REVOLUȚIILE DE LA 1848-

1849 DIN Ț. ROMÂNE

 REVOLUŢIA DE LA 1848-1849
Anul 1848 reprezintă anul afirmării dorinţei de emancipare socială şi naţională în cadrul
unor state moderne.

1. Cauzele revoluţiei române

• lipsa unor libertăţi şi drepturi politice;
• asuprirea străină;
• pericolul anexării Transilvaniei la Ungaria;
• amestecul puterii suzerane şi a celei protectoare în treburile interne ale Moldovei şi Ţării
Româneşti;
• dezvoltarea conştiinţei naţionale;
• agravarea problemelor economice, în special a celei agrare.

Nicolae Bălcescu sublinia că revoluţia generală “fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei
române”

2. Obiectivele revoluţiei
• în Moldova şi Ţara Românească -înlăturarea protectoratului ţarist;
• în Transilvania, Banat şi Bucovina -unirea românilor într-un stat autonom în graniţele
Imperiului Habsburgic;
• unirea tuturor românilor: daco-românismul – curent ideologic şi politic larg răspândit.

Mihail Kogălniceanu aprecia că unirea Moldovei cu Ţara Românească reprezintă “cheia

bolţii fără de care s-ar prăbuşi întreg edificiul naţional”.
3. Forţe sociale participante
• boierimea: s-a ridicat împotriva domniilor regulamentare;
• burghezia: dorea reforme menite să contribuie la dezvoltarea economiei de
tip capitalist;
• clasa mijlocie: negustorii, meşteşugarii, liberii profesionişti;
• ţărănimea: dorea desfiinţarea clăcii.

4. Desfăşurarea revoluţiei
• Revoluţia a cuprins Moldova, Transilvania, Banatul, Bucovina, Crişana,
Maramureşul, Ţara Românească; nu au avut loc mişcări revoluţionare în
Basarabia şi Dobrogea.
a. Moldova
• 27 martie 1848 - Adunarea din faţa hotelului Petersburg din Iaşi:
• participanţi: V. Alecsandri, Al. I. Cuza, Lascăr Rosetti etc.
• documentul programatic: a fost redactat de către o comisie în frunte cu V.
Alecsandri şi intitulat Petiţia-proclamaţiune a boierilor şi notabililor
Moldovei; cuprindea 35 de articole şi 3 revendicări;
• soarta documentului: prezentat domnitorului, a fost respins;
• eşecul revoluţiei: Mihail Sturdza a luat măsuri de reprimare a mişcării şi a
ordonat arestarea revoluţionarilor – 13 din cei arestaţi au fost trimişi la
Istanbul; o parte au scăpat de sub escortă şi au ajuns în Transilvania;
 Petiţia – proclamaţiune a boierilor şi notabililor Moldovei
Articole Revendicări
- siguranţa persoanei; - gardă naţională;
- eliberarea deţinuţilor politici; - desfiinţarea cenzurii;
-responsabilitate ministerială; - Adunare reprezentativă
- reformă şcolară pe temelie naţională;
-bancă naţională;

Revoluţionarii moldoveni fie şi-au continuat activitatea în secret, în ţară

(centrul de întrunire – moşia Cantacuzinilor de la Bălţăteşti, jud. Neamţ) fie au
activat în Transilvania sau în Bucovina; participanţi la Marea Adunarea de la Blaj,
revoluţionarii moldoveni au redactat un nou program intitulat Prinţipiile noastre
pentru reformarea patriei (Braşov, 12 mai 1848); Mihail Kogălniceanu prezent
la Cernăuţi a redactat documentul intitulat Dorinţele partidei naţionale în
Moldova (august 1848).
Intervenţia trupelor ţarise în vara anului 1848 a împiedicat reluarea
acţiunilor revoluţionare.
 Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei

Prevederi:
- unirea Moldovei şi a Valahiei într-un singur stat neatârnat;
- împroprietărirea ţăranilor fără nici o despăgubire;
- egalitate în drepturi şi îndatoriri;
- întemeierea instituţiilor ţării pe principiile de libertate,
egalitate şi frăţietate etc.

Dorinţele partidei naţionale în Moldova

Prevederi:
- libertatea cuvântului, a persoanei, a întrunirilor;
- egalitatea în faţa legilor;
- responsabilitate ministerială;
- unirea Moldovei cu Ţara Românească etc.
b.Transilvania
• pericolul anexării Transilvaniei la Ungaria i-a determinat pe revoluţionarii
ardeleni să convoace o amplă adunare pentru apărarea autonomiei
provinciei;
• 3-5 mai 1848 – Marea Adunare Naţională de la Blaj:
participanţi: - 40000 de oameni (români şi saşi);
- revoluţionari ardeleni: Simion Bărnuţiu,
Gh. Bariţiu, Al. Papiu Ilarian, Andrei
Şaguna, Stephan Ludwig Roth;
- revoluţionari moldoveni: Al. I. Cuza, Alecu
Russo;
- revoluţionarul muntean D. Brătianu;
- au fost aşteptaţi Eftimie Murgu (Banat) şi
Nicolae Bălcescu, dar nu au ajuns;
adunarea prezidată de episcopii Andrei Şaguna şi Ioan
Lemeny;
moţiunea adoptată la propunerea lui Simion Bărnuţiu
cuprindea patru puncte:
documentul programatic adoptat se intitula Petiţia naţională,
şi cuprindea 16 puncte;
s-au constituit Comitetul Naţional Român (sediul la Sibiu) şi
o gardă românească;
• participanţii la adunare au scandat “Noi vrem să ne unim cu ţara!”;
 Petiţia naţională
Articole:
- independenţa naţiunii române;
- independenţa bisericii ortodoxe, egală în drepturi cu bisericile din Transilvania;
- desfiinţarea iobăgiei fără nici o răscumpărare;
- gardă naţională;
- libertatea persoanei, a cuvântului, a întrunirilor;
- şcoli româneşti etc.
Dieta de la Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria, iar împăratul a sancţionat
actul;
• în primăvara şi vara anului 1848 conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari s-a
amplificat;
• 3/13 septembrie 1848 – Adunarea de la Blaj:
participanţi: 60.000 de bărbaţi înarmaţi; Avram Iancu, Axente Sever, I. Brad;
rezoluţia votată cuprindea: - protestul împotriva alipirii;
- acordarea de drepturi politice românilor;
• sub conducerea lui Avram Iancu, românii au trecut la organizarea Transilvaniei, pe
baze democratice: - au fost constituite 15 legiuni militare conduse de tribuni şi
prefecţi;
• decembrie 1848-martie 1849 – ofensiva armatei revoluţionare maghiare, sub con­
ducerea generalului Bem, finalizată cu ocuparea unei părţi din Transilvania, cu
excepţia Munţilor Apuseni transformaţi într-o fortăreaţă inexpugnabilă de către Avram
Iancu;
• creşterea pericolului unei duble intervenţii străine a determinat stabilirea unor
contacte între revoluţionarii români şi cei maghiari; încercările de pacificare au fost
întreprinse din iniţiativa lui N. Bălcescu, respinse, pentru început, de Ludovic
Kossuth; la 2 iulie 1849, la Seghedin, s-a semnat Proiectul de pacificaţie;
• 1 august 1849, la Şiria – maghiarii au capitulat în faţa trupelor austriece şi ţariste.
c.Ţara Românească
• mai 1848 – comitetul revoluţionar muntean a întocmit un program
de revendicări şi a hotă-rât declanşarea revoluţiei la 9 iunie, în patru
locuri: Islaz, Ocnele Mari, Telega, Bucureşti;
• 9 iunie 1848 –Adunarea de la Islaz
conducători: I. Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu şi
Christian Tell;
documentul programatic intitulat Proclamaţia de la Islaz,
cuprindea 22 de articole;
Proclamaţia de la Islaz
Revendicări:
- adunare reprezentativă;
- domn responsabil ales pe cinci ani;
- responsabilitate ministerială;
- emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor cu despăgubire;
- libertatea tiparului;
- gardă naţională;
- reformă şcolară;
- desfiinţarea bătăii şi a pedepsei cu moartea etc.
 Constantin Daniel
Rosenthal
S-a născut în 1820 la
Budapesta, într-o familie pe jumătate
românească, pe jumătate evreiască.
Ca mulţi artişti ai vremii, Rosenthal şi-a
definitivat studiile artistice la Viena, la
Academia de Belle Arte. În aceşti ani
pe care îi petrece la Viena, intră în
contact cu elita românească a vremii şi
se împrieteneşte cu Ion Negulici şi
C.A. Rosetti. Aceste două persoane
vor juca un rol foarte important în
scurta viaţă a pictorului. Ion Negulici i-
a fost prieten şi coleg de breslă, iar
Rosetii omul de legătură cu mişcarea
revoluţionară românească.
Compoziţiile având în centru revoluţia
paşoptistă subliniază credinţa continuă
a autorului în idealul românesc pe care
şi-l asumase. De alfel, C.D. Rosenthal
a fost unul dintre cei mai înfocaţi
revoluţionari români, el continuându-şi
activitatea chiar şi după înfrângerea
revoluţiei.
• 11 iunie 1848 – domnitorul Gh. Bibescu a sancţionat documentul, iar pe 13
iunie a părăsit ţara;
• 14 iunie 1848 – s-a format guvernul provizoriu, din care făceau parte:
mitropolitul reacţionar Neofit (preşedinte), I. Heliade Rădulescu (moderat),
Christian Tell, Ştefan Golescu, colonelul Odobescu, Gh. Magheru, N.
Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Rosetti (revoluţionar radical);
reforme: - adoptarea tricolorului şi a lozincii “Dreptate şi
Frăţie”;
- abolirea rangurilor boiereşti;
- eliberarea deţinuţilor politici;
- organizarea armatei sub comanda lui Gh. Magheru
şi înfiinţarea taberei de la Râureni;
-soluţionarea problemei agrare prin înfiinţarea Comisiei
proprietăţii; lucrările comisiei au fost suspendate la
19 august;
- desfăşurarea activităţii diplomatice pentru recunoaşterea
noului guvern de către puterile europene: Ion Ghica
a acţionat la Constantinopol, Ion Maiorescu la
Frankfurt, A. G. Golescu a ajuns la Viena şi Paris;
• elementele contrarevoluţionare au organizat două lovituri de stat la 19 şi
28 iunie, ambele au eşuat;
• organe de presă revoluţionare, Pruncul român şi Poporul suveran au
inserat articole unioniste;
 Manifestul Către fraţii noştri din Moldova, în Pruncul român:
“România toată, această familie de fraţi nu poate fi fericită, nu poate fi
tare şi puternică decât numai prin unire”.
Articolul Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în Poporul
suveran:
“…una din cestiile principale este Unirea cu Moldova…”. Poporul român
era chemat să desfiinţeze “cele bariere ce parcă s-au pus înadins ca
să oprească frate pe frate a se îmbrăţişa”

• Rusia a condamnat revoluţia română şi a cerut Imperiului Otoman să intervină cu

forţa armată;
• în iulie 1848 a fost trimis în Ţara Românească Soliman Paşa, care a desfiinţat
guvernul provizoriu şi a înfiinţat o locotenenţă domnească alcătuită din trei
revoluţionari: I. Heliade Rădulescu, Christian Tell şi N. Golescu; fiind prea moderat a
fost înlocuit cu Fuad Paşa;
• 13 septembrie 1848 - trupele otomane conduse de Fuad Paşa au intrat în
Bucureşti;
- s-a produs confruntarea armată din Dealul Spirii, între
otomani şi compania de pompieri condusă de Pavel
Zăgănescu;
- tabăra de la Râureni a fost dizolvată; membrii guvernului
revoluţionar au fost nevoiţi să părăsească ţara.
5. Caracterul democratic şi semnificaţia
revoluţiei
• consecinţe: - în Moldova, Mihail Sturdza s-a menţinut pe
tron până în 1849;
- în Ţara Românească, a fost numit un caimacam;
- Bucovina a devenit ducat autonom;
- Banatul a fost alipit la Voievodina;
- Transilvania a depins direct de Imperiul Habsburgic;
• caracterul unitar – prin program şi colaborare permanentă între
revoluţionari;
• semnificaţia revoluţiei – a deschis calea modernizării;
- a accentuat conştiinţa naţională a românilor;
- a stabilit programul pentru deceniile
următoare.