Sfatul Țării

15 noiembrie
15 noiembrie 1848 fondat în 1830

Revoluția ce a
zguduit o națiune
Cauzele revoluției
Revoluția a fost pregătită de dezvoltarea forţelor
de producţie şi de lărgirea pieţei interne; apariţia
şi dezvoltarea burgheziei, pe de o parte,
menţinerea relaţiilor feudale şi a privilegiilor Izbucnirea revoluției
boiereşti, existenţa suzeranităţii turceşti (în Ţară
Începutul desfăşurării evenimentelor
Românească şi Moldova) şi a stăpânirii
revoluţionare din ţările române l-a făcut
habzburgice (în Transilvania), pe de altă parte, au
mişcarea revoluţionară din Moldova
fost factorii determinanţi ai intensificării luptei de
(martie) repede înăbuşită. Nevoiţi să se
eliberare socială şi naţională. Larga participare a
exileze, fruntaşii revoluţiei au formulat în
maselor (mai ales ţărăneşti), precum şi
emigraţie programul revoluţiei („Prinţipiile
revendicările formulate au determinat caracterul
burghezo-democratic al revoluţiei din Ţările
noastre pentru reformarea patriei” şi
„Dorinţele partidei naţionale din Moldova”)
Române.
în care, pe lângă problema împroprietăririi
ţăranilor se punea şi problema creării
statului naţional român.

Revoluția în Țara
Românească
În Ţara Românească a avut loc o revoluţie
burghezo-democratică la care au participat:
ţărănimea, meşteşugarii şi lucrătorii de la
oraşe, burghezimea şi boierimea liberală.
Principalii conducători ai revoluţiei au fost:
Proclamația de la Izlaz Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Alexandru
G. Golescu, Ion Heliade-Rădulescu,
Programul revoluţiei, izbucnită la 9/21 iunie 1848, Constantin A. Rosetti.
sintetizat în „Proclamaţia de la Izlaz”, prevedea
independenţa administrativă şi legislativă a ţării,
egalitate în faţă legii, eliberarea şi împroprietărirea
ţăranilor (art. 13) etc. La 13/25 iunie domnul ţării,
Gheorghe Bibescu, a abdicat, conducerea ţării a
revenit unui guvern provizoriu, iar apoi ca urmare a
preponderenţei moderne, unei locotenen’e formată din
Ion Heliade-Rădulescu, Nicolae Golescu şi Christian
Tell.
 15 noiembrie 1848

Revoluția în Transilvania
În Transilvania problemele eliberării
naţionale s-au împletit strâns cu cele ale
eliberării naţionale. Principalii conducători
ai revoluţiei din Transilvania au fost: Avram
Iancu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu,
Eftimie Murgu, Andrei Şaguna. Unirea
forţată a Transilvaniei cu Ungaria, refuzul
conducătorilor maghiari de a recunoaşte
drepturile naţionale ale românilor i-au silit
pe aceştia să meargă pe o cale
revoluţionară proprie.

Adunarea de la Blaj
La „Adunarea de la Blaj” de pe Câmpia
Libertăţii (3-5/15-17 mai 1848), care a
constituit punctul culminant al revoluţiei din
Transilvania cei peste 40000 participanţi au
adoptat programul revoluţiei care prevedea:
desfiinţarea iobăgiei, egalitate naţională şi Consecințele revoluției
reprezentare proporţională în Dietă,
administraţie, justiţie, Garda naţională,
Deşi înfrântă, Revoluţia de la 1848
înfiinţarea de şcoli în limba română etc. în ţările române a avut totuşi
Neţinând seama de voinţa exprimată clar la urmări însemnate:
Blaj, Dietă nemţească din Cluj a confirmat la
a zdruncinat puternic
17/29 mai 1848 încorporarea Transilvaniei la
Ungaria, ceea ce a dezbinat forţelor orânduirea feudală,
revoluţionare române şi maghiare, fapt de impulsionând dezvoltarea
care a profitat Curtea de la Viena. Avram capitalismului;
Iancu a organizat cetele moţilor,
a contribuit în mod esenţial la
transformându-le într-o oaste ţărănească
revoluţionară, cu care a apărat zona din dezvoltarea conştiinţei
Munţii Apuseni împotriva oştilor maghiare. naţionale a poporului român;
a pus la ordinea zilei
Sfârșitul revoluției problemele fundamentale ale
Abia la 2/14 iulie 1849 în urmă stăruinţelor dezvoltării societăţii
lui Nicolae Bălcescu, a fost semnat proiectul româneşti: problema agrară, a
de pacificare prin care se punea capăt eliberării sociale, a egalităţii în
ostilităţilor între cele două tabere. Era însă
drepturi, a unirii celor trei ţări
prea târziu, deoarece în august 1849
revoluţia maghiară a fost înfrântă de trupele române în cadrul formării
ţariste şi austriece. unuia şi aceluiaşi stat, a
libertăţii şi eliberării naţionale.