UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI REGELE

MIHAI I AL ROMÂNIEI DIN TIMIȘOARA

MINERALE ȘI ROCI

NUME: CIOCAN CONSTANTIN 

GRUPA 1114
ANUL I
 MINERALELE

      Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe
elemente chimice, care intră în componența rocilor și minereurilor. După conținutul lor ele se pot împărți în minerale
metalifere și respectiv nemetalifere (sare, gips, azbest, mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în
feroase și neferoase.

     Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe
solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de acestea ocupându-se ramura mineralogiei cristalografia .
 ALCĂTUIRE ȘI CLASIFICARE

          Indiferent de forma sub care se prezintă, dar ţinând seama de alcătuirea lor, se pot separa
următoarele moduri de formare a mineralelor:
• Minerale magnetice - cele mai multe provin din magma topită din interiorul pământului (cuarţul,
feldspaţii, micele). Acestea formează minerale primare, care prin procese de transformare chimică
dau naştere mineralelor secundare;
• Minerale provenite din sublimarea unor gaze numite minerale pneumatolitice (fluorina, granaţii,
epidotul);
• Minerale provenite prin cristalizare din soluţii hidrotermale (aragonit, magnetitul);
• Minerale provenite din soluţii marine, lacustre formate în urma evaporării apei şi precipitarea săru
rilor din soluţii suprasaturate (cloruri, carbonaţi, sulfaţi);
•  Minerale rezultate în urma proceselor de metamorfism (temperatură, presiune, vapori de apă su
praîncălziţi) (cloritul, sericitul, amfibolii).
          Având în vedere compoziţia chimică şi structura lor internă, mineralele organice se împart în
următoarele clase:
•      Clasa elementelor native;
•      Clasa sărurilor haloide;
•      Clasa sulfurilor;
•      Clasa oxizilor şi hidroxizilor;
•       Clasa sărurilor oxigenate.
     Fiecare clasă se poate împărţi în subclase, acestea în grupe, iar grupele în subgrupe.
 SAREA GEMă (Na
Cl)
Cristalizează în sistemul cubic, se prezintă sub formă de cristale, straturi cristaline granulare, cruste. Are culoare albă sau
poate fi incoloră, însă datorită impurităţilor poate fi şi diferit colorată: galbenă, brună, roşie sau neagră. Prezintă un luciu
sticlos, are clivaj bun, duritate mică (2-2,5), densitate 2,1-2,2, are gust sărat, este uşor solubilă. 
La noi în ţară este răspândită în depozitele saline de la Târgu-Ocna, Slănic, Ocnele-Mari, Ocna Sibiului.
Importanţă pedologică. Atunci când se găseşte în cantităţi mari în sol, imprimă acestuia o serie de proprietăţi fizice şi
chimice negative. Dacă este asociată cu carbonatul de sodiu sau cu carbonatul de potasiu în soluţii halomorfe, le imprimă
acestora cele mai negative proprietăţi.
 PIRITA (FeS2)
     Conține 53,4% S şi 46,6% Fe.
     Pirita cristalizează în sistemul cubic, sub formă de cubi sau dodecaedrii pentagonali. În natură este răspândită în toate
tipurile de roci sub formă de cristale granulare, concreţiuni şi mase compacte. Are culoare galbenă-aurie, lasă urmă de
culoare neagră-verzuie iar prin sfărâmare se obţine un praf de culoare cenuşie-negricioasă.
     Prezintă un luciu metalic, duritatea de 6-6,5, densitatea 5-5,2, este o bună conducătoare de electricitate, prezintă o
spărtură neregulată sau slab concoidală, iar prin încălzire degajă un miros de S 2, este solubilă în acidul azotic.
     În ţara noastră este răspândită în Munţii Apuseni (Băile Borşa), Munţii Banatului (Sasca-Montană), Munţii Tibleş (Baia-
Sprie).
     Importanţă pedologică. Pirita constituie principala sursă de sulf din sol, în urma alterării acesteia rezultă în masa
solului limonit, hematit şi sulf. Se întrebuinţează de asemenea în industrie la fabricarea acidului sulfuric.
 CUARŢUL (SiO
2) sub formă de cristale bine formate numai în cavităţi sau medii
     Cuarţul cristalizează în sistemul hexagonal. Se găseşte
afânate. Cristalele de cuarţ se caracterizează prin prezenţa feţelor de prismă terminate cu piramide hexagonale. În
natură, apare sub formă de cristale de mărimi diferite, agregate grăunţoase, mase compacte, macle.
     Culoarea este variată, de obicei alb-lăptos sau cenuşiu. Atunci când apare diferit colorat, poartă denumiri speciale şi
anume: cristal de stâncă sau Diamant de Maramureş (cristale incolore şi transparente), Citrin (cristale galbene aurii sau
galbene ca lămâia), Morionul (cuarţ colorat în negru sau brun închis) Aventurinul (culoare roşu-brun sau gălbui),
Ametist (violet), Prasenul (verde).
     Luciul este sticlos sau gras pe spărtură. Duritatea în jur de 7, densitatea 2,5-2,8, spărtură concoidală. Este atacat de
acidul fluorhidric şi este solubil în alcooli.
     Importanţă pedologică. Cuarţul este unul dintre cele mai răspândite minerale din litosferă, fiind constituentul
principal al rocilor magmatice acide, intră în alcătuirea granitelor, dacitelor, pegmatitelor, riolitelor din Carpaţii
Meridionali, Munţii Apuseni şi Dobrogea, în şisturile cristaline din Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Munţii
Apuseni şi Dobrogea, precum şi în unele roci sedimentare: cuarţite şi conglomerate cuarţitice, gresii şi nisipuri în Munţii
Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Orientali. Este unul dintre mineralele care se alterează cel mai greu.
 ROCILE
     Petrografia - este ştiinţa care se ocupă cu studiul, clasificarea şi descrierea rocilor care alcătuiesc litosfera (scoarţa
pământului).
     Rocile - sunt asociaţii naturale, alcătuite din unul sau mai multe minerale ce iau parte la alcătuirea  litosferei (scoarţei
terestre)
     Scoarţa terestră este alcătuită din roci formate din unul sau mai multe minerale. Rocile variază mult datorită proceselor
geologice de milioane de ani, ca eroziunea, erupţiile vulcanice, dezagregarea sau depunerea de sedimente, ce au influenţat
proprietățile rocilor.
 ALCĂTUIRE ȘI CLASIFICARE
     În funcţie de mineralele din care sunt compuse, rocile au anumite proprietăți fizice şi chimice. Proprietăţile rocilor
sunt influenţate şi de modul lor de formare. Astfel după modul de formare rocile sunt de trei tipuri: magmatice,
sedimentare şi metamorfice.
     Rocile magmatice(eruptivel se formează prin răcirea şi solidificarea magmei ieşite la suprafaţă.
      Rocile sedimentare se formează prin depunerea sedimentelor şi transformarea ulterioară a acestora prin eroziune
şi dezagregare.
      Rocile metamorfice se formează prin transformarea rocilor sedimentare şi magmatice, datorită temperaturii şi
presiunii, aceşti factori putând varia de la o rocă la alta.
 TURBA

     TURBA - este un cărbune, recent format şi care se formează şi în prezent, în masa căruia se disting destul
de bine resturile vegetale din care acesta provine.
     Turba este un cărbune inferior, uşor, spongios, de culoare brună sau cafenie închisă, arde încet şi face
mult fum. Se formează pe seama diferitelor plante inferioare sau superioare, în zone cu ape stagnante sau
lin curgătoare şi puţin adânci.
     În funcţie de zona unde se găseşte, turba poate fi: eutrofă, mezotrofă şi oligotrofă.
     Turba eutrofă are reacţie neutră sau slab alcalină, rezultând din material organic predominant din
speciile (Phragmites, Carex, Thypha), aceasta se formează sub influenţa apei freatice situată permanent la
suprafaţă.
     Turba oligotrofă are reacţie puternic acidă fiind formată într-un mediu saturat cu apă provenită din
precipitaţi, fiind formată din speciile (Sphagnum, Eriophorum, etc.).
     Turba mezotrofă sau intermediară are reacţie moderat acidă, formându-se în condiţiile unui nivel al apei
freatice care nu se află permanent la suprafaţa solului.
Importanţă pedologică. Pe turbele de locuri joase, în urma lucrărilor de desecare se formează soluri
turboase (Histosolul), bogate în materie organică.
 GNAISURILE 

     Sunt roci cristaline, au culori deschise (pestriţe), sunt alcătuite din: cuarţ, muscovit, biotit, microclin şi ortoză.
Au o textură uşor şistoasă, duritate 6-6,5. Sunt formate în urma metamorfismului rocilor magmatice granitice
sau granodioritice.
     Importanţă pedologică. Gnaisurile se dezagregă mai uşor în comparaţie cu granitele şi granodioritele.
Solurile care s-au format pe gnaisuri sunt soluri cu o textură luto-nisipoasă sau lutoasă, sărace în calciu, bine
aprovizionate în potasiu, cu reacţie acidă şi fertilitate redusă.
 GRANITELE 
      Sunt roci magmatice de adâncime, acide, cu o textură masivă, de culoare deschisă (galben cu negru -
pestriţă). Dintre minerale predomină feldspatul potasic.
     In România se găsesc în Munţii Dobrogei, Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi în Munţii Banatului.
     Importanţa pedologică. Sunt roci puţin rezistente la variaţiile de temperatură, dezagregându-se relativ
uşor, mai ales dacă conţin feldspaţi în cantităţi mari.
      In urma alterării şi dezagregării granitelor rezultă un sol luto-nisipos sau lutos, bogat în potasiu, moderat
aprovizionat în fosfor şi sărac în calciu. Aceste soluri au o fertilitate slabă până la mijlocie.