CURS NR 6

ANUL III C.C.I.A.

ANUL III I.S.P.M

Durata 2 0re

Titular curs.

Conf.dr. ing. Aurelian Stelian Buda

Comportarea rocilor moi ca teren de fundare

Care sunt rocile moi respective rocile nestâncoase?

În grupa rocilor moi sunt cuprinse rocile sedimentare detritice necimentate,

formate prin depunerea materialelor rezultate în procesul de dezagregare și de
alterare a rocilor de pe suprafața scoarței și transportate de către vânt, ape și
ghețari

În funcţie de interacţiunea dintre particulele componente se împart în:

• roci necoezive (nelegate)

• roci coezive (legate)

În cadrul rocilor necoezive (nelegate) sânt cuprinse:

FIG 1.GROHOTIŞ

Sursa: https://pixabay.com/ro/photos/stâncă-grohotişuri-granit-57554/
 FIG.2BOLOVĂNIŞ

Sursa: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_32338.html

FIG .3PIETRIŞ

Sursa: http://www.crimirgrup.ro/

FIG.4 NISIP

Sursa: http://soundofscience.info/dunele-de-nisip/
Acestea sunt alcătuite din fragmente care se află într-o atingere reciprocă ce se
poate considera punctiformă pe suprafaţa lor de contact şi al căror echilibru se
datoreşte forţelor de frecare dintre particule. Deformaţiile lor la compresiune
depind de deplasarea reciprocă a fragmentelor necomponente, producându-se
imediat după aplicarea încărcăturii şi având în general caracter ireversibil.

Rocile coezive au particolele componente legate prin coeziune de natură

hidrocoloidală(absorbantă,adezivă), combinată eventual cu legături slabe de
cimentare.

Aceste roci sunt deformaţiile provocate de tensiunile tangenţiale şi din

comprimare plastică care au loc în timp. În funcţie de compoziţia minerologică
şi de cantitatea de apă conţinută de aceste roci în pori, se pot prezenta în stare
solidă (tare), plastică şi curgătoare.

Grupul rocilor coezive este format din argile şi pământurile argiloase. Praful şi
pământurile prăfoase fac trecerea între rocile necoezive şi coezive având
proprietăţi caracteristice.

FIG.5 ZĂCĂMÂNTUL DE ARGILĂ REFRACTARĂ DE LA ŞUNCUIUŞ

Sursa: https://www.digi24.ro/regional/digi24-oradea/bihor-singura-exploatare-
de-argila-refractara-din-tara-a-ajuns-o-ruina-268137
 FIG.6 PĂMÂNT ARGILOS

Sursa: https://eutopiagardens.org/page/enciclopedie/stiinta-tehnologie/stiinte-
naturale/stiintele-pamantului/structura-interna-a-pamantului/soluri/clasificare-
soluri/sol-argilos/2896

Din punct de vedere al comportării rocilor moi ca suport al construcţiilor,

avem:

 Terenuri bune de fundare (rezistente), alcătuite din roci care în starea

lor naturală prezintă rezistenţă şi stabilitate suficient de mari pentru
preluarea încărcăturilor transmise de construcţie şi a căror deformare
generează deplasări şi deformaşii ale construcţiei, compatibile cu structura
de rezistenţă şi exploatarea normală a acesteia, pe lângă un sistem de
fundare raţional din punct de vedere tehnico-economic.
 Terenuri de fundare dificile (slabe), alcătuite din roci care în starea lor
naturală nu prezintă caracteristicile sus-menţionate precum şi din roci care
pot suferi modificări importante , defavorabile sub aspectul rezistenţei,
 deformabilităţii şi stabilităţii, sub acţiunea unor factori interiori sau
exteriori (variaţii de umeditate, de temperatură, seisme etc.). La
executarea construcţiilor pe aceste terenuri se impune luarea unor măsuri
pentru majorarea rezistenţei, stabilităţii sau pentru eliminarea unor
fenomene defavorabile.

Bolovănişurile, pietrişurile şi nisipurile sunt terenuri bune de fundare. Cu cât

fragmentele componente sunt de mărimi mai diferite şi cu cât volumul golurilor
dintre ele este mai redus (adică sunt mai îndesate), cu atât rezistenţa şi
stabilitatea lor la acţiunea încărcărilor este mai ridicată. Nu sunt bune de
fundare terenurile care se află în stare afânată, dar prezintă avantajul că se pot
compacta relativ uşor prin procedee mecanice.

Ce este un teren afânat ?– este un teren cu un material granular mai rar, mai
puțin compact, respective cu un volum mai mare.

Probleme dificile prezintă nisipurile fine cu granulaţie uniformă supusă acţiunii

hidrodinamice a apei, deoarece la o anumită viteză a curentului de apă sunt
antrenate şi particulele fine de nisip, dând naştere la nisipuri curgătoare , care
reduc substanţial rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare. Acest fenomen
poate apărea, în special în timpul executării săpăturilor şi a fundaţiilor, când este
necesară coborârea nivelului apei subterane, evacuarea apei prin pompare din
groapa de fundaţie provoacă creşterea vitezei de circulaţie a apei prin teren,
putând ajunge la valoarea vitezei critice care antrenează particulele de nisip.
FIG.7 SĂPĂTURA GENERAL LA O FUNDAŢIE

Sursa: https://casasidesign.ro/saparea-fundatiei.html

Prafurile şi pământurile prăfoase sunt terenuri slabe de fundare, care saturate

cu apă dau naştere la mâluri, iar amestecate şi cu substanţe organice formează
nămolurile, având rezistenţe foarte reduse.

FIG.8 MÂL FIG.9 NĂMOL SAPROPELIC

Sursa:https://www.erd.ro/îngropați-în-mâl http://www.bailepersani.ro/namol.html
Caracteristicile fizice ale pământurilor

Caracteristicile fizice ale pământurilor sint necesare pentru cunoaşterea

comportării acestora sub sarcini.Sunt prezentate câteva caracteristici

 densitatea şi greutatea volumică a pământului (ρ,γ);

 umeditatea naturală (ω);
 porozitatea (η);
 limita de plasticitate (Wp, Wl);

Densitatea şi greutatea volumică a pământului (ρ,γ)

Densitatea pămantului – reprezintă raportul dintre masa unei probe de pământ

M şi volumul total al acesteia V, în care este inclus şi volumul porilor.

ρ= 𝑴/𝑽;[g/cm3]

Ce este masa M? Masa se definește ca o mărime ce determină măsura inerției

unui corp şi se exprimă în kg

Ce este volumul V? Volumul este cantitatea de spațiu tridimensional ocupat de

un lichid , solid sau gaz . Unitățile comune folosite pentru a exprima volumul
includ litri, metri cubi, galoni, mililitri, lingurițe și uncii, deși există multe alte
unități .

Densitatea pământului variază ca valoare pentru acelaşi fel de pământ în funcţie

de conţinutul de apă.

Greutatea volumică a pământului (γs) reprezintă raportul între greutatea

particulelor solide dintr-o cantitate de pământ şi volumul propriu al acestor
particule (fără goluri).

γs = 𝑮 /𝑽 = 𝑴∗𝒈 /𝑽 = ρ ∗𝒈 [kN/m3]

G – greutatea fazei solide şi greutatea apei din pori

g – acceleraţia gravitaţională
Umiditatea naturală

Umeditatea naturală se exprimă ca raportul între masa apei Mω conţinută în

porii unei cantităţi de pământ şi masa particulelor solide Ms din acea cantitate,
exprimată în %.

ω = 𝐌𝛚 /𝐌𝐬 * 100 %

În laborator umeditatea (ω) se determină prin uscarea probelor în etuvă până la

to= 105 C

Porozitatea

Porozitatea – exprimă raportul dintre volumul porilor şi volumul total al unei

cantităţi de pământ considerate

η = 𝐕𝐩/𝐕 * 100 %

Vp – volumul porilor

V – volumul total al probei de pământ

Cu cât este mai mare valoarea lui (e) cu atât pământul este mai afânat, mai
compresibil, mai slab.

Valorile lui η(eta) pentru pământurile argiloase:

Denumirea Valorile
pământurilor porozităţii η, %

Argile tinere, mâluri n =70

Argile moi n =50-70
Argile consistente n =30-50
Argile comacte n =15-30
Pământuri loessoide n =40-60
Limitele de plasticitate ale pământurilor coezive

Umedităţile care delimitează inferior şi superior, domeniu de comportare

plastică a pământurilor coezive poarte denumirea de limite de plasticitate.

Limita inferioară de plasticitate Wp, reprezintă umeditatea minimă de la care

începând un pământ argilos se comportă asemănător cu un corp plastic, ea
marcând trecerea pământului din stare tare în stare plastică.

Limita superioară de plasticitate WL, (limita de curgere), reprezintă umeditatea

maximă până la care un pământ argilos are comportare plastică, ea marcând
trecerea pământului din stare plastică în stare curgătoare; pentru greutăţile mai
mari decât WL pământul curge sub greutatea proprie.

Plasticitatea este proprietatea pământurilor coezive (argiloase şi prăfoase) aflate

în anumite limite de umeditate, de a se deforma ireversibil sub acţiunea forţelor
exterioare, fără variaţia volumului şi fără apariţia unor discontinuităţi în masa lor

Ip= WL- Wp

După valoarea indicile de plasticitate Ip pământurile argiloase se clasifică:

Denumirea Ip
pământului
Pământuri nelastice Ip=0
(nisip curat)
Pământuri cu 0<Ip≤10
plasticitate redusă
(nisip argilos, praf
nisipos, praf, praf
argilos-nisipos)
Pământuri cu 10<Ip≤20
plasticitate mijlocie
(praf argilos, argilă
nisipoasă, argilă
prăfoasă)
Pământuri cu 20<Ip≤35
plasticitate mare
Pământuri cu Ip>35
plasticitate foarte mare