ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR

EXERCITATĂ ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

ALE U.E.
 Auditul de operațiuni are ca obiectiv general obținerea unei asigurări
rezonabile că sistemul de management și control funcționează și că declarațiile de
cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte, iar tranzacţiile care stau la baza
acestora sunt legale şi regulamentare. În cadrul acestuia, Autoritatea de Audit are
obligația de a se asigura că se efectuează controale ale operaţiunilor pe baza unui
eşantion adecvat pentru verificarea cheltuielilor declarate.

De asemenea, auditul de operațiuni poate fi asemănat cu auditul financiar,

obiectviul general al celui de-al doilea fiind acela de a furniza asigurarea că
situaţiile financiare examinate sunt complete şi întocmite cu acurateţe, iar
operaţiile economice s-au efectuat în conformitate cu legile şi reglementările
relevante în vigoare.

Diferența între cele două tipuri de audit este făcută de obiectivele specifice
ale auditului de operațiuni, obiective ce presupun îndeplinirea următoarelor cerințe:

- operaţiunile trebuie să îndeplinesască criteriile de selecţie ale

programului operaţional şi trebuie să îndeplinească orice condiţii
aplicabile privind funcţionalitatea acestora şi obiectivele de atins;
- cheltuielile declarate trebuie să corespundă cu înregistrările din
evidenţele contabile şi documentele justificative, păstrate de beneficiar
- cheltuielile declarate de către beneficiar sunt conforme cu prevederile
legale naţionale şi comunitare (în ceea ce priveşte eligibilitatea,
achiziţiile publice, ajutorul de stat, mediul, publicitatea şi egalitatea de
şanse).

Acțiunea de “auditare” reprezintă procesul prin care o persoană competentă

şi independentă cumulează şi evaluează probe privind informaţiile cuantificabile,
privind o entitate economică pentru a putea determina corespondenţa lor cu criterii
bine stabilite şi pentru a le raporta.

În general, realizarea unui audit de operațiuni și raportarea rezultatelor sunt

mai greu de realizat decât celelalte tipuri. Eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor
sunt mai complicat de evaluat de manieră obiectivă decât conformitatea sau
prezentarea situaţiilor financiare în acord cu principiile contabile general acceptate.
Mai mult decît atât, definirea criteriilor de evaluare a informaţiilor din cadrul unui
audit operaţional este o problemă extrem de subiectivă. În acest sens, activitatea de
audit operaţional se apropie mai curând de consultanţa managerială decât de ceea
ce se înţelege în mod normal prin „audit". Importanţa auditului operaţional a
crescut mult în ultimul deceniu.

În ceea ce privește programarea auditurilor de operațiuni, acestea se vor

desfășura la fața locului pe baza documentaţiei şi a înregistrărilor păstrate de
beneficiar, iar metoda de eșantionare va fi prevăzută în strategia de audit, aprobată
pentru fiecare program operațional. În cadrul fondurilor europene, auditul de
operațiuni se va realiza pe baza unui eșantion corespunzător, după cum urmează:

- definirea obiectivelor
- definirea mulțimii şi a unităţii de eşantionare
- definirea erorii tolerabile şi a erorii aşteptate
- stabilirea metodei de eşantionare
- determinarea dimensiunii eşantionului în funcţie de metoda de
eşantionare utilizată
- selecţia eşantionului
- realizarea auditului
- evaluarea şi documentarea rezultatelor, respectiv
- calcularea erorii din eşantionare şi proiectarea
 - rezultatelor la nivelul întregii populaţii.

Auditul efectuat se va concretiza într-un raport de audit, care conform

Standardului Internațional de Audit este definit ca fiind „Raportul auditorului
independent cu privire la un set complet de situaţii financiare cu scop general –
formarea opiniei de audit”. Dintr-o altă perspectivă, acesta reprezintă mijlocul
principal de comunicare şi informare asupra rezultatelor muncii auditorilor, de
către toate persoanele interesate și va fi întocmit la finalizarea fiecărei acţiuni de
audit, în formă scrisă şi în format corespunzător. Este caracterizat prin
accesibilitate, exactitate, obiectivitate, credibilitate și, de asemenea, are un conținut
bogat în informații. Raportul de audit trebuie să conţină o expresie clară a opiniei
auditorului cu privire la situaţiile financiare. Auditorul va trebui să evalueze
concluziile rezultate pe baza probelor de audit obţinute ca bază pentru formarea
unei opinii cu privire la situaţiile financiare. În conținutul său, documentul va
conține opinia clară și observațiile asupra situațiilor auditate, corespunzătoare
obiectivului de audit.

Elementele raportului de audit sunt:

a) Titlul
b) Conținutul, ce cuprinde:
 Paragraful introductiv
 Entitățile audiate
 Sinteza celor mai importante constatări
 Recomandări și concluzii
 Concluzia generală raportată la obiectivul auditului
c) Semnătura auditorului
d) Data
e) Eventualele anexe.
 Raportul se va elabora după 3 etape concrete:

1. Elaborarea proiectului de raport de audit

2. Procedura contradictorie
3. Elaborarea raportului de audit final

Elaborarea proiectului de audit este efectuată de către componența echipei

de audit și cuprinde constatările și recomandările rezultate ca urmare a realizării
misiunii de audit.

Procedura contradictorie va avea loc după aprobarea proiectului de raport de

audit de către conducătorul echipei de audit, moment în care proiectul de raport de
audit va fi transmis entităților audiate. Transmiterea va fi făcută prin expedierea
unei scrisori sau adrese semnată de către liderul Autorității de Audit, prin care se
va solicita un punct de vedere cu privire la constatările, recomandările şi
termenele de implementare propuse și consemnate în raport, în termen de 15 zile.
După primirea răspunsului entității auditate, echipa de audit îl va analiza împreună
cu șeful serviciului și directorul direcției respective, iar dacă este necesar, va
propune organizarea unei întrevederi cu managementul entităților auditate, pentru a
lămuri problemele ce pot apărea sau pentru a soluționa neînțelegerile cu privire la
conținutul proiectului raportului de audit .

Elaborarea raportului final de audit constă în întocmirea raportului de audit

de către șeful echipei de audit și revizuirea de către șeful serviciului, în termen de
15 zile de la primirea punctului de vedere al entităţilor auditate şi după întâlnirea
cu managementul, în cazul în care această întâlnire a avut loc.

Complexitatea activității de audit derivă din faptul că, fie și în condițiile în

care acesta este reglementat în detaliu, nu exista o ,,rețetă” universal valabilă care,
odată aplicată, să asigure un audit complet și un rezultat garantat.
 Întelegerea a ceea ce este un audit și a modului în care se desfășoara,
conditioneaza întelegerea rolului auditului și a responsabilitatiilor profesionale ale
auditorilor, atunci când aceștia prestează o astfel de activitate. Pentru ca cineva să
stăpânească în profunzime metodele și tehnicile puse în practică de auditori, va
trebui să înțeleagă în primul rând mediul economic, social și institutional în care se
desfășoară procesul de audit.