1. Argumentați de ce viața fără memorie a fi absurdă.
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. În psihologie, memoria este procesul în care informația este codificată, stocată și recuperată. Codificarea permite informațiilor din lumea exterioară sa să ajunga la cele cinci simțuri în formele de stimuli chimici și fizici. În această primă etapă informațiile trebuie să fie schimbate, astfel încât să poată să fie puse în procesul de codare. Depozitarea este a doua etapă sau proces de memorie. Aceasta implică faptul că informația este menținută pe perioade de timp. În cele din urmă al treilea proces este recuperarea informațiilor care au fost stocate. Aceste informații trebuie să fie localizate și readuse la conștiința. Unele încercări de recuperare se pot realiza fără efort din cauza tipului de informații, iar alte încercări de a aminti informațiile stocate pot fi mai dificile din diferite motive. Consider că viața fără memorie a fi absurdă. Un om fără memorie nu ar rezista într-o societate pentru faptul că pur și simplu uită anumite lucruri esențiale din viață cum ar fi persoanele apropiate, anumite simțuri (respirația), să își controleze mișcările, să înghită, uită gusturi cum ar fi dulce, acru, amar, sărat și uită experiențe. Trăirile sale emoționale ar fi de moment și pierdute pentru totdeauna. Omul fără memorie este lipsit de inteligență.