Avram Iancu

Avram Iancu (1824-10 septembrie 1872) a fost un avocat transilvănean și revoluționar

român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A
fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor
transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate
sub conducerea lui Lajos Kossuth.
Primele informații despre revoluția de la Viena au ajuns în Transilvania la 21 martie 1848
prin intermediul ziarelor din Pesta. La 22 martie, canceliștii din Târgu Mureș au adresat
împăratului austriac un memoriu, care, acoperit cu semnături, a fost prezentat la 24 martie
primarului orașului Târgu Mureș. La 25 martie, tineretul maghiar din Târgu Mureș a
organizat o manifestație patriotică, invitați fiind și canceliștii români. Obiectivul principal al
tineretului maghiar era „uniunea cu patria soră” și abia după aceea eliberarea maselor largi
din jugul șerbiei.
La Adunarea Națională de la Blaj din 30 aprilie 1848, Avram Iancu a participat, alături de
Ioan Buteanu, în fruntea a 2.000 moți, fiind primit cu entuziasm de românii prezenți la
adunare. Iancu, Buteanu și Papiu-Ilarian își asumă riscul și prezintă revendicările românești.
Lozinca sub care Iancu mobilizase oamenii era „Voi sunteți poporul!”.
La 10 octombrie 1848 Kossuth Lajos adresează românilor o proclamație, prin care li se cere
să nu se opună revoluției maghiare și Ungariei, în caz contrar, cei care se vor opune urmând
să fie omorâți, iar averile lor confiscate. Până la această dată, mișcarea românească nu
făcuse nici o victimă și nici un exces.
La 15 decembrie 1849 Avram Iancu a fost arestat de soldați austrieci la târgul de la
Hălmagiu. Sub presiunea românilor, care se aflau în număr mare în acea zi la târg, soldații au
fost obligați să îl elibereze, pretinzând că arestarea s-a făcut din greșeală.
În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit de o boală psihică. Starea sănătății sale psihice a
început să se deterioreze la sfârșitul anului 1852. Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare
erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și
îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848.