Barbariile Revolutiei din 1848.

Cum au fost macelariti 141 de maghiari intr-o

noapte si atrocitatile suferite de romanii condusi de Avram Iancu
Daniel Guta,

Rapoartele publicate de fostii lideri ai romanilor din Transilvania, la sfarsitul miscarilor revolutionare din anii
1948 - 1949 ofera detalii cutremuratoare despre barbariile suferite de populatie civila, atat de romani, cat si de
maghiari.
Cele mai cunoscute documente care fac referire la razboiul civil din Transilvania anilor 1948 - 1949 se regasesc
rapoartele lui Avram Iancu, lider al motilor in timpul celor mai sangeroase confruntari dintre romani si
maghiari, in scrierile istoricului Gheorghe Barit, intemeietorul presei romanesti din Ardeal, si in rapoartele
prefectilor Axente Sever si Simion Balint.
,,Pana in octombrie 1948, romanii n-au varsat sange unguresc, n-au maltratat niciun maghiar. Ei au suferit
barbariile din Abrud, omorurile de la Sancrai, macelurile de la Mihalt si luna, intemnitarile din tot cuprinsul
tarii, numai pentru ca au tinut la drepturile lor omenesti, politice si civile. Romanii au suferit toate aceste
faradelegi insa le-au tinut si minte", afirma Gheorghe Barit, potrivit autorilor volumului ,,Luptele romanilor din
Ardeal 1848 - 1849", publicat in 1919, la Bucuresti.

141 de maghiari ucisi intr-o noapte Din toamna anului 1848, afirma istoricul, seria de atrocitati s-a intins cu
repeziciune in comunitatile din Transilvania.
,,O catastrofa din cele mai crunte a fost macelul de la Sangatin (Kis Enyed), unde maghiarii din localitate si
imprejurimi se stransesera intr-o curte boiereasca bine intarita pentru a se apara in contra incercarilor de
dezarmare ale romanilor. Acestia, dupa o parlamentare mai indelungata dar fara niciun rezultat, lipsiti de un
comandant mai priceput, navalira asupra curtii. Ungurii insa trasera cu puttile in ei omorand patru tarani.
Ceilalti, infuriati peste masura de moartea fratilor lor, dadura foc dependentilor curtii boieresti si macelarira pe
toti ungurii pe care au putut sa puna mana. Numai cativa au scapat prin fuga in intunericul noptii, 141 de
cadavre zaceau neinsufletite in curte si in casa prefacuta in ruine", relata Gheoghe Barit.
Pedepse cumplite Istoricul afirma ca inainte, dar mai ales dupa aceasta catastrofa, mai multi fruntasi si tarani
romani au fost spanzurati, din razbunare. Unii au fost victimele unor atrocitati greu de imaginat. ,,Protopopul
Vasile Turcu, un barbat luminat si fruntas al poporului romanesc a fost arestat in timpul noptii si impreuna cu 16
tarani, au fost legati in fiare si adusi la Cluj. Aici au fost legati de niste stalpi in curtea Prefecturii, Turcu, cu
lanturile cele mai grele, in mijlocul lor. Pe urma au fost aruncati in mijlocul curtii pe niste paie si astfel a zacut
venerabilul batran, pe un timp ploios si friguros de oamna timp de o zi si doua nopti, invelit numai cu o bunda
taraneasca. Plebea infuriata il insulta si il lovea cu neomenie. Turcu, plangandu-se ca il strange o cisma, unul
din multime il lovi cu cizma peste ochi, incat i-au scos unul. Cei ce l-au vazut in ziua supliciului spun ca ochiul
lovit ii curgea si se innegrise cu totul. El a fost spanzurat in acelasi loc cu Batraneanu si tovaraul sau de dureri,
Simonis", relata Gheorghe Barit, potrivit autorilor volumului ,,Luptele romanilor din Ardeal 1848 - 1849",
publicat in 1919, la Bucuresti.
Raportul lui Avram Iancu Istoricul adauga relatarilor sale altele la fel de infioratoare, petrecute in decursul
toamnei anului 1848, pana in luna februarie a anului 1849, agresiuni comise atat asupra romanilor, cat si
impotriva maghiarilor din Transilvania. Au fost primele luni ale unui razboi civil care, desi parea sa se apropie
de sfarsit in primavara anului 1849, a continuat si mai violent, in luna mai a anului 1849, cand armistitiul dintre
romani si trupele revolutionare ale maghiarilor a fost incalcat de ostile maiorului Imre Hatvani, la Abrud.
Despre masacrele de la Abrud, detalii a oferit, la cateva luni dupa evenimente, Avram Iancu, intr-un raport
adresat Gubernatoriului civil si militar din Transilvania sub titlul ,,Raportul prefectului Avram Iancu despre
faptele gloatelor romanesti aflate sub ordinul sau, in timpul razboiului civil din Transilvania in anii 1848 - 1849".
Macelurile de la Abrud In 8 mai 1849, trupele lui Avram Iancu sprijinite de localnici au inconjurat Abrudul si
Rosia Montana. unde se aflau trupele lui Hatvani. In Rosia, 300 de militari maghiari au fost ucisi, iar satul a fost
incendiat, in timp ce pierderile suferite de ostile lui Iancu au fost mici, scria liderul motilor, potrivit autorilor
volumului ,,Luptele romanilor din Ardeal 1848 - 1849", publicat in 1919, la Bucuresti. Atacul oastei lui Avram
Iancu asupra Abrdului a inceput in dupa-amiaza de 9 mai 1849. Dupa o lupta cumplita, insurgentii lui Hatvani
au fost nevoiti sa se retraga spre Brad. O parte din populatia civila i-a urmat. Urmariti de ostile lui Avram Iancu,
au fost macelariti, iar orasul Abrud a fost incendiat. O mare parte a trupelor maghiare a ramas in Abrud. "Aici se
aparara cu ultimele forte in biserici, case si beciuri, pana cand au fost biruiti complet de focul de tun si cel de
pusca al romanilor. Cand au vazut cadavrele fruntasilor si a altor frati intinse pe piata orasului, furia lor ajunse la
culme. Toti maghiarii care n-au putut sa se salveze au fost macelariti. Multi au fost ascunsi de romanii din
Abrud in casele lor si astfel au fost salvati. Orasul luase foc din cauza impuscaturilor. Acum insa glotasii
infuriati dadura foc celor mai multe case unguresti. Din toate partile se cerea tradatorul Dragos - astfel ii zice
poporul. El fu gasit intr-un beciu, tarat afara si rupt in bucati. Astfel se termina prima lupta cu Hatvani. Numarul
insurgentilor morti, inclusiv unguri abrudeni, se poate evalua fara exagerare la 2.000. Pierderile poporului
romanesc au fost foarte mici", scria Avram Iancu, in raportul sau, publicat integral in volumul Luptele
romanilor din Ardeal 1848 - 1849 (Bucuresti, 1919). O saptamana mai tarziu, maiorul Imre Hatvani si Avram
Iancu sunt protagonistii unei noi confruntari, in Abrud, soldata cu moartea a peste 2.500 de oameni, cei mai

multi din trupele de insurgenti maghiari.

Axente Sever, prefect al legiunii romanesti di Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea, si preotul Simion
Balint, lider al romanilor, numit si el prefect la Turda, au oferit la randul lor rapoarte despre luptele sangeroase
din anii 1948 - 1849, in care au incercat sa explice imprejurarile atrocitatilor suferite de comunitatile din
Transilvania. Informatii pretioase despre evenimentele petrecute la mijlocului secolului al XIX-lea provin si din
relatarile strainilor, asupra carora razboiul civil a avut un ecou profund.
Va recomandam si:
Cum erau vandute fetele de maritat in secolul XIX. Traditia fascinanta a Targului de fete de pe Muntele
Gaina
Targul de fete de pe Muntele Gaina i-a fascinat dintotdeauna pe calatorii straini. Povestea a acestui obicei, asa
cum se desfasura la sfarsitul secolului XIX, a fost relatata in detaliu de scriitorul Jokai Mor, in romanul
,,Sarmanii Bogati". Autorul se arata impresionat de traditia din Apuseni, dar oferea si o explicatie pentru ea.
Avram Iancu, 10 mituri despre ,,craisorul muntilor": iubita unguroaica, luptele motilor, depresia si
refuzul imparatului
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinta ai romanilor. Conducatorul motilor din timpul miscarilor
revolutionare din anii 1848 si 1849 a ramas in istorie ca un simbol al patriotismului si al jertfei pentru libertate.
O serie de lucruri au ramas insa mai putin cunoscute publicului care se raporteaza astfel la eroul national.
Atrocitatile Rascoalei lui Horea, Closca si Crisan: copii despicati cu toporul, aruncati in furci, femei
ingropate de vii. Cum au fost pedepsiti capii revoltelor
Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan a fost considerata un moment crucial din istoria Transilvaniei.
Marturiile pastrate din timpul evenimentelor petrecute in toamna tarzie a anului 1784 vorbesc despre momente
cumplite si crime inimaginabile, savarsite atat de iobagii participanti la rascoala, cat si de catre cei care au
reprimat-o.