Revoluţiile de la 1848-1849 în Ţările Române: general şi specific.

Revoluţia de la 1848-1849 din Ţ-le R n-a fost un fenomen neregulat, fără altă cauă decît voinţa întîmplătoare a
unei minorităţi, ea face parte din mişcarea generală europeană. Astfel, revoluţia europeană fiind ocazia şi nicidecum
cauza revoluţiei române. Această revoluţie a demonstrat dimensiunea forţei poporului român, zeci de mii de
participanţi la adunările de la Blaj, Izlaz, Bucureşti, jertfa supremă a miilor de ţărani transilvăneni, a moţilor în
special, au demonstrat implicarea activă în masă a românilor în acest proces revoluţionar.
Revoluţia a fost un proces unitar, în ciuda aparenţelor unor împrejurări sau desfăşurări provinciale. Documentele
programe ale revoluţiei, evenimentele revoluţionare care s-au succedat dintr-o provincie în alta, au demonstrat ideia
unităţii naţionale a poporului român. Cu toate că ideia unităţii statale nu s-a putut înfăptui în timpul revoluţiei,
solidaritatea românilor din cele 3 ţări româneşti, strînsa colaborare dintre ei a constituit un fenomen firesc.
La momentul declanşării revoluţiei în Europa, se atestă o creştere deosebită a tesniunii sociale şi politice şi în
societatea românească. La începutul lunii martie, întregul spaţiu românesc a fost cuprins de numeroase maniferstări
revoluţionare.
La Iaşi, revoluţia a început la 27.03.1848 în hotelul „Petersburg”, conducătorii mişcării opoziţioniste- V.
Alecsandri, Al.I.Cuza- au elaborat un program de revendecări, ce cuprindea 35 puncte, numit „Petiţiunea
proclamaţiune a boierilor şi notabililor moldoveneşti”. Programul revendica constituirea unei noi Adunări Obşteşti,
ce urma să fie o adevărată reprezentanţă a poporului, independenţa deputaţilor faţă de puterea executivă, libertatea
personală...Domnul Mihail Sturdza a respins Petiţiunea şi a trecut la acţiuni repesive. 13 lideri revoluţionari printre
care şi Al.I Cuza,au fost arestaţi şi trimişi la Galaţi, pentru a fi transmişi turcilor,însă în drum au reuţit să fugă în
Transilvania.
Ca urmare a hotărîrii Dietei maghiare, Transilvania urma să se unească cu Ungaria,astfel situaţia revoluţionarilor
români din Ardeal s-a complicat. La 18.04.1848 a avut loc prima adunare populară de la Blaj, ce a luat hotărîrea de a
convoca la 3 mai o adunare naţională ce avea să formuleze programa revoluţiei. Cele 16 puncte ale „Petiţiunii
naţionale” revendica reprezentarea în Dietă a populaţiei româneşti, funcţionari români în toate ramurile
administrative, judecătoreşti şi militare potrivit numărului lor, utilizarea limbii române în toate sferele de activitate.
Se revendica alcătuirea unei noi constituţii pentru Transilvania ce ar garanta libertatea cuvîntului, a tiparului,
libertatea personală şi a întrunirilor. Însă, ca urmare a acţiunii armatei austiece, revoluţia a fost înăbuşită, însă lupta
pentru drepturi a românilor transilvăneni va continua.
La 20 mai 1848, la Cernăuţi, în cadrul celei de-a doua Adunări Populare a fost elaborat un program, care la 10.07
va fi dezvoltat în „Petiţia ţării”. Ea prevedea convocarea unei Diete reprezentative, egalitatea în faţa legii şi
egalitatea confesională, libertatea economică, şcoli în limba română.
Revoluţia în ŢR s-a declanşat mai tîrziu la 9 iunie, la Izlaz. Programul revoluţiei, întitulat „Proclamaţiunea”, ce
prevedea independenţa legislativă şi administrativă, egalitatea tuturor în faţa legii, abolirea rangurilor boiereşti,
drepturi politice...Domnul, Gh.Bibescu a abdicat, fiind creat un guvern provizoriu. Guvernul revoluţionar a depus
eforturi enorme pentru a rezolva problema agrară, au fost eliberaţi deţinuţii politici, adoptat tricolorul şi lozinca
„Dreptate şi frăţie”. Totuşi, sub presiunea Marilor Puteri, trupele otomane, ruse şi austriece au înăbuşit revoluţie.
Obiectivele trasate în programele revoluţionarilor români au determinat dezvoltarea societăţii în deceniile
ulterioare. Pentru prima dată programele revoluţionare au conţinut aşa punct ca „unirea principatelor sub un singur
stat”, obiectiv realizat în 1859 prin dubla alegere a lui Al.I.Cuza.
După părerea mea, epreienţa revoluţionară a conştientizat poporul că rezolvarea problemelor sociale este
imposibilă fără unitate, independenţă şi libertate...evenimente realizate peste 2 decenii.