Eseu despre statul român modern

Secolul al XVIII-lea, denumit de istorici și ”epoca fanariotă”, a fost marcat de extinderea influenței, pe
de o parte, a Imperiului Otoman în Moldova și Țara Românească, iar pe de altă parte, de influența
Imperiului Habsburgic în Transilvania. Lipsa drepturilor și libertăților i-a ambiționat pe români,
stârnind în ei dorința de emancipare și unitate. Ideile politice din acest secol nu doar că servesc drept
inspirație pentru proiectele din secolul al XIX-lea, dar reprezintă și primul pas spre modernitate.
Unul dintre primele proiecte politice a fost ”Supplex Libellus Valachorum” din anul 1791, inspirat  în
mare parte de ”Supplex Libellus” din 1744, întocmit de episcopul Inocențiu Micu Klein în
Transilvania. Cei care au redactat actul, printre care Gheorghe Șincai și Samuil Micu, au cerut
împăratului Leopold al II-lea drepturi politice și civile egale cu cele ale păturei privilegiate.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul izbucnirii revoluțiilor în Europa, Țările Române
au reînceput lupta pentru libertate. Cauzele revoluției din 1848 au coincis în toate cele trei țări, fapt ce
denotă unitatea românilor în gândire: existența privilegilor feudale, nerezolvarea problemelor agrare,
asuprirea națională. Scopul revoluției a fost înlocuirea vechiului regim, preluarea puterii de către
burghezie și libertatea economică deplină. În Țara Românească, un rol foarte important l-a avut
organizația secretă ”Frăția” întemeiată de Nicolae Bălcescu cu cinci ani înainte de izbucnirea
revoluției. Membrii acesteia, C.A Rosetti, frații Golescu, frații Dumitru, Ion Ghica, Ion Heliade
Rădulescu, au avut rolurile principale în revoluție.
Astfel, în luna mai a anului 1848, comitetul revoluționar formulează ceea ce avea să fie cunoscut mai
târziu ca ”Proclamația de la Islaz”, un program care sintetiza obiectivele și sarcinile revoluției în 22 de
articole. Revoluționarii cereau printre altele: independența administrativă și legislativă, egalitatea
drepturilor politice, adunarea generală să fie compusă din reprezentanți ai tuturor stărilor sociale,
domnitor ales pe cinci ani și emanciparea clăcașilor.
Proclamația a fost citită la adunarea populară de la Islaz din data de 9 iunie 1848. Două zile mai
târziu, revoluția izbucnește și la București. Sub presiunea mulțimii și a lipsei de sprijin din partea
armatei, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost obligat să semneze Constituția și să recunoască noul
guvern.
Revoluția nu a fost văzută cu ochi buni de guvernul țarist și de Imperiul Otoman, a căror influența era
pusă sub semnul întrebării. În ciuda eforturilor diplomatice deosebite întreprinse, revoluționarii au
fost nevoiți să se retragă, presiunile boierilor și a țarului determinând armata otomană să grăbească
intervenția. În semn de protest, în ziua de 6 septembrie 1848 populația bucureștenă se strânge într-o
demonstrație în care se arde Regulamentul Organic. O confruntare militară este inevitabilă, o luptă
grea ducându-se pe Dealul Spirii la data de 13 septembrie 1848, între membrii revoluției și armata
turcească. Acest eveniment a însemnat înăbușirea revoluției.
Ideile au rămas întipărite în conștiința românilor, evenimentele ce au urmat realizând idealurile
naționale exprimate în cadrul programelor revoluționare. Astfel, în anul 1859, datele de 5, respectiv
24 ianuarie, au însemnat dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan-Cuza în Moldova și Țara
Românească și implicit unirea celor două principate. Unirea a avut un caracter democratic, iar în
urma sa, voința populară a fost pusă la rang de lege. Cu toate acestea, domnia lui Cuza nu a durat
foarte mult, astfel că, în anul 1866, după abdicarea domnitorului Carol I i-a fost succesor. În același
an s-a adoptat, pe 1 iulie, o nouă Constituție. Principala calitate a acesteia a fost caracterul său
modern, fiind concepută după modelul constituției Belgiei din 1831.
În concluzie, consider că primele decenii ale secolului al XX-lea au fost definitorii în evoluția statului
român modern. Participarea României la Primul Război Mondial alături de Antanta între anii 1916-
1918 și aflarea noastră în tabăra învingătoare au creat un context favorabil pentru Marea Unire. De
asemenea, dizolvarea imperiilor multinaționale a permis accesul liber la înfăptuirea idealului
național, visat de români de mai bine de un secol.