CAPITOLUL II

2. NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE ROCI

Petrografia - este ştiinţa care se ocupă cu studiul, clasificarea şi descrierea
rocilor care alcătuiesc litosfera (scoarţa pământului).
Rocile - sunt asociaţii naturale, alcătuite din unul sau mai multe minerale
ce iau parte la alcătuirea litosferei (scoarţei terestre). In funcţie de modul lor de
formare, acestea sunt clasificate în 3 mari categorii:
 roci magmatice sau eruptive;
 roci sedimentare;
 roci metamorfice.
Până la adâncimea de 16 km, volumul litosferei este alcătuit din roci roci
magmatice şi metamorfice în proporţie de 75% şi numai 25% din roci sedimentare.
La suprafaţa litosferei, însă, proporţia între rocile sedimentare şi cele eruptive şi
metamorfice se inversează.

2.1. ROCI MAGMATICE SAU ERUPTIVE

Aceste roci au luat naştere prin consolidarea materiei topite, adică a unei
soluţii intratelurice de silicaţi şi oxizi, de compoziţie foarte complexă, saturaţi cu
vapori şi gaze.
Atunci când materia topită s-a consolidat în zone adânci din scoarţa terestră
se numeşte magmă, iar atunci când aceasta ajunge la suprafaţă se numeşte lavă.
Compoziţia chimică a rocilor eruptive
In alcătuirea rocilor eruptive intră toate elementele chimice, dar cele mai
răspândite sunt: O, Si, Al, Mg, Fe, Ca, Na, K etc. In magme cele mai importante
combinaţii a acestor elemente sunt: SiO2 35-78%, Al2O3 10-20%, MgO 0,25%,
oxizi de fier 0-15%, CaO 0-15%.
In masa rocilor eruptive, răspândirea elementelor chimice este determinată
de densitatea acestora, deoarece odată cu acumularea magmei are loc şi o
diferenţiere a mineralelor în funcţie de densitate. Astfel, oxizi de Fe, Ca, Mg se
lasă în părţile inferioare ale bazinului magmatic formând magme bazice, sărace în
SiO2 care dau naştere mineralelor mai grele şi mai închise la culoare (grupa
amfibolilor, olivinei, piroxenilor). Oxizi de Al, Si, Na, K se ridică la suprafaţa
bazinului magmatic, formând magme acide, bogate în SiO2, care dau naştere
mineralelor mai uşoare şi mai deschise la culoare (cuarţ şi feldspat).
Alături de magmele bazice şi cele acide, se mai separă şi magme cu o
compoziţie chimică intermediară (magme neutre) sau cu o compoziţie chimică
foarte bazică (magme ultrabazice).
 Compoziţia mineralogică a rocilor eruptive
Rocile eruptive sunt alcătuite din asociaţii de minerale, grupate în masa lor,
după un anumit grad de afinitate chimică şi petrografică. In funcţie de cantitatea cu
care mineralele participă la activitatea rocilor, acestea se împart în trei categorii:
1). Minerale principale - sunt cele care predomină în masa rocilor;
2). Minerale accesorii - sunt cele care se găsesc în cantităţi mici;
3). Minerale secundare - sunt cele formate în urma consolidării diferitelor
roci.
Structura şi textura
Structura - este determinată de forma şi mărimea mineralelor componente
dintr-o rocă.
După gradul de cristalizare se deosebesc trei feluri de structură:
● structură granulară (holocristalină) - toţi grăunţii minerali care compun
roca sunt cristalizaţi;
● structură porfirică (hemicristalină) - numai o parte din mineralele
alcătuitoare sunt cristalizate;
● structură sticloasă sau vitroasă - mineralele ce alcătuiesc roca formează o
masă amorfă, asemănătoare sticlei, acest fel de structură are loc când răcirea se
produce brusc.
Textura - este dată prin felul de aranjare (orientare) în spaţiu a
mineralelor ce alcătuiesc roca, deosebindu-se următoarele tipuri de textură:
● masivă - apare la rocile intrusive, mineralele ce alcătuiesc rocile nu au nici
o orientare, fiind strâns legate unele de altele;
● fluidală sau de curgere - mineralele componente sunt orientate într-o
singură direcţie, aceasta coincide cu cea de curgere a lavei vulcanice;
● scoriacee sau cavernoasă - se aseamănă cu un burete, roca prezentând
multe goluri.
Structura şi textura rocilor eruptive este strâns legată de locul de formare a
acestora. Astfel, la adâncimi mari, răcirea magmei are loc încet, ceea ce duce la
formarea rocilor cu structură granulară şi textură masivă, în timp ce la suprafaţă,
răcirea materiei topite are loc mai repede, ducând la formarea unor roci cu
structură porfirică sau sticloasă şi textură fluidală sau scoriacee.

2.1.1. Clasificarea rocilor eruptive

La clasificarea rocilor eruptive (tabelul 2.1.) sunt luate în considerare
următoarele caracteristici: alcătuirea chimică şi mineralogică, locul de consolidare
a materiei topite, structura, textura, forma de zăcământ, etc.

32
 Tabelul 2.1.

Clasificarea rocilor eruptive

După locul de Structura FAMILII DE ROCI

consolidare GRANITE GRANODIORITE SIENITE DIORITE GABROURI
În adâncime Holocristalină Granit Granodiorit Sienit Diorit Gabrou
(roci intrusive) (granulară) Pegmatit
La suprafaţă Hemicristalină Riolit Dacit Trahit Andezit Bazalt
(roci efusive) (porfirică) Porfir granitic Porfir cuarţifer Ortofir Porfirit Diabaz
Porfir
Sticloase Obsidiană
Pekistein
Piatra ponce
Conţinut în SiO2 Roci acide Roci intermediare (neutre) Roci bazice
65% SiO2 52-65% SiO2 45-52% SiO2
Cuarţ Cuarţ Ortoză Plagioclazi Plagioclazi
Ortoză Plagioclazi Feldspatoizi Amfiboli Piroxeni
Alcătuire mineralogică Mică Ortoclazi Plagioclazi Piroxeni Olivină
Amfiboli Biotit Amfiboli Biotit Amfiboli
Amfiboli Piroxeni Biotit
Biotit
 FAMILIA GRANITELOR

Principalele roci ce caracterizează această familie sunt următoarele:

GRANITELE - sunt roci magmatice de adâncime, acide, cu o textură masivă, de
culoare deschisă (galben cu negru - pestriţă). Dintre minerale predomină feldspatul
potasic.
In România se găsesc în Munţii Dobrogei, Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi
în Munţii Banatului.
PEGMATITELE - au luat naştere în urma cristalizării rezidurilor magmatice acide
sau neutre. Ca minerale principale conţin: cuarţ, feldspat potasic şi în cantităţi mai mici
muscovit, mai rar biotit, feldspat calcosodic. Se găsesc răspândite sub formă de filoane
sau lentile în masivele granitice sau în părţile periferice ale acestora. Au culoare alb-
gălbui, alb-murdar.
In România se întâlnesc în Carpaţii Meridionali, Munţii Semenicului şi se
exploatează la Teregova (Banat).
RIOLITELE - sunt constituite din aceleaşi minerale ca şi granitele, la care se
adaugă Sanidina. Au o structură porfirică, textură de curgere, culoare deschisă (albă-
cenuşie, cenuşiu-deschisă, alb-gălbuie)
In România se întâlnesc în lanţul vulcanic Oaş-Gutâi, Munţii Apuseni la Roşca
Montană şi în Masivul Vlădeasa.
OBSIDIANELE - prezintă o structură sticloasă, luciu sticlos, spărtură concoidală,
aspect gras, culori închise (neagră, cenuşie sau brună închis).
PEKISTEIN - este o rocă sticloasă, are luciul gras sau răşinos, culoare verde sau
albastră, spărtură concoidală, cu un conţinut în apă de 4-9%.
PIATRA PONCE (spuma de mare) - este o sticlă vulcanică deshidratată,
spongioasă, plină de goluri (foarte uşoară), de culoare alb-cenuşie.
In România se întâlneşte la Oraşul Nou (Maramureş).

Importanţa pedologică a familiei granitelor

Sunt roci puţin rezistente la variaţiile de temperatură, dezagregându-se relativ uşor,
mai ales dacă conţin feldspaţi în cantităţi mari.
In urma alterării şi dezagregării granitelor rezultă un sol luto-nisipos sau lutos,
bogat în potasiu, moderat aprovizionat în fosfor şi sărac în calciu. Aceste soluri au o
fertilitate slabă până la mijlocie.

FAMILIA GRANODIORITELOR

Sunt roci asemănătoare cu granitele, însă au un conţinut mai scăzut în cuarţ, iar
plagioclazii se găsesc în cantitate mai mare decât ortoza.

GRANODIORITELE - sunt roci intrusive, acide, cu structură granulară, textură

masivă, culoare cenuşie de diferite nuanţe sau alb cu negru (pestriţă).
In partea de vest a ţării se găseşte o varietate de roci granodioritice numite
BANATITE.

34
 In România sunt răspândite în special în Banat (Ocna de Fier, Oraviţa, Sasca
Montană), de asemenea în Munţii Poiana Ruscă, Munţii Bihorului, în Dobrogea de Nord.
DACITELE - sunt roci efusive noi, cu structura porfirică, culoare cenuşie diferită
(cenuşie deschisă, cenuşie-verzuie, cenuşie închisă).
In România se găsesc în Munţii Apuseni, în lanţul vulcanic Tibleş-Gutui-Oaş,
Munţii Rodnei etc.
PORFIRELE CUARTIFERE - sunt roci efusive vechi, în masa cărora predomină
felocristalele de cuarţ legate de o pastă sticloasă.

Importanţa pedologică a familiei granodioritelor

In procesul de dezagregare şi alterare se comportă la fel ca şi rocile din familia
granitelor. Solurile rezultate în urma dezagregării şi alterării acestor roci sunt soluri cu o
textură luto-nisipoasă până la lutoasă, bogate în calciu.

FAMILIA SIENITELOR

SIENITELE - sunt roci intrusive, neutre, granulare, de culoare cenuşie deschisă cu

slabe nuanţe verzui-albăstrui, asemănătoare petelor de cerneală, cu duritate mai mică ca a
granitelor. Nu conţin cuarţ, iar mineralele melanocrate au o pondere mai redusă.
In România se întâlnesc la Ditrău (jud. Harghita), Turcoaia, în Munţii Ogradinei
(jud. Caraş-Severin).
TRAHITELE - sunt roci efusive, cu structură porfirică, textură fluidală, culoare
cenuşie deschisă până la închisă, aspre la palmare, conţin apatit.
In România se întâlnesc la Poiana Mărului, Vulcan-Codlea (jud. Bihor).
Importanţa pedologică a sienitelor
In procesul de solificare aceste roci se transformă în soluri bogate în argilă, în
compuşi ai fierului şi calciului şi sărace în material scheletic. Solurile formate pe sienite
sunt soluri fertile.

FAMILIA DIORITELOR

DIORITELE - sunt roci intrusive, neutre, cu structură granulară, textură masivă,

de culoare cenuşie-verzuie sau cenuşie-deschisă.
In România se întâlnesc la Poiana Mărului (jud. Braşov), Păuliş, Soimoş, Bârzava
(jud. Arad), în Masivul Highiş.
ANDEZITELE - sunt roci efusive, compacte, cu structură porfirică, textură
fluidală, de culoare cenuşie, cenuşie-închis, cenuşie-verzuie, uneori cafenie. Sunt
alcătuite din fenocristale de feldspaţi plagioclazi, hornblendă, biotit, augit şi legate de o
pastă vitroasă.
In România se găsesc în sudul munţilor Apuseni, în Munţii Harghita - Călimani,
Munţii Rodnei, Munţii Tibleş-Oaş-Gutâi.

Importanţa pedologică a dioritelor

Procesele de dezagregare şi alterare a dioritelor sunt influenţate de mărimea
cristalelor, cele mai mari se transformă mai uşor şi mai profund. Solurile formate pe
diorite sunt soluri bogate în hidroxizi de fier, în calciu şi alte substanţe nutritive, cu o
35
textură lutoasă până la argiloasă şi o fertilitate naturală bună.
 FAMILIA GABROURILOR

GABROURILE - sunt roci intrusive bazice, grele, cu structură granulară şi textură

masivă, culoare închisă (cenuşie închisă sau verzuie, negricioasă, sau chiar neagră)
datorită cantităţilor mari de minerale melanocrate.
In România se găsesc la Greci în Dobrogea de nord, Iuţi (jud. Caraş-Severin), în
Munţii Parângului şi Lotrului.
BAZALTELE - sunt roci efusive, foarte compacte, bazice, grele, de culoare
cenuşie închisă sau neagră, cu textura masivă sau cavernoasă.
In România se întâlnesc la Racoş în sudul Munţilor Harghitei, la Detunata, în
Munţii Apuseni.

FAMILIA PERIDOTITELOR

PERIDOTITELE - sunt roci ultrabazice, intrusive, cu o structură holocristalină şi

textură granulară, de culoare verde închisă, brună închisă, neagră, galben-verzuie.
In urma alterării peridotitele se transformă în serpentină, talc şi asbest.
In România se găsesc în Munţii Banatului şi Făgăraşului.
LIMBURGITELE - sunt roci efusive cu structură porfirică, textură fluidală, de
culoare închisă.
PICRITELE - sunt roci efusive paleovulcanice constituite din olivină şi augit,
uneori şi biotit, hornblendă şi hipersten.

Importanţa pedologică a familiei peridotitelor

Solurile formate pe aceste roci sunt soluri cu o textură argiloasă, bogate în calciu şi
hidroxizi de fier, profunde, bine aprovizionate cu substanţe nutritive şi au o bună
rezistenţă la podzolire datorită conţinutului mai ridicat în calciu.

2.2. ROCI SEDIMENTARE

Rocile sedimentare - sunt depozite de substanţe cristaline sau amorfe rezultate în

urma transformărilor fizico-chimice şi bio-chimice ale litosferei (a rocilor preexistente),
fiind produsul factorilor externi ai atmosferei, hidrosferei şi biosferei.
Formarea acestor roci se realizează în mai multe etape: dezagregarea şi alterarea
unor roci preexistente (eruptive, metamorfice sau chiar sedimentare), transportul
materialului dezagregat, sedimentarea lui şi transformarea acestor sedimente în roci noi,
diferite de cele din care provin.
Rocile sedimentare sunt formate din pături sau straturi suprapuse (stratificate) ce
corespund unor depuneri succesive de material, care conţin urme de plante şi animale
fosile, având o compoziţie mineralogică proprie.
După originea lor mineralele ce alcătuiesc aceste roci se împart în trei categorii:
- minerale alogenetice - sunt acelea care rezultă în urma mărunţirii rocilor
preexistente: cuarţ, feldspaţi, muscovit, zircon;
36
 - minerale singenetice - sunt acelea care se formează în urma proceselor de alterare
şi sedimentare: caolinitul, limonitul, carbonaţii, sulfaţii, clorite;
- minerale diagenetice - sunt acele minerale ce se formează în masa sedimentelor,
după ce acestea s-au depus în urma unor reacţii chimice: pirita, apatitul, zeoliţii.

2.2.1. Clasificarea rocilor sedimentare

După originea materialului din care provin şi după modul de formare se clasifică în
trei grupe, fiecare grupă se împarte la rândul ei în subgrupe.

2.2.1.1. Roci sedimentare detritice

Acestea rezultă în urma îngrămădirilor de fragmente ale rocilor dezagregate. In

funcţie de mărimea fragmentelor şi starea de agregare a acestora, ele se împart în 3
subgrupe (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2.
Clasificarea rocilor sedimentare detritice
Subgrupa Mărimea Necimentate Cimentate
particulelor (mobile)
ROCI PSEFITICE peste 2 mm Grohotişuri Brecii
Bolovănişuri
Conglomerate
Pietrişuri
ROCI PSAMITICE 2 - 0.2 mm Nisipuri grosiere Gresii grosiere
0.2 - 0.02 mm Nisipuri fine Gresii fine
0.02-0.002 mm Pulberi Loessuri
Depozite loessoide
ROCI PELITICE Mâluri nisipoase Luturi loessoide
Lehmuri
sub 0.002 Pulberi şi Mâluri foarte fine Argile
(particule argiloase)
Marne

2.2.1.2. Roci sedimentare psefitice

Pot fi roci cimentate sau roci necimentate.

Rocile necimentate - sunt alcătuite din fragmente libere, rotunjite sau colţuroase
cu diametrul mai mare de 2 mm şi anume: grohotişurile, bolovănişurile, pietrişurile.
Roci cimentate - sunt acele roci care rezultă în urma consolidării fragmentelor şi
particulelor mobile, printr-un ciment argilos, calcaros, silicios, fiind reprezentate prin
conglomerate şi brecii.
GROHOTIŞURILE - sunt depozite mobile de fragmente colţuroase, care se
formează la baza pantelor abrupte şi care provin în urma dezagregării unor roci.
BRECIILE - iau naştere în urma cimentării grohotişurilor cu un ciment calcaros,
silicios sau feruginos. 37
 BOLOVĂNIŞURILE ŞI PIETRIŞURILE - sunt depozite de fragmente de roci
rotunjite, apar în regiunile muntoase şi deluroase unde acoperă albiile râurilor, terasele
sau conurile de dejecţii a torenţilor. Sunt răspândite pe întreg teritoriul ţării de-a lungul
albiilor vechi şi noi ale râurilor.
CONGLOMERATELE - se formează prin cimentarea pietrişurilor şi a
bolovănişurilor, acestea pot fi calcaroase, silicioase, poligene. Au o mare răspândire în
ţara noastră în Munţii Bucegi, Vârful Ceahlău, Munţii Apuseni şi Dobrogea.
GRESIILE - sunt roci ce provin din cimentarea nisipurilor, sunt aspre, grele, cu
grăunţi de nisip vizibili cu ochiul liber. După natura cimentului, gresiile pot fi: silicioase,
calcaroase, argiloase, feruginoase, micacee, cochilifere, după culoare, se deosebesc:
gresii albe, cenuşii, gălbui, verzui, negre, după locul unde se formează, sunt: maritime,
lacustre, fluviale, iar după localitatea unde se întâlnesc, sunt: gresii de Tarcău, de Kliwa,
de Fusaru etc.
PRAFUL - este o rocă formată din particule cu diametrul între 0,02 şi 0,002 mm,
vizibile doar cu lupa, rezultă din dezagregarea înaintată a rocilor compacte sau din cenuşa
vulcanică.
Praful conferă solului permeabilitate şi coeziune moderată, viteza ascensiunii
capilare mare. Solurile cu un conţinut ridicat în praf sunt susceptibile la formarea crustei.
MÂLUL - este o argilă prăfoasă depusă recent mai ales în cuvetele lacustre.
Acesta este adus de ape în urma inundaţiilor şi depus la suprafaţa solului.
LOESSUL – este alcătuit din pulberi rezultaţi dintr-un complex de minerale, în
care predomină praful silicios şi cel argilos, unite printr-un ciment calcaros.
Este o rocă poroasă, friabilă, uşoară, gălbuie, plastică, rezultă din cimentarea prafului,
face efervescenţă cu HCl. Are miros de pământ ars, conţine resturi de gasteropode
terestre, se desface după planuri verticale, şi se poate depune în straturi groase, de peste
20 m (depozite loessoide).
Se găseşte în Dobrogea, Câmpia Română, sud-estul Moldovei, Oltenia, Câmpia
Mureşului etc.
DEPOZITELE LOESSOIDE - sunt materiale loessoide mai friabile şi mai aspre
la palpare, datorită conţinutului în nisip fin, de origine fluvială şi lacustră.
LEHMURILE - sunt varietăţi de loess spălate de carbonatul de calciu, puţin
poroase, mai lutoase decât loessul şi care conţin oxizi de fier, fragmente minerale şi
resturi organice.
ARGILELE - sunt roci ce provin din consolidarea particulelor cu diametre sub
0,002 mm, sunt moi, au coeziune mică în stare uscată, sunt unsuroase la pipăit, avide de
apă, în contact cu apa se înmoaie şi devin plastice, nu fac efervescenţă cu acizii, au
diverse culori: galbene, roşii, verzui, vineţii, albe, negre şi sunt alcătuite din silicaţi de
aluminiu hidrataţi (caolinit, montmorillonit, beidellit) şi cantităţi variate de silice
coloidală hidratată, limonit, substanţe organice.
MARNELE - sunt roci argiloase cu un conţinut de 40-60% carbonat de calciu. Au
aspect pământos, fac efervescenţă cu acizii, au culori mai deschise decât argilele, au
duritate mică, în contact cu apa nu sunt plastice, au miros de pământ ars. După conţinutul
de CaCO3, între argile şi marne, se deosebesc: argile marnoase (5-20% CaCO 3) şi marne
argiloase (20-40% CaCO3).
Importanţa pedologică a rocilor sedimentare detritice şi psefitice. Aceste roci se
transformă greu în urma proceselor de solificare (dezagregare şi alterare). 38
 2.2.1.3. Roci sedimentare de precipitare

Sunt roci formate prin precipitarea (depunerea) sărurilor minerale dizolvate în

apele râurilor, lacurilor, mărilor şi oceanelor (cloruri, sulfaţi, carbonaţi).
Precipitarea se realizează direct, pe cale pur fizico-chimică sau prin intermediul
vieţuitoarelor.
Având în vedere agentul care produce sedimentarea şi compoziţia chimică a rocilor,
se poate face şi clasificarea acestora. Acestea sunt în general roci monominerale.
In funcţie de compoziţia lor chimică, rocile sedimentare de precipitare pot fi:
calcaroase, silicioase, gipsoase şi roci formate din săruri solubile.
Dintre acestea cea mai mare importanţă o prezintă rocile calcaroase.

A. Roci sedimentare de precipitare calcaroase

Rocile sedimentare de precipitare calcaroase - sunt constituite predominant din

CaCO3, sub formă de calcit sau aragonit. Poartă denumirea de calcare şi se deosebesc
mai multe varietăţi:
CALCARELE COMPACTE (Piatra de var) conţine 80-90% CaCO3, impurificat
cu minerale argiloase, oxizi de Fe, hidroxizi de Fe şi cuarţ.
Sunt roci compacte, diferit colorate (albe, gălbui, brune, cenuşii, negre). Fac
efervescenţă puternică cu HCl, au duritate mai mare în comparaţie cu marnele (3-4), nu
se umezesc în contact cu apa, nu au cristalinitate evidentă.
TUFURILE CALCAROASE - sunt roci uşoare, spongioase, cu urme de plante,
alcătuite din CaCO3, fac efervescenţă cu HCl. Sunt rezultatul apelor mofetice sau a celor
carbonatate obişnuit, care străbat masivele calcaroase. Datorită agitaţiei sau intervenţiei
plantelor (muşchilor) aceste ape absorb CO2 pentru asimilaţie, trec din bicarbonat în
carbonat de calciu, care se depune sub formă de tuf calcaros (spongios).
Dacă în decursul timpului, cea mai mare parte din goluri se vor umple cu CaCO 3,
va rezulta o rocă calcaroasă densă numită TRAVERTIN, folosită cu mult succes după
şlefuire pentru faţade.
STALACTITELE şi STALAGMITELE - sunt formaţiuni calcaroase aflate în
peşteri, de formă alungită asemănătoare cu cea a ţurţurilor de gheaţă, formate în urma
depunerilor de CaCO3, fac efervescenţă cu HCl.
S-au format astfel: apa încărcată cu bicarbonat de calciu care ajunge pe pereţii sau
pe tavanul peşterilor, pierde bioxidul de carbon în urma descreşterii presiunii atmosferice
şi a evaporării. Prin această pierdere în bioxid de carbon se ajunge la carbonat de calciu,
care se depune sub formă de cercuri concentrice pe tavanul peşterilor sub formă de
STALACTITE sau pe podeaua peşterilor, sub formă de STALAGMITE.
CALCARELE OOLITICE - iau naştere pe ţărmul mărilor, acolo unde marea este
agitată. Datorită agitaţiei apelor se pierde bioxidul de carbon, cu precipitarea concentrică
a carbonatului de calciu, în jurul unui nucleu de natură minerală sau organică şi se
formează oolitele, care se recunosc datorită sferulelor cu diametrul de 1 mm cimentate
între ele. Aceste sferule sunt formate din pături concentrice foarte fine şi fac efervescenţă
cu HCl.
39
 CALCARELE PISOLITICE - iau naştere la gura izvoarelor calde sau în apele
bolborosinde, în urma depunerilor concentrice de CaCO 3 în jurul bulelor de gaze sau a
grăunţilor de nisip. Acestea au sferulele mai mari în comparaţie cu cele ale calcarelor
oolitice, având mărimea bobului de mazăre.
In ţara noastră calcarele compacte au cea mai mare răspândire, acestea formează
masivi muntoşi în Carpaţii Meridionali, Orientali, Occidentali şi în Munţii Dobrogei
astfel:
 travertinul se găseşte la Geoagiu, Borsec, Sângeorz - Băi;
 calcarele oolitice şi pisolitice se găsesc în Dobrogea de sud şi în partea centrală
a Moldovei.

Importanţa pedologică a rocilor calcaroase

Aceste roci sunt foarte răspândite în ţara noastră, fiind folosite la prepararea
amendamentelor calcaroase utilizate în agricultură pentru corectarea reacţiei acide a
terenurilor.
In zonele de stepă şi silvostepă pe calcare se formează soluri rendzinice.

B. Roci sedimentare organogene (biogene)

Rocile sedimentare organogene (biogene) - au luat naştere în urma acumulării de

resturi organice vegetale şi animale.
In funcţie de felul acumulărilor minerale sau organice, se împart în două mari
categorii:
1. Roci sedimentare organogene acaustobiolitice (roci care nu ard);
2. Roci sedimentare organogene caustobiolitice (roci care ard).

1. Roci sedimentare organogene acaustobiolitice

Aceste roci iau naştere în urma depunerii de substanţe minerale din corpurile
plantelor şi animalelor, care trăiesc pe fundul mărilor şi oceanelor. Au dus la formarea de
roci sedimentare biogene calcaroase, silicioase şi fosfatice.
a). Roci sedimentare organogene acaustobiolitice calcaroase au luat naştere în
urma depunerii părţilor minerale de natură calcaroasă din corpul plantelor şi a animalelor
şi cimentarea lor cu un nămol calcaros. Se cunosc mai multe varietăţi de calcare
organogene:
CALCARELE CU LAMELIBRANHIATE - aceste calcare prezintă tiparul sau
valve întregi de diferite scoici calcaroase.
CALCARELE CU NUMULIŢI - sunt calcare formate din cochiliile unor
numuliţi, care prezintă tiparul sau chiar cochiliile de mărimea unor monede metalice.
CALCARELE LITOGRAFICE - sunt formate din pulberi calcaroase foarte fine,
provenite din sfărâmarea recifilor de corali şi depuse în locuri liniştite.
CRETA - este un calcar organogen, format din cochilii de foraminifere cimentate
de un mâl calcaros.
CALCARELE CU GASTEROPODE - sunt formate din cochiliile melcilor care
trăiesc în apa mării.
Importanţa pedologică a rocilor sedimentare organogene calcaroase.
40
 Aceste roci sunt folosite la prepararea amendamentelor necesare pentru corectarea
reacţiei acide a solurilor.
b). Roci sedimentare organogene acaustobiolitice silicioase. Sunt formate prin
acumularea de schelet de animale sau plante marine după moartea acestora, care
acumulează în organism silicea sub formă de calcedonie sau opal.

2. Roci sedimentare organogene caustobiolitice

Aceste roci au luat naştere în urma unor îngrămădiri mari de plante, care au suferit
transformări chimice lente în lipsa aerului.
In această categorie intră cărbunii minerali, chilimbarul, petrolul.
TURBA - este un cărbune, recent format şi care se formează şi în prezent, în masa
căruia se disting destul de bine resturile vegetale din care acesta provine.
Turba este un cărbune inferior, uşor, spongios, de culoare brună sau cafenie închisă,
arde încet şi face mult fum. Se formează pe seama diferitelor plante inferioare sau
superioare, în zone cu ape stagnante sau lin curgătoare şi puţin adânci.
În funcţie de zona unde se găseşte, turba poate fi: eutrofă, mezotrofă şi oligotrofă.
Turba eutrofă are reacţie neutră sau slab alcalină, rezultând din material organic
predominant din speciile (Phragmites, Carex, Thypha), aceasta se formează sub influenţa
apei freatice situată permanent la suprafaţă.
Turba oligotrofă are reacţie puternic acidă fiind formată într-un mediu saturat cu
apă provenită din precipitaţi, fiind formată din speciile (Sphagnum, Eriophorum, etc.).
Turba mezotrofă sau intermediară are reacţie moderat acidă, formându-se în
condiţiile unui nivel al apei freatice care nu se află permanent la suprafaţa solului.
Importanţă pedologică.
Pe turbele de locuri joase, în urma lucrărilor de desecare se formează soluri
turboase (Histosolul), bogate în materie organică.

2.3. ROCI METAMORFICE

Aceste roci s-au format în urma schimbării condiţiilor de presiune, temperatură şi
chimism din scoarţa pământului. Schimbările au avut loc în timpul ascensiunii unor
topiri magmatice sau în timpul mişcărilor tectonice.
Principalii agenţi care condiţionează procesele de metamorfism sunt: presiunea,
temperatura, vaporii de apă supraîncălziţi, gazele şi soluţiile provenite din magmă.
In funcţie de cauzele care determină metamorfismul se pot deosebi metamorfism de
contact şi metamorfism regional.
Metamorfismul de contact se produce în masa unor roci, la contactul cu materia
topită. Când rocile respective s-au format sub influenţa temperaturii ridicate a magmei se
numesc roci metamorfice de contact termic.
Metamorfismul regional se produce în ariile de încreţire ale geosinclinalelor.
Aceste roci s-au format din roci sedimentare care au suferit transformări profunde sub
influenţa temperaturii, presiunii şi se mai numesc şi şisturi cristaline.
Rocile supuse metamorfismului regional suferă schimbări în ceea ce priveşte
structura, textura, compoziţia chimică, fiind condiţionate de adâncimea la care are loc
metamorfismul, în funcţie de acest factor pot fi:
41
 1. Roci de epizonă (adâncime mică), acestea s-au format până la adâncimi de 5-6
km, datorită presiunilor laterale. Aici intră: filitele, şisturile cloritoase, şisturile
sericitoase, şisturile cuarţoase, şisturile grafitoase;
2. Roci de mezozonă (de adâncime mijlocie), acestea s-au format la adâncimi de 5-
12 km datorită presiunii rocilor din straturile superioare şi a temperaturii. Aici intră:
micaşisturile, marmura, cuarţitul;
3. Roci de catazonă (de adâncime mare) s-au format la adâncimi de 12-30
km datorită presiunii foarte mari a stratelor superioare şi a temperaturii ridicate. Aici intră
gnaisurile.

2.3.1. Caracteristicile rocilor metamorfice

Acestea se referă la compoziţia mineralogică, la lipsa fosilelor din masa lor, textură
şi structură.
Structura - este dată de forma şi mărimea mineralelor componente. Rocile
metamorfice au o structură cristalină, mineralele componente se prezintă sub formă de
grăunţi.
Textura acestor roci este şistoasă, cu excepţia marmurilor şi a corneenelor.

2.3.2. Clasificarea rocilor metamorfice

Clasificarea rocilor metamorfice se face avându-se în vedere felul metamorfismului

şi intensitatea lui.
După felul metamorfismului pot fi:
 şisturi cristaline;
 roci metamorfice de contact (roci corneene).
După compoziţia mineralogică, şisturile cristaline se împart la rândul lor în mai
multe familii.

FAMILIA GNAISULUI
GNAISURILE - sunt roci cristaline, au culori deschise (pestriţe), sunt alcătuite
din: cuarţ, muscovit, biotit, microclin şi ortoză. Au o textură uşor şistoasă, duritate 6-6,5.
Sunt formate în urma metamorfismului rocilor magmatice granitice sau granodioritice.
Importanţă pedologică. Gnaisurile se dezagregă mai uşor în comparaţie cu
granitele şi granodioritele.
Solurile care s-au format pe gnaisuri sunt soluri cu o textură luto-nisipoasă sau
lutoasă, sărace în calciu, bine aprovizionate în potasiu, cu reacţie acidă şi fertilitate
redusă.

FAMILIA MICAŞISTURILOR
MICAŞISTURILE - sunt roci cu o structură cristalină şi cu şistuozitate
pronunţată, datorită predominării mineralelor lamelare. Au culoare cenuşie deschisă,
prezintă un luciu sticlos, duritatea de 3-4,5. Sunt alcătuite din cuarţ, muscovit şi 42
biotit (ca minerale principale) la care se adaugă granaţi, hematit şi magnetit (ca minerale
accesorii).
Importanţă pedologică. Solurile care s-au format pe micaşisturi au un conţinut
crescut în material scheletic. Aceste soluri se deosebesc între ele în funcţie de natura
micei şi anume: pe şisturile care conţin muscovit se formează soluri uşoare, nisipo-
lutoase, sărace în substanţe coloidale, permeabile pentru apă, sărace în substanţe
nutritive, îndeosebi în calciu; cele care se formează pe micaşisturile care conţin biotit,
sunt soluri mai lutoase, mai bogate în hidroxizi de Fe, adică soluri mai fertile.

FAMILIA CUARŢITELOR
CUARŢITELE (şisturile cuarţitice) - sunt roci formate în cea mai mare parte din
grăunţi de cuarţ şi cantităţi reduse de mică, granaţi, epidot. Grăunţii de cuarţ, au formă
turtită, culoare albă, gălbuie, brunie sau chiar neagră, duritate de 6,5-7, luciul sticlos,
textura masivă. Cuarţitele se întâlnesc în zona de metamorfism, intercalate între
micaşisturi sau gnaise.
Sunt roci formate în urma proceselor de metamorfism a unor sedimente bogate în
cuarţ (nisip şi gresii cuarţifere).
Importanţă pedologică. Cuarţitele sunt roci greu dezagregabile şi care practic nu se
alterează. In urma procesului de dezagregare dau naştere la sedimente nisipoase
cuarţitice, sunt deci improprii pentru formarea solurilor.

FAMILIA ŞISTURILOR SERICITOASE

ŞISTURILE SERICITOASE - sunt roci cu o şistuozitate pronunţată, prezintă un
aspect mătăsos, sunt de culoare albă-argintie. Sunt alcătuite din lamele foarte subţiri de
sericit, granule de cuarţ, ca minerale principale şi din clorit, magnetit şi pirită, ca
minerale accesorii, la palmare prezintă aspect unsuros şi au o duritate mai mică de 2.
Importanţă pedologică. Şisturile sericitoase sunt roci greu alterabile. Solurile
formate pe ele sunt soluri lutoase, superficiale, sărace în calciu şi fosfor. Aceste soluri au
o fertilitate scăzută.

FAMILIA ŞISTURILOR CLORITOASE

ŞISTURILE CLORITOASE - sunt roci foarte şistoase. Au culori verzi de diferite
nuanţe. Sunt alcătuite din lamele foarte subţiri de clorit, separate între ele prin grăunţi de
cuarţ. Au aspect ceros, la pamare sunt lunecoase, prezintă o textură şistoasă şi o densitate
mai mică de 2.
Importanţă pedologică. Şisturile cloritoase în urma proceselor de dezagregare şi
alterare dau naştere unui material fin, argilos, bogat în substanţe nutritive.

FAMILIA FILITELOR
FILITELE - sunt roci şistoase compacte, prezintă un luciu mătăsos şi au o duritate
mare. Ele au luat naştere prin metamorfozarea sedimentelor argiloase în epizonă. Sunt de
culori verzui, cenuşii-închise sau negricioase. Sunt alcătuite din solzişori foarte mici de
mică, clorit, grăunţi de cuarţ, oxizi de Fe, pirită.
43
 Importanţă pedologică. Pe filite s-au format soluri lutoase sau luto-argiloase,
bogate în substanţe nutritive, însă superficiale.

FAMILIA ŞISTURILOR GRAFITUOASE

SISTURILE GRAFITUOASE - au luat naştere în urma metamorfozării unor roci
cărbunoase, la care se adaugă cantităţi reduse de argilă, grăunţi de cuarţ, muscovit. Au o
culoare cenuşie-negricioasă, prezintă un luciu gras sau metalic, duritatea este sub 2, lasă
urmă de culoare neagră. Sunt roci alcătuite din grafit, de forma unor intercalaţii în masa
şisturilor cristaline.
ARDEZIILE - sunt roci foarte şistuoase, au culoare neagră, cenuşie-negricioasă,
mată. Sunt roci compacte, dure şi se desfac în plăci subţiri. Au luat naştere prin
metamorfismul argilelor şi a gresiilor argiloase, sub acţiunea unor presiuni mari şi a
temperaturii scăzute.
Importanţă pedologică. Sisturile grafitoase şi ardeziile sunt roci greu alterabile.
Solurile formate pe acestea sunt soluri argiloase, au o fertilitate mijlocie până la mică.

FAMILIA CALCARELOR CRISTALINE

CALCARELE CRISTALINE (marmorele) - sunt roci formate în urma
metamorfismului rocilor calcaroase. Sunt diferit colorate: alb, roz-cenuşiu, verzui,
albastre, negre, galbene, etc. Au structura zaharoidă, textura masivă şi mai rar şistoasă,
duritatea în jur de 4-5 şi în contact cu HCl fac efervescenţă.
Calcarele cristaline sunt formate din calcit, cuarţ, talc, clorit, hematit sau
serpentină. Datorită impurităţilor înglobate în masa lor, marmorele au culori diferite.

ROCI METAMORFICE DE CONTACT

CORNEENELE DE CONTACT TERMIC - sunt roci compacte, au o culoare
cenuşie-roşcată sau verzuie. Prezintă structură microcristalină, duritatea este foarte mare.
Sunt roci formate prin metamorfismul termic de contact al rocilor argiloase, mărnoase.
Răspândire. In ţara noastră sunt răspândite în Dobrogea (Iacobdeal, la Greci), în
Banat, în Munţii Pădurea Craiului (Vlădeasa).

44