AVRAM IANCU (1824-1872)

Avram Iancu, avocat, este cel mai mare erou naţional al

românilor din Ardeal, unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848 în Transilvania.

Avram Iancu s-a născut în Ţara Moţilor, în satul Vidra de Sus, actualmente denumită
Avram Iancu, judeţul Alba. Cel dintâi despre care se mai pomeneşte din familia lui Avram Iancu
este bunicul său, Gheorghe Iancu, care ar fi fost preot ortodox şi ar fi luat parte la răscoala lui
Horea din anul 1784.

Pentru a deveni avocat, în anul 1841 îşi începe studiile la Cluj-Napoca. În perioada 1846-
1847 a participat, la Cluj, la discuţile referitoare la problma asupririi ţăranilor de către nobili.

Izbucnirea revoluţiei de la 1848 a avut ca punct de plecare problema libertăţii şi egalităţii

oamenilor din Transilvania. Avram Iancu a susţinut drepturile fundamentale ale românilor: limba
română să devină limba oficială în Transilvania şi să se desfiinţeze iobăgia.

În luna martie 1848, sosesc în Transilvania veştile despre revoluţia din Ungaria. Tinerii
maghiari din Târgu Mureş, unde se afla şi Avram Iancu şi colegii săi, organizează o manifestaţie
patriotică, pentru proclamarea libertăţii. Astfel, la data de 3 martie 1848, în cadrul marii adunări
populare de la Blaj, Avram Iancu a contribuit la elaboratrea programului revoluţionar. În această
perioadă, Ungaria a decis anexarea Transilvaniei la Ungaria, iar împotriva ţăranilor români a fost
declanşată prigoana. Iancu a fost înfrânt în revoluţie şi datorită acestui fapt, s-a retras departe de
lume, refuzând chiar decoraţia primită de la Francisc iosif, împăratul austriei.

A murit în anul 1872, lăsând puţina sa avere pentru crearea unei Academii de Drept.
Faptele lui Avram Iancu sunt prezente în folclorul locuitorilor din Munţii Apuseni.