Avram Iancu

Avram Iancu a fost o personalitate marcantă a istoriei

paşoptiste a României, s-a născut la Vidra de sus in anul
1824, astazi comuna Avram Iancu din judeţul Alba, într-o
familie de moţi cu situaţie materială bună.
Chiar daca nu aveau origini nobile, părinţii lui Avrămuţ
(cum i se spunea), au hotărât ca trebuie să fie un om cu
carte. Primii ani de scoală îi face la Vidra şi Câmpeni,
clasele elementare la Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna,
iar cel superior şi Facultatea de Drept le face la Cluj.
A fost un elev eminent, care era simpatizat atât de
colegi, cât şi de profesori. Materiile preferate erau matematica şi istoria. Chiar dacă a
fost un student eminent, nu a putut profesa ca avocat pentru ca nu era nobil.
În preajma izbucnirii revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii
românesti transilvanene care lupta pentru emancipare socială şi naţională. Era un
militant pentru desfiinţarea iobăgiei din Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor
naţionale ale românilor. Avram Iancu a fost cel mai iubit dintre conducătorii
transilvaneni ai Revoluţiei de la 1848.
A fost unul dintre initiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15 –
17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848.
În timpul Revoluţiei, a fost conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi mineri din
Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă. A respins multe
atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atat ca număr cât şi ca armament,
câstigându-şi astfel numele de “Craiul munţilor“.Dupa revolutie, a reprezentat In
continuare interesele motilor In fata autoritatilor imperiale.
Considerat “periculos” pentru ordinea pe care autoritatile austriece doreau sa o
instaureze In Apuseni, a fost arestat In 1852 si Inchis la Alba-Iulia, apoi la Sibiu.
Eliberat In octombrie 1852, a fost fortat sa locuiasca sub supraveghere la Sibiu.
Ulterior s-a Intors In zona sa natala, cu sanatatea zdruncinata datorita unei lungi si
puternice depresii determinate de perioada Intemnitarii. Pana In clipa mortii a trait In
Muntii Apuseni, refuzand sa se mai implice In viata politica. S-a stins din viata la 16
septembrie 1872,' fiind Inmormantat sub “gorunul lui Horea” din cimitirul de la Tebea
(jud. Alba).