Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contextul european:
– val revoluționar început la Paris şi propagat apoi la Viena, Berlin, orașele italiene etc.
Cauzele:
1. desfiinţarea cenzurii;
2. responsabilitatea ministerelor;
3. siguranţa persoanei;
4. reforma învăţământului;
5. eliberarea deţinuţilor politici;
6. alegerea unui noi Adunări Obşteşti;
7. îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor.
– Programul este moderat, iar, din cauza apropierii de Rusia, el începe cu „Sfânta
păzire” a Regulamentului Organic;
– Prin urmare, domnului Mihail Sturdza îi este foarte uşor să înăbuşe din faşă această
mişcare, pe 29 martie, când 13 dintre conducători au fost arestaţi şi trimişi spre
Constantinopol. Pe drum, o parte reuşesc să fugă de sub escortă şi vor participa la
evenimentele din celelalte ţări româneşti.
Ţara Românească
– După ce în martie 1848 la Paris, tinerii revoluţionari munteni şi moldoveni participaseră
la evenimentele din capitala Franţei, au hotărât să se întoarcă în ţară şi să declanşeze
revoluţia;
– Comitetul a hotărât declanşarea revoluţiei pe 9 iunie în patru locuri: Bucureşti, Ocnele Mari,
Telega şi Islaz;
5. Adunare Constituantă;
– După adoptarea proclamaţiei, se alege un Guvern provizoriu, din care fac parte: I. H.
Rădulescu, Ştefan Golescu, Cristian Tell etc.
– În zilele următoare, guvernul adoptă mai multe măsuri: sunt abolite rangurile boiereşti,
se adoptă tricolorul cu deviza „Dreptate, Frăţie”, sunt eliberaţi deţinuţii politici, se formează
o comisie a proprietăţii.
– Pentru a opri revoluţia, pe 19 iunie şi apoi pe 29 iulie, coloneii Ion Odobescu şi Ion
Solomon, sprijiniţi de Mitropolit, au organizat două comploturi, dar la intervenţia
tăbăcarilor din Bucureşti, membrii guvernului au fost eliberaţi.
– Adevăratele forţe ostile se aflau însă în exterior, în Turcia şi mai ales în Rusia. Pe 28
iunie, trupele ţariste intrau în Moldova, iar pe 13 iunie, cele turceşti erau la Giurgiu. Aici
are loc întâlnirea dintre Suleiman Paşa şi revoluţionarii munteni, iar, la recomandarea
generalului turc, guvernul provizoriu este schimbat cu o locotenenţă domnească, compusă
din I. H. Rădulescu, Cr. Tell şi Nicolae Golescu.
– Rusia este însă nemulţumită şi, la cererea ei, Suleiman este înlocuit cu Fuad Paşa, care este
adeptul unor măsuri dure. Acesta primeşte ordinul să înainteze cu armata spre Bucureşti.
Atitudinea extrem de ostilă a Rusiei a determinat o adunare pe Dealul Mitropoliei, unde au
fost arse Arhondologia (condica cu ranguri boiereşti) şi Regulamentul Organic.
– Mulţi fruntaşi ai revoluţiei sunt arestaţi, iar pe 15 septembrie intră în oraş si trupele
ruseşti. În locul locotenenţei domneşti este pus un caimacam, în persoana marelui
boier Constantin Cantacuzino, şi este restabilită vechea ordine şi Regulamentul Organic.
Transilvania
– în martie 1848, începe la Budapesta revoluţia şi apoi Dieta de la Bratislava votează
anexarea Transilvaniei la Ungaria;
– la 18 aprilie 1848, fruntaşii românilor se întâlnesc la Blaj şi hotărăsc convocarea unei Mari
Adunări Naţionale pentru luna mai;
– 3-5 mai 1848: are loc Marea Adunare Naţională de la Blaj, la care participă 40000 de
oameni, unde se aprobă „Petiţiunea Naţională”, care devine programul mişcării (16 puncte),
dintre care cele mai importante erau:
– Comitetul trimite două delegaţii la Viena şi la Budapesta, dar sunt respinse, iar pe 17 mai
Dieta de la Cluj votează alipirea Transilvaniei la Ungaria;
– chiar dacă saşii şi românii s-au declarat fideli împăratului, depăşit de evenimente, acesta
acceptă anexarea Transilvaniei la Ungaria;
– în faţa represaliilor la care este supusă populaţia românească, fruntaşii ei hotărăsc
convocarea unei noi adunări naţionale la Blaj;
– la 2 septembrie 1848, la Blaj are loc a doua Adunare Naţională a românilor la care
participă 60000 de oameni înarmaţi. Este respinsă anexarea Transilvaniei la Ungaria şi se
hotărăşte înfiinţarea a 15 legiuni, conduse de prefecţi;
– în octombrie 1848, trupe austriece din Galiţia pătrund în Transilvania, dar din decembrie,
ele vor fi înfrânte de armata revoluţionară maghiară, condusă de generalul Bem;
– la 4 martie 1849, noul împărat Franz Joseph dă o nouă Constituţie, prin care restabileşte
autonomia Transilvaniei;
– în cele din urmă, armata revoluţionară maghiară este înfrântă de trupele austro-ruse şi
capitulează la Şiria (1 august 1849).
Urmările revoluţiei
1. a arătat necesitatea modernizarea societăţii şi a structurilor politice din Ţările Române;
2. a contribuit la dezvoltarea coştiinţei naţionale;
3. a ridicat problema unirii şi chiar a independenţei naţionale