UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE

PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR

EXERCITATA IN INSTITUTIILE PUBLICE ALE
U.E

PROIECT:

A U D I T U L D E O P E R A Ț I U N I E F E C T U AT D E C Ă T R E
A U T O R I TAT E A D E A U D I T Î N C O N T E X T U L
FONDURILOR EUROPENE NERAMBURSABILE

Student: - Ciubuc Denisa-Nicoleta

-Grupa 2
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

AUDITUL DE OPERAȚIUNI

Auditul operaţional stârneşte multe controverse atunci când se pune

problema utilizării acestui termen. In opinia unor autori conceptele de audit
managerial sau audit de gestiune sunt de preferat în locul noţiunii de audit
operaţional în care includ şi evaluarea mecanismelor de control intern şi chiar
testarea eficacităţii acestora. Alţi autori nu disting între cele trei noţiuni între care
consideră că nu există deosebiri ele acoperind acelaşi conţinut.

Se poate afirma faptul ca auditul operaţional este cel care testează eficienţa
şi eficacitatea oricărei activităţi a organizaţiei , inclusiv a controlului intern , cu
condiţia ca scopul urmărit de testele de audit să fie furnizarea de informaţii care să
genereze decizii având ca efect creşterea eficacităţii şi eficienţei organizaţiei. Cu
alte cuvinte auditul operaţional se referă la testarea eficacităţii şi eficienţei tuturor
componentelor organizaţiei.

Auditul operaţional îmbracă trei forme şi anume:

-auditul funcţional care testează una sau mai multe funcţii ale organizaţiei cum ar
fi: furnizarea serviciilor,achiziţia bunurilor,marketingul public,salariile şi
personalul,plăţile şi contabilitatea,cercetarea,controlul etc. în raport cu specificul
organizaţiei.Auditul funcţional dă posibilitatea unei specializări pe funcţii
organizaţionale a auditorilor ceea ce creşte profesionalismul şi competenţa acestora
dar poate crea probleme acolo unde funcţiile sunt interdependente.Acest neajuns
poate fi înlăturat prin auditarea în echipă.

-auditul organizaţional abordează organizaţia sau părţi ale acesteia

(filiale,departamente,unităţi descentralizate etc.) cu accent pe eficacitatea şi
eficienţa interacţiunii funcţiilor.În acest audit sunt importante organigrama şi
metodele de coordonare ale posturilor ,funcţiilor şi activităţilor.

-misiunile speciale de audit sunt cerute de către managerii organizaţiei atunci când
aceştia sesizează apariţia unor probleme sau riscuri în anumite activităţi sau
componente ale organizaţiei sau când doresc să testeze eficienţa sau eficacitatea
anumitor decizii manageriale de regulă a celor luate în condiţii de risc sau
incertitudine .
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

Conform regulamentelor europene, Autoritatea de Audit trebuie are obligația

de a se asigura că se efectuează controale ale operaţiunilor pe baza unui eşantion
adecvat pentru verificarea cheltuielilor declarate.

Obiectivul general al auditului de operaţiuni constă în obţinerea unei

asigurări rezonabile că sistemul de management şi control funcţionează şi că
declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte,iar tranzacţiile care stau
la baza acestora sunt legale şi regulamentare.

Obiectivele specifice ale auditului operaţiunilor constau în verificarea

îndeplinirii următoarelor cerințe:

 operaţiunile îndeplinesc criteriile de selecţie ale programului operaţional şi

îndeplinesc orice condiţii aplicabile privind funcţionalitatea acestora şi
obiectivele de atins;
 cheltuielile declarate corespund cu înregistrările din evidenţele contabile şi
documentele justificative, păstrate de beneficiar
 cheltuielile declarate de către beneficiar sunt conforme cu prevederile legale
naţionale şi comunitare (în ceea ce priveşte eligibilitatea, achiziţiile publice,
ajutorul de stat, mediul,publicitatea şi egalitatea de şanse).

Auditurile se vor desfăşura la faţa locului, pe baza documentaţiei şi a înregistrărilor

păstrate de beneficiar.

Metoda de esantionare: prevazută in strategia de audit, aprobata pentru fiecare

program operational

Elaborarea rapoartelor de audit şi emiterea opiniilor de audit

Conform Standardului Internațional de Audit 700 „Raportul auditorului

independent cu privire la un set complet de situaţii financiare cu scop general –
formarea opiniei de audit”, raportul de audit trebuie să conţină o expresie clară a
opiniei auditorului cu privire la situaţiile financiare.

Auditorul trebuie să evalueze concluziile rezultate pe baza probelor de audit

obţinute ca bază pentru formarea unei opinii cu privire la situaţiile financiare, etc.
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

Raportul de audit reprezintă mijlocul principal de comunicare şi informare

asupra rezultatelor muncii auditorilor, de către toate persoanele interesate. Este
întocmit la finalizarea fiecărei acţiuni de audit ,în formă scrisă şi în format
corespunzător.În conținutul său, echipa de audit trebuie să îşi exprime clar opinia şi
să formuleze alte observaţii asupra situaţiilor auditate, corespunzătoare obiectivului
de audit.

Elementele raportului de audit:

 Titlul
 Conținut
 Paragraful introductiv
 Entităţile auditate
 Sinteza celor mai importante constatări,
 Recomandări şi concluzii;
 Concluzia generală raportată la obiectivul auditului
 Semnătura auditorului
 Data
 (Anexe)

Etapele procesului de raportare

1. Elaborarea proiectului de raport de audit

2. Procedura contradictorie
3. Elaborarea raportului de audit final

1. Elaborarea proiectului de raport de audit

Elaborarea proiectului de raport de audit se efectuează de către membrii echipei de
audit și cuprinde constatările şi recomandările rezultate ca urmare a realizării
misiunilor de audit.

2. Procedura contradictorie
După aprobarea proiectului de raport de audit de către conducătorul A.A, acesta
este transmis entităţii/entităţilor auditate. Transmiterea proiectului de raport de
audit se efectuează printr-o scrisoare/adresă, semnată de către conducătorul A.A.,
prin care se solicită formularea unui punct de vedere (în termen de 15 zile) cu
privire la constatările, recomandările şi termenele de implementare propuse și
consemnate în raport.
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

După primirea răspunsului entităţii auditate, echipa de audit îl analizează,

împreună cu şeful serviciului şi directorul direcţiei respective, şi propune, dacă este
necesară, organizarea unei întâlniri cu managementul entităţilor auditate, pentru
clarificarea oricăror probleme sau pentru soluţionarea oricăror neînţelegeri cu
privire la conținutul proiectului raportului de audit .

3. Elaborarea raportului final de audit

Proiectul raportului final de audit este întocmit de şeful echipei de audit şi revizuit
de şeful de serviciu în termen de 15 zile, de la primirea punctului de vedere al
entităţilor auditate şi după întâlnirea cu managementul, (în cazul în care această
întâlnire a avut loc).

Dificultatea cu care se confruntă un audit operaţional este identificarea

criteriilor specifice pentru evaluarea eficienţei şi eficacităţii.În auditul financiar
auditorii testează situaţiile financiare pe baza unor criterii cadru furnizate de
principiile şi procedeele metodei contabilităţii care sunt general acceptate.În
auditul operaţional nu există un set de astfel de criterii de evaluare unanim
acceptate ceea ce face ca auditul operaţional să depindă mult de capacitatea
profesionala şi experienţa auditorilor nu de puţine ori auditul operaţional fiind
suspectat de abordarea subiectivă de către auditori a diferitelor aspecte
organizaţionale auditate.Pentru fixarea criteriilor de referinţă auditul operaţional
trebuie să-şi fixeze ca obiectiv să determine dacă o componentă a activităţii
organizaţiei auditate ar putea fi mai eficace sau mai eficientă şi să propună
recomandări de îmbunătăţire.
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

Auditul operational se deosebeste de auditul financiar prin urmatoarele aspecte:

Aspecte: Deosebiri:
Auditul operational: Auditul financiar:
1. Scopul auditului - pune accentul pe eficienta si - pune accentul pe faptul daca
urmarit prin efectuarea eficacitate informatiile istorice au fost
testelor corect înregistrate
- vizeaza performantele - este orientat spre trecut
operationale de perspectiva. De
exemplu: evaluarea daca un
nou tip de materii prime este
achizitionat la cel mai mic pret
permitând, astfel, economisirea
de bani în viitoarele cumparari
de materii prime de acest tip
2. Distributia - rapoartele sunt destinate în - raportul este, de regula,
rapoartelor esenta managementului entitatii remis numerosilor utilizatori ai
situatiilor financiare (actionari,
banci etc.)
- rapoartele auditului - în rapoartele auditului
operational difera considerabil financiar se folosesc formule
de la un audit la altul, datorita si expresii foarte precise, din
distributiei limitate a acestora si cauza distribuirii lor mai
naturii diversificate a auditului multor utilizatori
eficientei si eficacitatii
3. Includerea unor - acopera orice aspect al - auditul financiar este limitat
elemente nefinanciare eficientei si eficacitatii entitatii la aspectele care afecteaza
în cazul auditului economice si pot, prin urmare, direct fidelitatea prezentarilor
operational implica un evantai larg de din structurile financiare
activitati.

De exemplu, eficacitatea unui

program de promovare sau
eficienta angajatilor din
productie pot face parte dintr-
un audit operational
 UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE
PROGRAMUL DE STUDII : Master : Managementul Organizatiilor si Serviciilor Publice

In concluzie , integrarea României în Uniunea Europeană a oferit

posibilitatea identificării de noi oportunități de dezvoltare a sectoarelor economiei
naționale prin accesarea de fonduri europene nerambursabile și realizarea de
investiții,în vederea eliminării decalajelor existente între economiile statelor
membre, în special a statelor din Europa de est față de cele din vestul Europei.

Gestionarea fondurilor europene puse la dispoziția statelor membre de către

Uniune se realizează în conformitate cu principiul gestiunii partajate, principiu care
prevede că atât statul membru cât și Comisia Europeană își asumă răspunderea
pentru gestiunea și controlul programelor aflate în derulare.

Utilizarea eficientă a fondurilor europene destinate Romaniei se încearcă a fi

asigurată prin intermediul acțiunilor de audit și control
realizate, atât de autorități naționale precum Autoritatea de Audit, cât și de
autorități europene precum Curtea de Conturi Europeană respectiv Comisia
Europeană. Toate aceste autorități urmăresc apărarea intereselor financiare ale
Uniunii Europene și sancționarea abaterilor identificate de la buna utilizare a
acestor fonduri.
Perfecționarea activității de audit presupune identificarea mecanismelor care
să permită auditorului descoperirea și sesizarea celor mai mici abateri de la
gestiunea corectă și eficientă a fondurilor, iar apoi, eliminarea deficiențelor
constatate, atât prin acțiunea autorităților naționale și europene, cât și prin
conștientizarea și asumarea responsabilității părților implicate în gestionarea și
utilizarea
fondurilor europene. Misiunile de audit trebuie să aibă potențialul
necesar identificării abaterilor, indiferent de natura și dimensiunile acestora.
Dacă există indicii de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii Europene și ale României, atunci în mod obligatoriu,autoritățile
competente vor sesiza organele de
cercetare penală, iar dacă în urma cercetărilor se constată existența unei fraude,se
vor face demersuri în vederea recuperării prejudiciului și pedepsirii persoanelor
care se fac vinovate de producerea lui. Atunci când aspectele sesizate privesc erori
și nereguli de altă natură decât frauda, remedierile sunt la îndemâna părților
implicate în utilizarea fondurilor în cauză.