Cultura română – cultură europeană

Începuturile culturii române

– cultura = totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a
instituțiilor necesare pentru comunicare acestor valori
– cel mai vechi document scris în limba română este scrisoarea lui Neacșu din
Câmpulung din 1521. În aceeași vreme, în Europa Occidentală, marii artiști ai
Renașterii își desăvârșeau operele
– începând cu secolul XVI se reduce decalajul dintre cultura română și cultura
europeană. Sunt patru momente care au stat la baza sincronizării culturii române cu
cea occidentală: apariția tiparului (în 1508, la mănăstirea Dealu din Țara
Românească), scrierile cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie
Cantemir și Ion Neculce, Școala Ardeleană (de factură iluministă – Samuil MIicu,
Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai-Deleanu) și generația
pașoptistă (tineri români formați în Occident, cu precădere la Paris – frații
Brătianu)
Cultura română în secolul XX
– în perioada interbelică s-au conturat două orientări în cultura
română: europeniștii și tradiționaliștii. Europeniștii, prin vocea lui Eugen
Lovinescu, susțineau teoria sincronismului, prin care România trebuia sa urmeze
modelul Europei Occidentale. De cealaltă parte, tradiționaliștii, prin vocea lui
Nichifor Crainic, erau de părere că civilizația românească trebuie să respecte
specificul național și să aibă la baza dezvoltării sale cultura creștin-ortodoxă.
– în perioada 1945-1989, contactul cu Europa scade, acesta meținându-se doar prin
scriitorii și artiștii stabiliți în străinătate. Contactele au fost reluate odată cu
prăbușirea comunismului și revenirea la democrație.
Curente
– expresionismul este un curent artistic care presupune prezentarea exagerată a
stărilor interioare. În literatură, tema principală era valorificarea miturilor. În
literatura română, principalul reprezentant este Lucian Blaga.
– cubismul este o mișcare artistică care prezintă obiectele din realitate descompuse
în cele mai simple figuri geometrice
– abstracționismul este un curent artistic care se folosește de pete colorate sau de
construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor
concrete
– dadaismul este o mișcare culturală care se caracterizează prin negarea legăturii
dintre gândire și expresie. Tristan Tzara a fost unul dintre promotorii acestui
curent.
– suprarealismul este un curent artistic care contestă valorile morale și sociale ale
epocii. Este considerat drept o prelungire a mișcării dadaiste
Personalități
– în domeniul științelor: Henri Coandă (inventatorul primului avion cu reacție din
lume), Ștefan Odobleja (precursor al ciberneticii)
– în medicină: Constantin Parhon (s-a remarcat prin studiul glandelor endocrine),
Ana Aslan (a descoperit noi tratamente pentru prevenirea îmbătrânirii)
– în domeniul științelor exacte: Grigore Moisil (fondatorul școlii românești de
algebră), Eugen Bădărău (întemeietorul școlii românești de fizică a plasmei)
– în domeniul istoriei: Nicolae Iorga și Gheorghe Brătianu
– în domeniul literaturii: Mircea Eliade (considerat cel mai mare istoric al
religiilor), Eugen Ionescu (inițiatorul teatrului absurdului), Panait Istrati, Eugen
Lovinescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu
– în domeniul filozofiei: Emil Cioran
– în domeniul muzicii: George Enescu și Gheorghe Zamfir
– în domeniul artelor plastice: Constantin Brâncuși (considerat cel mai mare
sculptor din secolul XX)

Grigore Gafencu și unitatea europeană

Cine a fost Grigore Gafencu?

– a fost om politic, diplomat și ziarist român
– și-a desăvârșit educația în țară și în Franța, unde a obținut diploma de doctor în științe juridice
– a luptat în cel de-al doilea război balcanic și în primul război mondial
– a fost un membru marcant al Partidului Național-Țărănesc
– a fost ministru de externe în perioada 1938-1940. În această calitate a obținut o reconfirmare a
garanțiilor anglo-franceze a independenței și granițelor României. Cu Germania a încheiat un
acord economic.
– a fost ministru plenipotențiar al României la Moscova (august 1940 – iunie 1941)
– a părăsit România în toamna lui 1941, plecând în Elveția unde a obținut azil politic
– în perioada exilului, Gafencu a trăit în Elveția, S.U.A. și Franța, unde a murit în 1957
Viziunea lui Grigore Gafencu asupra Europei
– Grigore Gafencu a fost adeptul creării unei structuri suprastatale europene care să cuprindă
toate țările Europei
– această uniune trebuia să fie creată după modelul Elveției, fiind împărțită în patru confederații:
Confederația de Nord (Confederația Scandinavă), care cuprindea și Finlanda, Confederația de
Vest, Confederația de Centru (care cuprindea și Polonia, respectiv Cehoslovacia) și Confederația
de S-E (România, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia și Turcia)
– susținea realizarea unei economii echilibrate, care să reducă decalajul dintre Vest și Est
– propunea crearea unei piețe comune
– considera că principalul pericol pentru această uniune era comunismul și U.R.S.S.-ul