în studiile de
evaluare este simplist, întrucât nu reuşeşte să evidenţieze elementele care-l
generează şi contribuţia fiecăruia la obţinerea supraprofitului. Aşa cum s-a
menţionat însă, aceste informaţii sunt esenţiale pentru cumpărător, care
urmăreşte întotdeauna să aibă o imagine clară asupra profitabilităţii viitoare a
firmei.
Metoda anglo-saxonă
GW=s(PN–a’ANCC), unde;
 PN este profitul mediu anual previzionat;
 a’ este un factor de actualizare aplicat ANC;
(1+r)n–1
 s este un factor global de discontare: s= ( )n ;
r 1+r
 r este o rată de actualizare;
Metoda practicienilor
 GW se determină pe baza relaţiei:
GW=1 (PN − ANCC)
2 r
În această relaţie, valoarea goodwill-ului reprezintă jumătatea diferenţei

dintre profitul anual mediu actualizat cu rata a’ şi valoarea ANCC stabilită prin
metoda patrimonială.
5.3. Evaluarea prin metoda Discount Cash Flow

Această metodă este una dintre cele mai complexe metode de
evaluare, dar totodată şi cea mai corectă din punct de vedere teoretic. Ea
se bazează pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate
(fluxuri de lichidităţi sau alte variabile asimilate) ale întreprinderii
utilizâ nd o rată de actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea
investiţie.
Evaluarea unei întreprinderi prin această metodă se bazează
exclusiv pe teoria eficienței investițiilor luâ nd în calcul aspecte
fundamentale precum: valoarea în timp sau valoarea actuală și rata de
rentabilitate a investiției.9
O investiție este rentabilă dacă valoarea actualizată netă este pozitivă,
adică valoarea actuală este mai mare decât costul său actual.
Dacă durata unui proiect de investiții va fi de “n” ani, atunci la finalul
oricăruia dintre aceștia se va obține un venit V k, k=1, n . Este evident că, în
condițiile utilizării eficiente a capitalului, acesta va înregistra în anul “k” o
rată de actualizare rk. Pentru determinarea valorii actuale, vom defalca suma
inițială în n sume ce vor genera, fiecare separat, veniturile V k, k=1, n .
Prin urmare, la o sumă investită inițial S1, se va obține, după un an: V1=
S1 1  r1  . După 2 ani, vom avea V2= S2 1  r1 1  r2 și, continuând în mod

natural, după “k” ani: Vk= Sk 1  r1 ...  1  rk , k=1, n . Avem deci:
Sk  Vk
1  r ... 1 r

1 k
de unde: VA=S1+...
+Sn
Înlocuind, obținem în final:
VA   V Vk
n
1  r  k...  1 , VAN  V0  1  r  ...  1  r 

r  n
k 1 1 k
 k 1 1 k
Dacă, ratele de actualizare rk sunt considerate constante (ele putând, în

principiu, suferi modificări din varii motive) și egale cu r, avem:
k
Vk Vk
VA  
1
, VAN  V
k 1 1  1 
0
n
r   r
k k
Dacă, de asemenea, veniturile Vk sunt considerate constante și egale cu

V, vom avea, în final:
V V
VA   , VAN  V0 
k 1 1  1 
r
k  k r
k
1
Această din ultimă formulă, se poate scrie (ținând seama de formula
sumei primilor n termeni ai unei progresii geometrice:
2 n 1  qn
S=q+q +...+q = q ):
1q
9
Ioan Gina, Ioan Cătălin Angelo, “Macroeconomie”, Editura Zigotto, Galați, 2016
n
1 1
1
1 1  r n 1
r1 
n
VA  V  V V
1  r k 1  r 1  r 
n
k1 1
1
1  r 
r
de unde:
1  r n  1  r n 
VA  V , VAN  V0  V
1 r 1  1 r 1 
r r
n n
Actualizarea presupune o perioadă explicită de previziune și o valoare

reziduală (perioada non-explicită). Termenul de cash-flow are mai multe
semnificaţii, în funcţie de sfera de cuprindere. Dacă este utilizat pentru
evaluarea rentabilităţii unei investiţii, el reprezintă fluxul de lichidităţi ce
urmează a fi generat de investiţia respectivă. Când se are în vedere
întreprinderea în ansamblul ei, fluxul de disponibilităţi este cel care rezultă din
totalitatea operaţiunilor, respectiv modificarea trezoreriei nete pe durata
exerciţiului.
Relaţia de calcul pentru determinarea valorii întreprinderii prin metoda
CFA este următoarea:
0 CF1 CF2 CFn VR =
Σn
CFk VR
VCFA=CF + + + ⋯ + + k=0 + ( )n
( )2
1+r (
1+r )n ( )n 1+r ( )k 1+r 1+r 1+r
Valoarea reziduală este valoarea estimată a proprietăţii/întreprinderii
evaluate la sfârşitul perioadei explicite de previziune.
În funcţie de estimările privind evoluţia întreprinderii după perioada
explicită de previziune (evoluţie constantă sau creştere/descreştere),
evaluatorul va aplica relaţia următoare de calcul: VR=CFn, unde CFn este fluxul
r
de lichidități din ultimul an de previziune, iar r este rata de capitalizare
(inversul ratei de actualizare).
Justificarea acestui fapt rezidă în faptul că, în mod normal: VCFA=CF0 +
CF1
+ CF2 + ⋯ + CFn + ⋯ Considerând însă suma reziduală: S= CFn+1 +
1+r (1+r)2 (1+r)n (1+r)n+1
CFn+2
+ ⋯, din faptul că analiza se oprește în cel de-al n-lea an, vom
(1+r )n+2
considera CFn+1=CFn+2=... ca fiind egale cu CFn.
Avem deci: S= CFn + CFn + ⋯=CFn ( 1
+ 1
+ ⋯ ).
(1+r)n+1 (1+r)n+2 (1+r)n+1 (1+r)n+2
Pe de altă parte, considerând suma: S’= 1
+ 1
+ ⋯,
(1+r)n+1 (1+r)n+2
obținem după înmulțirea cu 1 S’= 1 + 1
1+r: 1 + ⋯ Scăzând cele
1+r (1+r)n+2 (1+r)n+3
două valori, obținem:
S’- 1 S’= 1
de unde r S’= 1
sau altfel: S’= 1
. Prin urmare:
1+r (1+r)n+1 1+r (1+r)n+1 r(1+r)n
1 r(1+r)n
S=CFn
. Notând VR=CFn se obține formulade mai sus.
r
În plus, uneori este dificil de realizat diferenţa dintre rata de actualizare
(utilizată în metoda DCF) și rata de capitalizare – element cheie în abordarea
pe care o discutăm.
Principalele elemente de diferenţiere au în vedere:
 Rata de capitalizare este utilizată pentru a converti un flux constant și
reproductibil în valoarea prezentă a proprietăţii, în vreme ce rata de
actualizare este utilizată pentru a converti fluxuri viitoare diferite ca mărime
şi evoluţie în valoarea prezentă a proprietăţii care generează acele fluxuri;
 Rata de capitalizare preia toate modificările viitoare ale venitului considerat
pentru estimarea valorii;
 Modificările în veniturile viitoare sunt preluate în capitalizare prin deducerea
din rata de actualizare a ratei de creştere anuale a venitului prin intermediul
relaţiei Gordon-Shapiro, și deci: c=a-g unde c – rata de capitalizare, a –
factorul de actualizare, iar g – rata de creștere.
Această metodă ia în calcul fluxul de numerar pe care îl poate genera o
societate dacă ar fi achiziționată într-un proces de vânzare-cumpărare.
Parametrii necesari calculului se referă la previzionarea veniturilor,
cheltuielilor, dobânzilor, amortizărilor, investiţiilor, structurii capitalului și a
valorii reziduale.
Un element extrem de important, de care depinde acuratețea rezultatului,
este previzionarea veniturilor realizată de catre evaluator. Pentru acest lucru,
evaluatorul poate folosi fie metode statistice (extrapolarea), fie alte metode cum
ar fi: colectarea informațiilor asupra evoluției pieței, asupra acțiunilor viitoare.
În ceea ce privește previzionarea cheltuielilor, trebuie să se aibă în
vedere analiza pe tipuri de cheltuieli: fixe și variabile. De asemenea, în analiza
fluxurilor de trezorerie, se va pune accent pe raportul de variație a veniturilor și
cheltuielilor pentru a menține o corelație stabilă, fundamentală din punct de
vedere economic între aceste două elemente, în sensul dinamicii superioare a
veniturilor față de dinamica costurilor salariale (în special cele directe).
Pentru un rezultat final cât mai aproape de realitate, se recomandă ca
evaluatorul, pe baza estimărilor asupra elementelor din contul de profit și
pierdere să elaboreze și o analiză optimistă și una pesimistă luând în calcul
gradul de risc pe care îl implică prognoza unor variabile pe o anumită serie de
timp.
Sarcina de lucru
1. Profitul net al unei firme a fost în anul 2017 de 1.876.432 lei. De
asemenea firma a înregistrat în anul 2017: amortizari în valoare de 987.654
lei, provizioane și rezerve în valoare de 1.543.298 lei și un necesar de fond
de rulment în valoare de 543.298 lei.
Pentru următorii trei ani, pe baza documentelor și situațiilor financiare,
evaluatorul a estimat pentru fiecare element de mai sus, următoarele rate de
creștere: profitul net va crește cu 7%; amortizarea va crește 5,5%;
provizioane și rezerve cu 6% și necesarul de fond de rulement cu 6%.
Rata de actualizare este 15%.
Să se calculeze fluxul de numerar și să se estimeze valoarea firmei folosind
metoda discount cash flow.
2. Pe baza următoarelor date, să se estimeze valoarea întreprinderii

prin metoda capitalizării profitului (metoda valorii de rentabilitate). Rata de
capitalizare/actualizare este estimată la 6%, iar rata anuală de creștere este
3%.
Cota de impozitare este de 16%.
2.341.876 TOTAL
TOTAL CHELTUIELI 4.796.543
VENITURI
90.865 1.132.156
Ajustări cheltuieli Ajustări venituri
TOTAL
TOTAL 2.432.741 5.928.699
CHELTUIELI VENITURI
CORECTATE CORECTATE
Rezultatul
exercitiului
CORECTAT
Impozit profit
Rezultatul
net
CORECTAT
Rezumat
Estimarea valorii unei firme prin metoda valorii de rentabilitate se
fundamentează din punct de vedere logic pe conceptul de utilitate a unui bun.
Bunul are valoare doar dacă satisface o nevoie. În acest caz, valoarea unei
întreprinderi va fi dată de satisfacția obținută de cumpărător reflectată de
profiturile realizabile prin exploatarea bunului achiziționat.
Valorea de rentabilitate se determină pe baza profiturile nete viitoare
așteptate de investitor și capitalizarea acestora. În acest sens, este necesar în
procesul de evaluare determinarea mărimii profitului net reproductibil și a
ratei de capitalizare.
Rata de capitalizare (sau rata rentabilității așteptată de investitor)
reprezintă un divizor folosit, în analiză, pentru a transforma un flux anual
constant sau crescător cu o rată anuală constantă în valoarea actuală a
capitalului.
Rata de capitalizare va fi estimată de evaluator în mod similar cu rata
de actualizare plecând de la o rată de bază a rentabilității (rata dobânzii la
titlurile de valoare pe termen lung)ajustată cu rata inflației la care se adaugă o
primă de risc (riscuri generate atât de factori exerni cât și de factori interni).
Goodwill-ul (GW) reprezintă un activ intangibil și măsoară surplusul
de valoare a unei entitități economice în raport cu valoarea elementelor
tangibile deținute de aceasta. Surplusul de valoare trebuie înțeles prin prisma
goodwill-ului ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a genera rezultate
suplimentare din activitatea desfășurată în comparație cu rezultatele
suplimentare obținute din investirea unei sume echivalentă cu activele
tangibile la o anumită rată a dobânzii.
În literatura de specialitate există diverse puncte de vedere a supra
acestei noțiuni, motiv pentru care goodwill-ul este asociat fie fondului de
comerț, fie fondului comercial.
Putem defini goodwill-ul sau fondul comercial ca fiind valoarea
reputației unei firme câștigată de-a lungul timpului în ceea ce privește
profiturile viitoare suplimentare față de profiturile normale. O firmă cu o bună
reputație pe piață (multiple conexiuni de afaceri, relații cu clienții, bazate pe
încredere) deține un avantaj, concretizat într-o valoare monetară suplimentară
față de o firmă nou înființată. Astfel, cumpărătorul care acceptă să plătească
valoarea goodwill-ului, se așteaptă să căștige superprofituri în comparație cu
alte firme care nu dețin fond comercial. Deci goodwill-ul este un bun real
intangibil care poate fi tranzacționat într-un proces de vânzare cumpărare.
Metoda discount cash-flow este una dintre cele mai complexe
metode de evaluare, dar totodată şi cea mai corectă din punct de vedere
teoretic. Ea se bazează pe actualizarea tuturor beneficiilor economice
proiectate (fluxuri de lichidităţi sau alte variabile asimilate) ale
întreprinderii utilizâ nd o rată de actualizare ce reprezintă costul
capitalului pentru acea investiţie.
Evaluarea unei întreprinderi prin această metodă se bazează
exclusiv pe teoria eficienței investițiilor luâ nd în calcul aspecte
fundamentale precum: valoarea în timp sau valoarea actuală și rata de
rentabilitate a investiției.
O investiție este rentabilă dacă valoarea actualizată netă este pozitivă,
T
T
e
s
t
TEST de autoevaluare
I. Profitul net al unei firme a fost în anul 2017 de 450.231 lei. De
asemenea firma a înregistrat în anul 2017: amortizari în valoare de 203.100
lei, provizioane și rezerve în valoare de 609.871 lei și un necesar de fond
de rulment în valoare de 321.970 lei.
Pentru următorii trei ani, pe baza documentelor și situațiilor financiare,

evaluatorul a estimat pentru fiecare element de mai sus, următoarele rate de
creștere: profitul net va crește cu 9%; amortizarea va crește 7,5%; provizioane
și rezerve cu 8% și necesarul de fond de rulement cu 8%.
Rata de actualizare se stabilește ținând seama de rata dobânzii, de
coeficientul de risc investițional, de rata inflației și de rata de schimb valutar.
În acest caz, aplicăm o rată de actualizare de r=10%.
Să se calculeze fluxul de numerar și să se estimeze valoarea firmei
folosind metoda discount cash flow.
2018 2019 2020

Elemente de
2017
calcul Previzionat Previzionat Previzionat
Profit net (1) 450.231 490.752 534.919 583.062
Amortizare
203.100 218.333 234.707 252.310
(2)
Provizioane și
rezerve 609.871 658.661 711.354 768.262
(3)
FR
-321.970 -347.728 -375.546 -405.589
(4)
Investiții
0 0 0 0
(5)
CF anual
941.232 1.020.017 1.105.435 1.198.045
(1+2+3+4+5)
Pentru calculul valorii reziduale folosim formula:

VR=CF2020= 1.198.045=11.980.450
r 0,1
factorul de actualizare este F =( 1 )n

a,n
1+r
pe baza ratei de actualizare s-a calculat factorul de actualizare pentru
fiecare an:
Fa,2017=1,000;
1
Fa,2018 = =0,909;
1+0,1
F =( 1
2
a,2019 ) =0,826;
1+0,1
F =( 1
3
a,2020 ) =0,751.
1+0,1
Calculăm CFact (fluxul de numerar) actualizat:

 CFact,2017=CF anual2017Fa,2017=941.2321,000=941.232;
 CFact,2018 =CF anual2018Fa,2018=1.020.0170,909=927.289;
 CFact,2019 = CF anual2019Fa,2019 =1.105.4350,826=913.582;
 CFact,2020 = CF anual2020Fa,2020 =1.198.0450,751=900.109.
Deoarece (pentru n=3)
VCFA=Σ3 CFk VR vom calcula suma
k=0 k
+ 3 (1+r) (1+r)
suma CF actualizat pe cei trei ani:
Σ3 CFk =941.232+927.289+913.582+900.109=3.682.212
k=0 (1+r)k
VR
Valoarea reziduală actualizată VRa= , unde n este intervalul
(1+r )n
previzionat (numărul de ani) este:
11.980.450
VRa= =9.001.089,7
(1+0,1)
3
În final,
VCFA=Σ3 =3.682.212+9.001.089,7=12.683.301,5
CFk VR
k=O (1+r)k +
(1+r)3
II. Pe baza următoarelor date, să se estimeze valoarea întreprinderii
prin metoda capitalizării profitului (metoda valorii de rentabilitate). Rata de
capitalizare/actualizare este estimată la 7%, iar rata anuală de creștere este
1,5%.
TOTAL CHELTUIELI 8.765.321 TOTAL VENITURI 13.245.765

Ajustări cheltuieli 317.654 Ajustări venituri 121.543
9.082.975 13.367.308
CORECTATE CORECTATE
Rezultatul exercitiului
4.284.333
CORECTAT
Impozit profit 685.493
Rezultatul net CORECTAT 3.598.840
Cota de impozitare este de 16%

Profitul corectat (rezultatul exercițiului) este 4.284.333 lei
Impozitul pe profit este 685.493 lei
Profitul net corectat este 3.598.840 lei.
Pentru un flux anual constant,

Vr=3.598.840 = 51.411.996,00
0,07
Pentru un flux crescător cu o rată anuală constantă (1,5%)

c=a-g=7%-1,5%=5,5%
3.598.840(1+0,015)
Vr= 0,055 = 66.414.951,20
(dacă PNr este rezultatul ultimului exercițiu)

sau
considerând acum că profitul net este unul previzionat cu o creștere de 1,5%, vom
avea
PN= 3.652.822,32
Vr=3.652.822,32 = 66.414.951,20
0,055
2016,;
6. METODE BURSIERE DE
EVALUARE
Metode bursiere de evaluare 88
Rezumat 93

autoevaluare 93

să se aplice modelul Irving Fisher; să se aplice Gordon Shapiro;
În cazul întreprinderilor cotate la bursă, valoarea acestora

va fi reflectată de valoarea acțiunilor tranzacționate pe piața
capitalului.
Piața capitalului, cu cele două componente ale sale, piața
primară și piața secundară, este locul unde se tranzacționează
titlurile de valoare.
Titlurile de valoare, acțiunile și obligațiunile tranzacționate în cadrul
bursei de valori sunt principalele instrumente de finanțare la care antreprenorii
au acces.
Evaluarea întreprinderilor cotate la bursă folosind modele bursiere
reflectă o valoare corectă și de interes major pentru atât pentru antreprenori cât
și pentru investitori.
Listarea companiilor la bursa de valori prezintă numeroase beneficii:
a. dezvoltarea afacerii fie prin lansarea de noi produse fie prin
intrarea pe noi piețe;
b. creșterea gradului de eficiență și a valorii companiei;
c. metode moderne de management;
d. diversificarea surselor de finanțare;
e. creșterea prestigiului companiei;
Prin emitrea de acțiuni și listarea la bursă, antreprenorul vinde o parte a
companiei investitorilor fară a exista (ca în cazul obligațiunilor) o datorie ce
trebuie rambursată.Odată listate la bursă, firma are posibilitatea de a folosi
propriile acțiuni ca și garanție în eventualitatea accesării unor credite.
Pentru a putea fi listată la bursă, orice companie trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
1. să fie societate pe acțiuni;
2. o capitalizare anticipată de cel puțin 1 milion de euro;
3. minimum 25% din acțiuni să fie în portofoliile investitorilor și să
fie tranzacționabile;
4. să dețină rapoarte și situații financiare pe ultimii trei ani.
În cazul obligațiunilor, emiterea unor astfel de titluri implică un
împrumut ce trebuie rambrsat la maturitate sau în tranșe. De asemenea
împrumutul capitalului se face în schimbul plății unei dobânzi. Obligațiunile
sunt considerate intrumente mai atractive atât pentru investitor (reprezintă un
câștig sigur) cât și pentru antreprenor deoarece nu afectează structura
acționariatului. Există situații când obligațiunile pot fi convertite în acțiuni,
(obligațiuni convertibile), compania reducându-și astfel valoarea
împrumutului.
Valoarea unei întreprinderi cotate la bursă va fi reflectată de numărul
de acțiuni emise și de valoarea intrinsecă a acestora. Valoarea intrinsecă a unei
acțiuni reprezintă suma actualizată a câștigurilor viitoare și este o valoare
estimată reflectată pe baza unor modele bursiere bazate pe dividende.
6.1. Modelul Irving Fisher
Toate modelele burseiere, deși pot varia în funcție de dinamica

rezultatelor, de existența valorii reziduale și de orizontul de timp, au la bază
modelul dezvoltat de Irving Fisher. Acest model presupune existența unui
rezultat financiar la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar și a unei valori
reziduale.
Valoarea întreprinderii = Nr.acțiuni emise • valoarea intrinsecă a unei

acțiuni
Estimarea valorii unei acțiuni are la bază următoarea relație:
V0 =Σn
Di Vn , unde:
+i
i=1 (1+r) n
(1+r)
Di - dividendul din anul i, i=1, 2,.....n

r- rata de actualizare
Vn- valoarea reziduală în anul n
Dacă valoarea reziduală este nulă, formula va fi:
V0 =Σn Di
i=1 (1+r)i
Dacă dividendele sunt constante, ecuația va fi de forma:
V0 =D Σn
1 Vn
i=1 (1+r)i +(1+r)
,n
Problemele cu care ar putea să se confrunte evaluatorul, în această

situație de determinare a valorii companiei, sunt valoarea dividendelor viitoare
și determinarea valorii ratei de randament.
6.2. Modelul Gordon Shapiro
Acest model presupune creșterea dividendelor cu o rată de creștere
constantă g într-un orizont de timp infinit.
Astfel, V = D , unde
0 r–g
D – dividendul
g – rata de creștere a divindendului
r – rata de actualizare
Modelul simplificat Gordon Shapiro poate fi aplicat doar dacă g< r.
Neajunsurile acestei metode sunt cauzate de faptul că pot apărea
diferențe față de situația existentă pe piață și totodată creșterea dividendului nu
poate crește la infinit cu o rată constantă.
În acset sens, în literatura de specialitate, există și un alt model elaborat
Gordon Shapiro care ia în considerare creșterea dividendului cu două rate
diferite g1(în perioada 1, n) și g2 (începând cu n+1)

n
(1 g )m (1 g )n 1
V0 = D •  1
 1
 
(1 r) m (1 r) n r  g
i1 2
6.3. Indicatori de evaluare a companiilor cotate la bursă
Alti indicatori folositi în cadrul modelelor bursiere pentru evaluarea

companiilor pe acțiuni și cotate la bursă sunt următorii indicatori:
 PER (price erarnings ratio) este un indicator frecvent utilizat în practică,

fiind cunoscut în literatura de specialitate ca și coeficient de capitalizare
bursieră și se calculează ca raport între prețul unei acțiuni (P) și profitul net
pe acțiune EPS-earnings per share).
PER = P
EPS
EPS – profitul net pe actiune se calculează împărținnd profitul net la

numărul de acțiuni existente măsurând partea din profitul net ce revenine
pe fiecare acțiune deținută de acționari.
Profit net
EPS =NuNăr de acțiuni
Rezultatul, astfel calculat, reprezintă orizontul de timp în care acționarii

își recuperează investiția din dividendele obținute în viitor dacă întreg profitul
net va fi distribuit. Cu cât valoarea PER este mai mică cu atât investiția este
considerată una atractiva deoarece se recuperează într-o perioadă mai mică de
timp.
 P/BV – price to book value) se calculează ca raport între prețul unei
acțiuni și valoarea contabilă a acesteia. Valoarea contabilă (activul net)
reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale ale companiei.
Acest indicator reflectă valoarea pe care acționarii ar primi-o în urma
valorificării activelor companiei și plata datoriilor către creditori.
P/BV = P
vaSoare contabiSă acțiune
Interpretarea rezultatului diferă în funcție de sectorul de activitate în
care activează compania. De regulă o valoare subunitară a acestui indicator
indică faptul că acțiunile companiei pot fi subevaluare. O valoare peste 2
reflectă acțiuni supraevaluate iar valori cuprinse între 1 și 2 indicată acțiuni
evaluate la prețul de piață.
Sarcina de lucru 6
Explicați modelul Irving Fisher.

Rezumat
Valoarea unei întreprinderi cotate la bursă va fi reflectată de numărul de
acțiuni emise și de valoarea intrinsecă a acestora. Valoarea intrinsecă a unei
acțiuni reprezintă suma actualizată a câștigurilor viitoare și este o valoare
estimată reflectată pe baza unor modele bursiere bazate pe dividende.
Toate modelele burseiere, deși pot varia în funcție de dinamica rezultatelor, de
existența valorii reziduale și de orizontul de timp, au la bază modelul
dezvoltat de TIrving Fisher. Acest model presupune existența unui rezultat
e
financiar la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar și a unei valori reziduale
1. Principalele instrumente tranzacționate la bursa de valori sunt:
a. titlurile de valoare;
b. biletele la ordin;
c. depozitele pe termen lung;
d. depozitele overnight;
2. Modelul Irving Fisher implică existența:

a. unui rezultat financiar
b. unei valori reziduale;
c. unei valori de piață;
d. unui rezultat actualizat
3. Cele mai atractive și sigure titluri de valoare sunt:

a. obligațiunile;
b. acțiunile;
c. depozitele pe termen lung;
d. depozitele overnight
Raspunsuri:1a; 2b,c; 3a
2016,;

Microsoft Word - CURS IDIFR EVALUAREA FIRMEI

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microsoft Word - CURS IDIFR EVALUAREA FIRMEI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

Lect. univ. dr. GINA IOAN

2. Evaluarea firmei – noțiuni generale.............................................. 12

3. Diagnosticul întreprinderii evaluate.............................................. 20

4. Metode patrimoniale de evaluare................................................... 64

5. Metode nepatrimoniale de evaluare............................................... 74

6. Metode bursiere de evaluare ....................................................... 88

familiarizarea cu noţiunile specifice evaluării întreprinderii;

definirea corectă a fenomenelor economice prin prisma evaluării;

Înțelegerea și utilizarea metodelor de evaluare patrimoniale;

Cunoașterea și aplicarea metodelor de evaluare bazate pe valoarea de rentabilitate (randament) și goodwill;

Determinarea valorii unei firme pe baza metodei actualizării cash- flow-ului.

Conținutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

 EVALUAREA FIRMEI – NOȚIUNI GENERALE

 DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII EVALUATE

 METODE PATRIMONIALE DE EVALUARE

 METODE DE EVALUARE NEPATRIMONIALE

 MODELE BURSIERE DE EVALUARE

În unitățile de învăţare se vor regăsi operaționalizarea următoarelor competenţe

- să descrii funcţiile Evaluării întreprinderii;

- să argumentezi despre metodele de evaluare a întreprinderii;

- să distingi între diferitele tipuri de metode de evaluare;

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de

Obiective în termeni de competențe specifice:

să se folosească în mod practic instrumentarul economic.

Întreprinderea este o entitate economică complexă ce deține,

Să se definească conceptele de valoare și utilitate în teoria economică clasică și neoclasică

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de

Obiective în termeni de competențe specifice:

 să descrii funcţiile Evaluării întreprinderii;

 să descrii elementele componente ale unui raport de evaluare;

 să argumentezi despre metodele de evaluare a întreprinderii;

 să distingi între diferitele tipuri de metode de evaluare

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Rapoartele de evaluare pot fi întocmite la solicitarea oricărei persoane fizice

2.2. Tipuri de valoare asociate întreprinderilor

În funcție de scopul evaluării, în practică se întâlnesc mai multe tipuri de

În practica economică de specialitate sunt folosite trei abordări ale valorii:

Abordarea prin piață sau abordarea prin comparație

Abordarea prin venit

Abordarea prin cost

Valoarea estimată a unei întreprinderi prin acest tip de abordare se

Goodwill-ul este activ necorporal care apare ca rezultat al

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de

Obiective în termeni de competențe specifice:

 să cunoască elementele componente ale unui raport de evaluare;

 să întocmească o analiză diagnostic;

 să distingă între diferitele tipuri de situații financiare necesare

 să distingă diferența dintre valoarea nominală și valoarea reală;

 să descrie etapele unei analize diagnostic;

 să întocmească un bilanț financiar;

 să calculeze și să interpreteze principalii indicatori ai echilibrului

 să calculeze și să interpreteze soldurile intermediare de gestiune

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore

3.1. Diagnosticul juridic

Analiza diagnostic a aspectelor juridice necesită o analiză a

Analizând funcția comercială a întreprinderii, se urmărește definirea și

3.3. Diagnosticul tehnic

În cadrul diagnosticului tehnic se va pune accent pe analiza

3.4. Diagnosticul resurselor umane

Această parte a diagnosticului global va cuprinde informații, date și

3.5. Diagnosticul financiar

Obiectivele principale ale diagnosticului financiar sunt:

3.6. Situațiile financiare necesare evaluării întreprinderii