Revoluția din Țara Românească

de la 1848-1849

• Aplicarea termenilor istorici în analiza schimbărilor survenite în societatea

modernă.
• Utilizarea critică a informaţiilor din diferite surse istorice în argumentarea
opiniei proprii, privind respectarea drepturilor naturale în societatea
modernă.
• Utilizarea relaţiilor de cauzalitate în elaborarea comunicărilor orale şi
scrise.
• Caracterizarea factorilor care au determinat formarea conştiinţei de
neam în baza evenimentelor şi proceselor studiate.

• Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene, o

expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței
naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția
Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra
întregii Europe.
• La influențele ideilor și evenimentelor europene s-au adăugat și cauzele
specifice societății românești: asuprirea străină, problema agrară, lupta
împotriva vechilor privilegii și obligații feudale;
• Regulamentul Organic şi amestecul tot mai flagrant al Rusiei în Ţara
Românească, care determina ştirbirea autonomiei, motiv pentru care
forţele novatoare(boierii liberali, intelectualii) cereau înlăturarea
rgimului regulamentar şi a protectoratului ţarist .
• Participanți:

• Burghezia; nobilimea; muncitori; medici; avocați; profesori; juriști;

studenți; țărani.

• Țara Românească, revoluția de la 1848 a fost, în primul rând opera

intelectualilor „pașoptiști”.

• Ei erau un grup deosebit de omogen, aparțineau în general mijlocului

clasei boierești, beneficiaseră de posibilități similare de a studia în
marea lor majoritate în străinătate și se distingeau de înaintașii lor prin
cunoașterea directă a Europei Occidentale, al cărei model politic și
cultural îl doreau aplicat și Țărilor Române.

“Revoluţia de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără

trecut şi viitor, fără alta cauză decât voinţa intâmplătoare a unei
minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia generală fu
ocazia, iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele
veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi
lucrare a poporului român asupra lui însuşi.”

(Nicolae Bălcescu,1850)

Nicolae Bălcescu (1819-1859), pictură de Gh.N.Tătăresc (1851)

N.Bălcescu a fost ideologul principal al revoluției din 1848, din Țara

Românească, enciclopedist și istoric de forță. În februarie 1848, a luat
parte la evenimentele revoluționare de la Paris.
 Declanșarea revoluției

Organizarea revoluției în Țara Românească a revenit cercului revoluționar

„Frăția”. La 10 mai ia ființă Comitetul Revoluționar din Țara Românească,
format din intelectuali și boieri liberali, care în perioada mai-iunie, îşi
intensifică activitatea în vederea declanşării revoluţiei şi încercau
atragerea diverselor categorii sociale (negusori, mesiriaşi, muncitori).
Revoluţia a izbucnit în ziua de 9 iunie prin adunarea de la Islaz, unde
Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Cristian Tell, Preotul Radu Şapcă au
prezentat mulţimii programul revoluţionar cunoscut sub numele de
“Proclamația de la Islaz”
•

• Independența administrativă și legislativă a Țării Românești

• Neamestecul unei puteri din afară în treburile interne
• Egalitatea drepturilor politice
• Adunarea generală compusă din reprezentanți ai tuturor stărilor societății
• Domn responsabil ales pe cinci ani
• Contribuția fiscală generală
• Desființarea rangurilor
• Emanciparea clăcașilor
• Dezrobirea țiganilor
• Înlăturarea regulamentelor Organice
• Înlăturarea protectoratului rusesc
• Votarea Constituției bazată pe acest program

În zilele următoare s-au ridicat la luptă mai multe judeţe ale ţării iar la 11
iunie izbucnişte şi la București.

Știind că a pierdut sprijinul armatei, Gh. Bibescu şi sub presiunea

populaţiei bucureştene semnează Proclamația de la Islaz, care va deveni
noua constituție şi lista noului guvern. Peste numai două zile Gheorghe
Bibescu abdică, puterea politică a fost preluată de un guvern
revoluţionar în funte cu mitropolitul Neofit.
 • 13iunie 1848 - Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului
provizoriu.

• 14 iunie 1848 - Guvernul adoptă ca steag național, tricolorul

revoluționarilor.

Declanșarea revoluției

În lunile iunie- iulie Guvernul provizoriu reușește să transpună în practică

o parte din programul revoluției.
Se creează garda națională, fiecărei unități îi este înmânat drapelul
roșu-galben-albastru;
se desființează pedeapsa cu moartea și rangurile boierești,
este lichidată cenzura, e declarată libertatea presei.
La 27 iunie are loc adunarea de pe Câmpia Filaret, la care se depune
jurâmântul față de Constituția revoluționară.

Proclamarea Constituției Țării Românești, 27 iunie 1848

Desfăşuararea revoluției

• În perioada iunie-sepetembrie1848, în Ţara Românească va exista un

regim politic revoluţionar. Guvernul provizoriu continuă să emită o serie
de decrete ce instaurau drepturile şi libertăţile democratice şi se
înlăturau vechile privilegii şi ranguri boiereşti. Apar organele de presă
revoluţionare “Poporul suveran”, “Pruncul român” în care se aborda
problema unirii cu Moldova şi se manifesta solidaritatea cu românii de
peste munţi.
• Noua putere revoluţionară din Bucureşti a încercat să fie recunoscută
pe plan european drept reprezentantă legitimă a ţării. Astfel. Ion Ghica a
acţionat la Constantinopol, care a încercat să demonstreze că guvernul
provizoriu nu s-a ridicat împotriva suzeranităţii Porţii, ci a primejdiei
ruseşti. Imperiul Ţarist era din start orientat împotriva evenimentelor
revoluţionare .
 • Înfrângerea revoluției

• Pentru a opri revoluţia, pe 19 iunie şi apoi pe 29 iulie, au loc comploturi

contrarevoluționare, coloneii Ion Odobescu şi Ion Solomon, sprijiniţi de
Mitropolit, au organizat două comploturi, dar la intervenţia tăbăcarilor
din Bucureşti, membrii guvernului au fost eliberaţi.
• Adevăratele forţe ostile se aflau însă în exterior, în Turcia şi mai ales în
Rusia.
• Îngrijorați de evenimentele revoluționare turcii intervin mai întâi
diplomatic și impun înlocuirea guvernului provizoriu cu o locotenență
domnească;
• 18 septembrie marea demonstrație a populației bucureștene arde
Regulamentele Organice.
•
fost înăbușită. Sub presiunea Rusiei, Imperiul Otoman decide să reprime
brutal revoluția.
• Pe 13 septembrie turcii ocupă Bucureştiul, după ce vor înfrânge pe Dealul
Spirii
compania de pompieri, condusă de Pavel Zăgănescu şi Regimentul 3,
condus de Radu Golescu.
• Armata țaristă intră în Țara Românească. Fruntașii revoluției sunt obligați
să părăsească țara.
• Trupele române au fost împrăștiate iar militarii turci au pus stăpânire pe
București și revoluția de la 1848 din Țara Românească a

Importanța Revoluției:

S-a demonstrat în plan intern și extern că principalele bariere în calea

progresului societății românești erau marile imperii.
Programele care orientau scopul și sarcinile revoluției din Țara
Românească spre unitatea națională, independența poporului român au
fost, mai târziu, preluate și fiind traduse cu chibzuință în viață, au
contribuit la făurirea statului modern România.
• Ecou în întreg spațiul românesc
• Răspândirea idealurilor naționale
• Trezirea conștiinței naționale