Balan Mirela, X FR Psihologie 10.12.

2018

SENZAȚII. PERCEPȚII. REPREZENTĂRI

1. Senzațiile

 proces psihic cognitiv elementar prin intermediul căruia se reflectă sub forma imaginilor simple
și primare însușirile obiectelor și fenomenelor când acestea influențează nemijlocit (direct)
asupra organelor de simț.

În realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a înregistra senzații separate, decât în primele
saptamâni de viață.

Deoarece senzatile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile senzatiilor sunt
determinate de organele de simt cunoscute de noi:

 urechea - auzul -senzatii auditive, ochiul - vazul - senzatii vizuale, limba - gustul - senzatii
gustative, nasul - miros - senzatii de miros (olfactive), pielea - senzatii cutanate.

Senzatiile auditive sunt de trei feluri:

 verbale - sesizarea sunetelor unei limbi;

 muzicale - sesizarea notelor muzicale, a melodiilor;
 zgomotele

Senzatiile vizuale apar în urma actiunii undelor electromagnetice asupra analizatorului vizual - ochiul,
elementul periferic al caruia este receptorul, iar cel central este situat în regiunea occipitala.

Senzatiile auditive si cele vizuale sunt principala sursa de cunoastere a ambiantei asigurând circa 95% din
informatia asimilata de indivizii umani.

Senzatiile gustative sunt de patru feluri în dependenta de însusirile fundamentale ale limbii: sarat, amar,
acru si dulce, combinarea carora ofera un spectru larg de gusturi.

Senzatiile cutanate sunt provocate de receptorii aflati în piele. Se cunosc trei feluri de senzatii cutanate:

 termice - ne dau informatie despre temperatura excitantului (cald-rece);

 tactile - senzatia de atingere, de pipait;
 de durere - fara senzatii e imposibil activismul psihic al omului.

2. Percepțiile

 este procesul psihic cognitiv senzorial elementar prin intermediul caruia se reflecta unitar si
integral însusirile obiectelor si fenomenelor când acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra
organelor de simt.

Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicând gândirea, memoria,
imaginatia, formând imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta
subiectiva, provoaca interese, aptitudini, stari afective. Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii
si decurge împreuna cu senzatiile.

Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:

Balan Mirela, X FR Psihologie 10.12.2018

 perceptie vizuala - contemplarea unui tablou;

 perceptie auditiva - audierea unei melodii, unei povestiri;
 perceptie tactila - cunoasterea unui obiect dupa pipait

a. perceptie spatiului - omului I se livrează repere necesare pentru formarea abilitatilor de orientare,
evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.

b. perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor.

Calitatea perceptiei, ca si cea a senzatiilor depind atat de caracteristicile reale ale obiectelor si
fenomenelor percepute, cat si de starea functionala a analizatorilor implicati in actul perceptiv, de
preoocuparile, interesele si experienta perceptiva a persoanei. Perceptia este o conduita psihologica mai
complexa, bazata in mare masura pe experienta noastra personala si sociala, o interpretare a realitatii,
ceci o stare subiectiva care implica intreaga personalitate.

La copiii cu DM, perceptia are un caracter fragmentar, incomplet, limitat, rigid, dezorganizat; dificultatile
de analiza si sinteza determina confuzii si imposibilitatea delimitarii clare a unor detalii din campul
perceptiv sau incapacitatea reconstruirii intregului pornind de la elementele componente

3. Reprezentările

 este procesul psihic cognitiv – senzorial, de reflectare a insusirilor concrete sub forma de imagini
intuitive, cu caracter mai mult sau mai putin schematic, a obiectelor, fenomenelor, proceselor,
situatiilor in absenta interactiunii prezente dintre subiect si acestea. Din punct de vedere al
psihologiei cognitive, reprezentarea este o notiune centrala, care ajuta la explicarea tratarii
informatiilor si rezolvarii problemelor.
 Conţinând în sine tot ceea ce este esenţial, reprezentarea face trecerea spre noţiune

 Imaginea din reprezentare are o intensitate mai slabă în comparaţie cu imagine perceptivă

 Însuşirile importante ale obiectelor / fenomenelor se impun în imagine

 Imaginea este panoramică- redă integral şi simultan toate informaţiile despre obiect

 Imaginile sunt figurative- conţin însuşiri concrete, intuitive de formă, mărime, culoare

 Schema structurală a obiectului poate fi modificată în funcţie de cerinţele cunoaşterii şi practicii.

 Dacă senzaţiile ne dau informaţii separate despre obiecte, percepţiile ne aduc informaţii
complete- imagine este unitară.

 Dacă senzaţiile şi percepţiile se produc în prezenţa obiectului, reprezentările se produc în

absenţa lui.

 Dacă imaginea percepută conţine tote informaţiile, imaginea din reprezentare conţine doar
informaţii esenţiale.