CAPITOLUL 3

AUDITUL PUBLIC INTERN AL PROIECTELOR EUROPENE

Scopul şi obiectivele capitolului
Prin parcurgerea acestui capitol va fi înţeles locul şi rolul auditului public intern al
proiectelor, pornind de la organizarea auditului intern şi categoriile de audit intern public: de
sistem şi operaţional.

3.1 Organizarea auditului public intern al proiectelor europene

La nivelul fiecărui minister implicat în implementarea Programelor Operaţionale, au

fost constituite Unităţi de Audit Intern care sunt independente de structurile care îndeplinesc
atribuţiile de Autoritate de Management (sau de Organisme Intermediare) şi care sunt direct
subordonate şefului respectivei instituţii. Coordonarea metodologică a acestor Unităţi de Audit
Intern este asigurată de o unitate specială, constituită în cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
respectiv de Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI).
Atribuţiile UCAAPI sunt următoarele:
• dezvoltarea şi implementarea unor proceduri şi metodologii uniforme, bazate pe
standardele internaţionale acceptate de Uniunea Europeană, inclusiv privind manualele de audit
intern şi pista de audit
• elaborarea metodologiilor privind managementul riscului;
• elaborarea Codului Etic al auditorilor Interni;
• avizarea normelor metodologice ale Auditului Public Intern, specific diferitelor
domenii de activitate ale auditului intern;
• elaborarea sistemului de raportare a rezultatelor activităţilor de audit intern şi
elaborarea raportului anual de audit/control;
• verificarea respectării normelor, instrucţiunilor, precum şi a Codului Etic de către
Unitatea de Audit Intern din cadrul instituţiilor publice, şi iniţierea de măsuri de corectare, în
cooperare cu şeful respectivei instituţii publice;
• coordonarea sistemului de recrutare şi instruire în domeniul auditului public intern.
Ministerul Finanţelor Publice a emis un Manual de audit intern privind cheltuielile
realizate din fonduri europene aferente perioadei de programare 2007 – 20131. Acest manual a
fost întocmit cu scopul de a oferi un cadrul general aplicabil auditului intern al programelor
operaţionale, având în vedere auditul de sistem şi auditul operaţional. Compartimentele de audit
din cadrul instituţiilor care gestionează fonduri europene pot realiza atât audit de sistem cât şi
audit operaţional.

3.2 Auditul intern de sistem al proiectelor europene

Auditul de sistem2 reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi

control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient,
pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
În conformitate cu prevederile din Regulamentul Consiliului (CE), sistemele de
management şi control ale programelor operaţionale aplicate de Statele Membre prevăd:

1
www.mfinante.ro/descarcaFisier.html?name=manualchelt
2
Art. 12 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern
 (a) definiţia funcţiilor organismelor care au responsabilitatea gestiunii, controlului şi
repartizării funcţiilor în interiorul fiecărui organism;
(b) respectarea principiului de separare a funcţiilor între aceste organisme şi în interiorul
fiecăruia dintre ele;
(c) proceduri pentru asigurarea corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în
cadrul programului operaţional;
(d) sisteme de contabilitate, supraveghere şi informare financiară fiabile şi
informatizate;
(e) un sistem de comunicare a informaţiilor şi de supraveghere în cazul în care
organismul responsabil încredinţează îndeplinirea atribuţiilor unui alt organism;
(f) dispoziţii privind auditul funcţionării sistemelor;
(g) sisteme şi proceduri care garantează o pistă de audit adecvată;
(h) proceduri de comunicare a informaţiilor şi de supraveghere pentru neregularităţile şi
recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător.
Pentru a efectua un audit de sistem este necesar a se parcurge următorii paşi:
• definirea cerinţelor cheie din regulamentele aplicabile (Regulamentele Consiliului
Regulamentele Comisiei);
• definirea criteriilor de evaluare pentru fiecare cerinţă cheie pentru a evalua eficient
funcţionarea sistemelor;
• stabilirea concluziilor referitoare la funcţionarea eficientă a sistemelor pentru fiecare
cerinţă cheie şi pentru fiecare autoritate.

3.3 Auditul intern operaţional

Scopul auditului operaţional constă în verificarea, pe baza unui eşantion corespunzător,

a cheltuielilor declarate la Comisia Europeană. Scopul procedurii este garantarea unei
desfăşurări corespunzătoare a auditului operaţional şi garantarea conformităţii acestuia cu
prevederile Regulamentelor.
Auditul operaţional are drept scop, în special, să verifice dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
 Proiectul respectă criteriile de alegere în cadrul programului operaţional corespunzător, a
fost realizat conform deciziei de cofinanţare şi este conform cu toate condiţiile privind
destinaţia, utilizarea şi scopurile sale stabilite;
 Cheltuielile declarate sunt conforme cu înregistrările contabile şi documentele
doveditoare păstrate de către beneficiar;
 Cheltuielile declarate de către beneficiar sunt conforme cu regulile comunitare şi
naţionale;
 Contribuţia publică a fost plătită beneficiarului conform Regulamentelor (CE).
Auditul operaţional este efectuat pe baza planului de audit intern. Înainte de derularea
auditului operaţional, echipa de audit va emite un document în care se stabilesc, printre altele,
scopul şi domeniul auditului operaţional, metoda de analiză de risc folosită pentru alegerea
eşantionului, valoarea totală a eşantionului ales, modul de organizare a auditului, modul de
documentare a muncii realizate, procesul de raportare. În mod obligatoriu se anexează
eşantionul ce va fi auditat în scopul verificării cheltuielilor declarate.
Auditul operaţional bazat pe un eşantion din cheltuielile declarate Comisiei se referă,
în primul rând, la verificarea cheltuielilor din punctul de vedere al eligibilităţii acestora. În afară
de eligibilitatea cheltuielilor, vor fi supuse analizei şi următoarele domenii:
 păstrarea pistei auditului;

2
  conformitatea cu regulile comunitare (achiziţii publice, protecţia mediului, egalitatea
de şanse, contribuţia publică);
 asigurarea informării şi promovării corespunzătoare;
 raportarea;
 progresul real al proiectului.
Auditul operaţional este efectuat la beneficiarii aleşi în eşantion, la faţa locului, pe baza
documentaţiei originale şi, dacă este necesar, la Autoritatea de Management.
Verificările efectuate în cadrul auditului operaţional trebuie consemnate pe parcurs prin
completarea listelor de verificare. Verificările trebuie să se încheie prin răspunsuri la toate
întrebările aflate în lista de verificare. Conţinutul pe scurt a listelor de verificare utilizate şi
numărul testelor de audit care trebuie efectuate vor fi prezentate în continuare.
1. Conţinutul documentului referitor la auditul operaţional:
-Baza legală
-Scopul auditului
-Domeniul auditului: subiectiv şi obiectiv
- Alegerea eşantionului – dacă se utilizează metode de eşantionare statistică se vor
descrie în amănunt paşii urmaţi pentru stabilirea eşantionului.
- Modul de documentare a activităţilor
2. Lista de verificare pentru beneficiarii finali conţine:
- Informaţii generale – 3 teste
- Menţinerea unei piste suficiente a auditului – 9 teste
- Conformitatea cu regulile de eligibilitate – 11 teste
- Conformitatea proiectului cu reglementările comunitare – 4 teste
- Îndeplinirea obligaţiilor privind informarea şi promovarea – 4 teste
- Îndeplinirea obligaţiilor privind raportarea – 4 teste
- Verificarea stadiului fizic al proiectului – 5 teste
3. Lista de verificare cheltuieli eligibile pentru beneficiarii finali – 48 teste
4. Lista de verificare cerinţe pentru beneficiarii finali – 3 teste
5. Lista de verificare privind achiziţiile publice conţine 194 teste grupate pe şapte
capitole astfel: informaţii generale - 3 teste, reguli comune aplicabile pentru atribuirea
contractului de achiziţie publică - 22 teste, proceduri de atribuire – 73 teste, modalităţi speciale
de atribuire a contractului de achiziţie publică – 31 teste, atribuirea contractului de achiziţie
publică - 42 teste, Dosarul achiziţiei publice – 5 teste şi contractele de concesiune – 18 teste.
Toate verificările realizate sunt consemnate în raportul de audit (intern) întocmit. În
acesta vor fi descrise pe scurt, clar şi precis, obiectul analizei, domeniul verificărilor efectuate
şi concluziile desprinse.

3
 CAPITOLUL 4
AUDITUL PUBLIC EXTERN AL PROIECTELOR EUROPENE
Scopul şi obiectivele capitolului
În acest capitol se vor prezenta instituţiile care au atribuţii de audit public extern al
proiectelor europene, atât naţionale cât şi internaţionale.

4.1 Auditul public extern al proiectelor europene exercitat de organisme naţionale

În vederea îndeplinirii unor obligaţii în domeniul auditului extern, ce revin României în

calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată şi funcţionează Autoritatea de
Audit3 pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea
Europeană prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, pentru fondurile structurale şi de
coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum şi pentru
fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, denumită în continuare Autoritatea de
Audit, care are atribuţii şi proceduri de lucru proprii.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operaţional
faţă de Curtea de Conturi şi faţă de celelalte autorităţi responsabile cu gestionarea şi
implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, cu sediul în municipiul Bucureşti. În
teritoriu, Autoritatea de Audit are structuri regionale organizate în judeţele în care îşi
desfăşoară activitatea agenţii, autorităţi de management şi/sau organismele intermediare care
gestionează fondurile comunitare.
Autoritatea de Audit este singura autoritate naţională competentă să efectueze audit
public extern, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională, asupra fondurilor
menţionate; poate efectua audit public extern şi asupra altor categorii de fonduri, urmând ca
reglementările care vizează fondurile respective să prevadă şi asigurarea resurselor necesare.
În conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale, cu standardele de
audit acceptate pe plan internaţional, Autoritatea de Audit efectuează audit de sistem şi audit
al operaţiunilor.
Principalele atribuţii ale Autorităţii de Audit sunt următoarele:
a) evaluarea conformităţii sistemelor de management şi control pentru programele
operaţionale cofinanţate prin instrumentele structurale şi prin Fondul European pentru Pescuit,
cu prevederile legale comunitare;
b) verificarea, pe bază de eşantion reprezentativ, a cheltuielilor declarate de autorităţile
responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor menţionate;
c) raportarea anuală privind compatibilitatea sistemelor de management şi control ale
autorităţilor responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor menţionate, referitor la
capacitatea acestora de a asigura conformitatea operaţiunilor cu reglementările comunitare;
d) verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare naţional;
e) eliberarea certificatelor de audit privind conturile anuale ale agenţiilor de plăţi,
precum şi pentru contul Euro SAPARD, în ceea ce priveşte integralitatea, acurateţea şi
veridicitatea acestor conturi;
f) emiterea opiniei asupra declaraţiei de asigurare, emise de agenţiile de plăţi pentru
agricultură şi dezvoltare rurală;

3
Art. 14 din Legea 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii de Conturi

4
 g) emiterea declaraţiilor de închidere, însoţite de rapoarte de audit, pentru fiecare
program sau măsură, finanţate din fondurile menţionate, după caz;
h) urmărirea respectării criteriilor de acreditare a autorităţilor responsabile cu
gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, destinate agriculturii şi
dezvoltării rurale, pe toată perioada de implementare tehnică şi financiară a acestora;
i) urmărirea modului de implementare de entităţile auditate a recomandărilor
formulate ca urmare a acţiunilor de audit efectuate de Autoritatea de Audit.
Pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate susţinerii agriculturii şi
dezvoltării rurale, Autoritatea de Audit îndeplineşte rolul de organism de certificare.
Pentru realizarea atribuţiilor ce îi revin, Autoritatea de Audit poate încheia acorduri cu
structurile responsabile pentru managementul fondurilor menţionate.
Autoritatea de Audit raportează Comisiei Europene asupra modului de utilizare a
fondurilor comunitare nerambursabile menţionate, iar principalele constatări şi
recomandări rezultate în urma auditurilor efectuate sunt incluse în raportul public anual
al Curţii de Conturi.
Autoritatea de Audit are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare
exercitării atribuţiilor sale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice deţinătoare.
Autoritatea de Audit poate încheia contracte cu societăţi specializate sau cu experţi
autorizaţi pentru realizarea unor activităţi, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.
Autoritatea de Audit este condusă de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi numiţi de
Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi
pentru care aceştia au fost numiţi. Mandatul nu poate fi reînnoit.
Pentru organizarea şi funcţionarea structurilor centrale şi regionale pe care le
coordonează, preşedintele Autorităţii de Audit emite decizii şi instrucţiuni.
Fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii Autorităţii de Audit se asigură de
la bugetul de stat şi vor fi incluse în bugetul de cheltuieli al Curţii de Conturi.
Structura organizatorică a Autorităţii de Audit este prezentată schematic, la adresa
http://www.curteadeconturi.ro/AA/RO_ORGANIGRAMA_AA.pdf.

4.2 Auditul public extern al proiectelor europene exercitat de organisme europene

Auditul public extern al proiectelor europene este exercitat de către Curtea Europeană
de Conturi care verifică modul în care sunt administrate fondurile europene. Rolul său este
acela de a îmbunătăţi gestiunea financiară a UE şi de a prezenta rapoarte cu privire la folosirea
banilor publici. A fost înfiinţată în anul 1975 şi are sediul la Luxemburg. Curtea Europeană de
Conturi a dobândit statutul de instituţie a Uniunii Europene numai în anul 1993 (prin intrarea
în vigoare a Tratatului de la Maastricht).
Curtea îşi desfăşoară activităţile de audit într-un cadru interinstituţional stabilit în
principal prin:
 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în cadrul căruia articolele 310 la 325
cuprind dispoziţii financiare care reglementează veniturile şi cheltuielile Uniunii;
 Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului
din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii.
Ciclul de viaţă al bugetului general al UE cuprinde următoarele etape:
 întocmirea bugetului UE;
 execuţia bugetului UE;
 auditarea bugetului UE.

5
 Rolul Curţii Europene de Conturi
Pentru a le garanta contribuabililor europeni faptul că banii publici sunt cheltuiţi în mod
eficient, Curtea de Conturi este abilitată să verifice (să auditeze) orice persoană sau organizaţie
care gestionează fonduri europene. În acest scop, efectuează frecvent controale pe teren.
Concluziile sale scrise sunt incluse în rapoarte adresate Comisiei Europene şi guvernelor
statelor membre.
Curtea de Conturi nu are putere juridică. În cazul în care descoperă fraude sau nereguli,
auditorii săi informează Oficiul european de luptă antifraudă (OLAF). În baza informaţiilor şi
a experienţei acumulate, OLAF ajută autorităţile responsabile cu gestionarea fondurilor
europene (din UE şi din afara UE) să identifice diversele tipuri de fraudă, tendinţele existente,
ameninţările şi riscurile potenţiale şi să protejeze interesele financiare ale UE prin prevenirea
fraudei.

Atribuţii
Una dintre cele mai importante sarcini ale Curţii de Conturi este să înainteze
Parlamentului European şi Consiliului un raport anual privind exerciţiul financiar anterior
(„descărcarea anuală de gestiune”). Parlamentul examinează minuţios raportul Curţii înainte de
a decide dacă aprobă sau nu modul în care Comisia a gestionat bugetul.
De asemenea, Curtea trebuie să formuleze un aviz privind legislaţia financiară a UE şi
posibilităţile de combatere a fraudei.
Auditorii Curţii de Conturi efectuează frecvent controale în instituţiile UE, în statele
membre şi în ţările care primesc ajutoare europene. Activitatea Curţii vizează, în principal,
fondurile de care răspunde Comisia Europeană, însă, în practică, autorităţile naţionale
gestionează 80% din venituri şi cheltuieli.

Componenţă
Pentru a-şi exercita atribuţiile în mod eficient, Curtea de Conturi trebuie să fie complet
independentă de celelalte instituţii, dar, în acelaşi timp, trebuie să rămână permanent în contact
cu acestea.
Curtea de Conturi este formată din câte un membru din fiecare ţară a Uniunii, desemnat
de Consiliu pentru un mandat de 6 ani (care poate fi reînnoit). Preşedintele Curţii este ales de
către membrii acesteia pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.

Organizare
Curtea de Conturi numără aproximativ 900 de angajaţi, nu numai auditori, ci şi
traducători şi administratori. Auditorii sunt împărţiţi în grupuri de audit. Aceştia pregătesc
proiecte de rapoarte pe baza cărora Curtea ia decizii.

Activitatea de audit
Curtea efectuează trei tipuri diferite de audituri: audituri financiare, audituri de
conformitate şi audituri ale performanţei. Acestea abordează următoarele trei aspecte:
 dacă în conturi sunt prezentate în mod fidel, sub toate aspectele semnificative,
situaţia financiară, rezultatele şi fluxurile de trezorerie ale exerciţiului, în conformitate cu cadrul
aplicabil de raportare financiară (auditul financiar);
 dacă operaţiunile respectă, sub toate aspectele semnificative, cadrele juridice şi
de reglementare care le sunt aplicabile (auditul de conformitate);
 dacă gestiunea financiară este bună, cu alte cuvinte dacă fondurile sunt utilizate
într-un grad cât mai mic posibil (economicitate), dacă rezultatele sunt obţinute cu cel mai mic

6
nivel posibil de resurse (eficienţă) şi dacă au fost îndeplinite obiectivele propuse (eficacitate)
(auditul performanţei).
Auditul Curţii privind conturile UE se desfăşoară în conformitate cu Standardele
internaţionale de audit (International Standards on Audit - ISA), care se aplică atât în sectorul
public, cât şi în cel privat. Standardele internaţionale de audit existente nu acoperă însă în
aceeaşi măsură tipul de audit de conformitate efectuat de Curte. Curtea participă în mod activ,
alături de instituţiile naţionale de audit, la elaborarea de standarde internaţionale de către
organismele de standardizare (International Organization of Supreme Audit Institutions -
INTOSAI, International Federation of Accountants - IFAC).
Pentru a obţine asigurarea că plăţile respectă cadrele juridice şi de reglementare, Curtea
se bazează atât pe rezultatele examinării sistemelor de supraveghere şi de control, menite să
prevină sau să detecteze şi să corecteze erorile de legalitate şi de regularitate, cât şi pe rezultatele
examinării unui eşantion din operaţiuni (plăţi). Atunci când, în urma testării sistemelor, acestea
sunt considerate ca fiind fiabile, numărul de operaţiuni care trebuie auditat de către Curte pentru
a ajunge la o concluzie valabilă privind legalitatea şi regularitatea operaţiunilor nu mai trebuie
să fie la fel de mare. Curtea utilizează şi alte surse în sprijinul concluziilor sale, de exemplu
activitatea altor auditori.
În auditul performanţei, Curtea utilizează o gamă variată de metodologii de audit pentru
a evalua sistemele de gestionare şi de monitorizare, precum şi informaţiile privind performanţa,
pe baza unor criterii derivate din legislaţie şi din principiile bunei gestiuni financiare.
Atunci când selectează auditurile performanţei care urmează să fie efectuate, Curtea
urmăreşte să identifice subiectele de audit care conduc în cea mai mare măsură la determinarea
unor posibile îmbunătăţiri legate de economicitatea, eficienţa şi eficacitatea cheltuielilor UE.

4.3. Rolul auditului public în prevenirea neregulilor şi fraudelor

în domeniul fondurilor nerambursabile

Fondurile nerambursabile trebuie utilizate conform destinaţiei aprobate de finanţator.

Dacă fondurile nu sunt utilizate corespunzător beneficiarii sunt obligaţi să restituie sumele
plătite necorespunzător. Autorităţile cu atribuţii de control în acest domeniu realizează verificări
la beneficiari pentru a depista eventualele nereguli şi fraude.
Prin neregulă4 se înţelege orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care
rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca
efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei
cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
Frauda5, din punct de vedere al cheltuielilor, este definită că orice act sau omisiune
intenţionată legată de:
- utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete,
care are ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele
acestora;
- nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi efect;
- utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost
iniţial acordate

4
Conform reglementarilor europene
5
Art. 1 din Convenţia încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, privind
protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, JO C 316 , 27.11.1995

7
 Prin urmare, componenta de înşelăciune intenţionată este cea care deosebeşte frauda de
termenul mai general de „neregulă”.
Suspiciunea de fraudă6 reprezintă o neregulă care determină iniţierea unei proceduri
administrative sau judiciare la nivel naţional pentru a stabili existenţa unei intenţii, în special
de fraudă.
Constatarea neregulilor se realizează de către auditorii publici interni sau externi.
În legislaţia naţională7 frauda este infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori
utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora,
încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale;
Auditorii interni verifică operaţiunile pe baza unor lista de verificare, dacă se constată
nereguli atunci se vor face recomandări şi se vor înscrie în raportul de audit intern public. O
astfel de listă de verificare poate identifica o serie de nereguli8, cum ar fi:
- lipsa unei contabilităţi distincte pentru proiectul respectiv;
- identificarea unor cheltuieli considerate eligibile de către beneficiar, dar care, de fapt,
nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate, conform analizei desfăşurate de auditor;
- lipsa unei fundamentări corespunzătoare a rapoartelor de progres în cadrul proiectului;
- nerespectarea prevederilor şi a instrucţiunilor cuprinse în Manualul de Identitate
Vizuală privind informarea şi publicitatea asociate proiectului;
- nerespectarea condiţiilor referitoare la durata arhivării documentelor aferente
proiectului;
- nerespectarea prevederilor referitoare la inventarierea bunurilor obţinute prin
finanţarea nerambursabilă.
În aplicarea prevederilor reglementărilor europene9, România are obligaţia să raporteze
către Comisia Europeană - OLAF toate cazurile de nereguli care au făcut obiectul unui act de
constatare primară administrativă, în termenele şi respectând pragurile şi excepţiile prevăzute
în regulamentele europene, respectiv în memorandumurile şi acordurile de finanţare.
Conform constatărilor Comisiei europene10 categoriile de fraude pot fi grupate în: fraude
în cadrul contractelor şi achiziţiilor publice şi fraude în domeniul sumelor percepute pentru
forţa de muncă şi al serviciilor de consultanţă.

6
Conform reglementarilor europene
7
Art.2 alin 1 lit. b din O.U.G. nr. 66 /2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în
obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora
8
Pitulice M, Pitulice C - Auditul proiectelor finanţate din fonduri europene – delimitări legislative şi raţionament
profesional, Revista Audit financiar nr. 6/2009, p 8-14
9
Art.58 alin 1 din O.U.G. nr. 66 /2011
10
Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.
66 /2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor
europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora