Avraam Iancu

De Prodan Mihnea și Igriț Iulia

 ▪ Avram Iancu a fost un avocat transilvănean și
revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol

Cine a fost Avraam Iancu important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost
conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849,
? comandând armata românilor transilvăneni, în alianță
cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare
ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
 Originea sa
▪ S-a născut în Munții Apuseni într-o familie de țărani moți înstăriți. Cel dintâi
strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în
satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Fratele
bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.

▪ Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, patru fete -
Sântioana, Maria, Zamfira și Ana - si trei băieți - ALISANDRU tatăl viitorului erou,
Avram și Ioan.

▪ Tatăl lui Avram Iancu, Alisandru (1787-1855), a fost pădurar, apoi jude
domenial. El a urmat școala primară în sat și probabil pe cea din
Câmpeni. Mama lui Avram Iancu a fost Maria Gligor. Cei doi copii ai familiei
Iancu au fost Ioan (1822-1871) și Avram.
 ▪ Având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat
școala primară în satul natal, în crângul Târsa, unde l-a
avut învățător pe Mihai Gomboș fiind apoi mutat de părinți
Studiile la Poiana Vadului și Câmpeni, absolvind la vârsta de 13
ani. Aici l-a avut dascăl pe Moise Ioanette. Gimnaziul l-a
urmate urmat începând cu anul 1837 la Zlatna, absolvind în anul
1841. S-a înscris apoi la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu
anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj.
 Activitatea politică și militară , 1848-1849
În preajma izbucnirii revoluției pașoptiste
maghiare din Ungaria și Transilvania, în luna
martie 1848, Avram Iancu se găsea cancelist
la Târgu Mureș, alături alte câteva zeci de
tineri români.
Primele informații despre revoluția de
la Viena au ajuns în Transilvania la 21
martie 1848 prin intermediul ziarelor
din Pesta. La 22 martie, canceliștii din Târgu
Mureș (200 de tineri de toate naționalitățile)
au adresat împăratului austriac un memoriu,
care, acoperit cu semnături, a fost prezentat
la 24 martie primarului orașului Târgu
Mureș.[ La 25 martie, tineretul maghiar din
Târgu Mureș a organizat o manifestație
patriotică, invitați fiind și canceliștii români.
 ▪ La începutul lunii august 1849, generalul rus Lüders îl invită pe Avram
Iancu la Alba Iulia, pentru a-l cunoaște, a-i înmâna un cadou drept
recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl
aprovizioneze cu muniția necesară. Iancu coboară din munți cu ceată de
lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea
colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această
atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier
militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și
faptul că austriecii aflaseră de tratative duse de Iancu cu maghiarii și
Sfârșitul oferta lui Kossuth de a trece de partea revoluției ungare. Din acest
motiv, a făcut calea întoarsă la Câmpeni. La 22 august 1849, o delegație
războiului de doi moți, trimiși de Iancu la Florești, județul Cluj, au declarat armatei
austriece că acesta a decis să își lase luptătorii la vatră. Generalul
austriac Wohlgemuth l-a invitat pe Avram Iancu la Sibiu pentru a-i cere
ajutorul în dezarmarea lăncierilor români din Zarand. Iancu și-a asumat
această responsabilitate, iar moții din Zarand au început să depună
armele după 7 septembrie 1849]. Dezarmarea românilor de către
austrieci s-a făcut cu greutate, foarte puține arme fiind predate, deși
Iancu și Axente Sever se angajaseră să ajute la depunerea armelor, ceea
ce i-a făcut pe imperiali să fie și mai bănuitori față de Iancu.
▪ În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit de o
boală psihică. Starea sănătății sale psihice a început să
se deterioreze la sfârșitul anului 1852. A rămas în
memoria colectivă ca umblând din sat în sat
înnebunit, după unele păreri puțin verificate și din
surse nesemnate. Conform unor alte păreri, de data
aceasta de specialitate, a medicului Ovidiu Vuia,
specialist în neuropsihiatrie în Germania, Avram
Iancu nu a fost nebun: "...În ce privește tulburările
zise psihice, după majoritatea absolută a medicilor, și Sfărșitul vieții
noi nu facem decât a le întări diagnosticul, nu numai
datorită debutului la 28 ani și duratei lungi de două
decenii, dar întreg tabloul clinic și evoluția sa, înlătură
indiscutabil, eventualitatea unei infecții a sângelui cu
manifestarea unui sifilis nervos. Rămâne ipoteza unei
psihoze declanșate de o traumă, sau cum e cazul, de
nenumărate traume psihice, nu rar observată în
practica neuropsihiatric.
Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai
mare erou național al românilor din
Transilvania, iar memoria lui cinstită în
mod deosebit de români și îndeosebi de
moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor
lăncieri ai lui Iancu, de la 1848.

În dimineața zilei de 10 septembrie 1872,

Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea
încremenită spre cer, pe prispa brutăriei
(azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber,
din Baia de Criș A fost îngropat cu funeralii
naționale la 13 septembrie în Panteonul
Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă
"Gorunul lui Hore".