Avram

Iancu
A realizat: Gluh Andrian
 Cine a fost Avram Iancu?

Avram Iancu (n. 1824, Avram

Iancu, Alba, România – d. 10 septembrie
1872, Baia de Criș, Hunedoara, România) a fost
un avocat transilvănean și revoluționar român
pașoptist, care a jucat un rol important
în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost
conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849,
comandând armata românilor transilvăneni, în
alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor
revoluționare ungare aflate sub conducerea
lui Lajos Kossuth.
S-a născut în Munții Apuseni într-o familie de
țărani moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut
al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot
ortodox în satul Vidra de Sus, participant la
răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Fratele
bunicului lui Avram Iancu a fost Horea. Având o
situație materială bună, Avram Iancu a urmat
școala primară în satul natal, în crângul Târsa,
unde l-a avut învățător pe Mihai Gomboș fiind apoi
mutat de părinți la Poiana Vadului și Câmpeni,
absolvind la vârsta de 13 ani. Aici l-a avut dascăl
pe Moise Ioanette. Gimnaziul l-a urmat începând
cu anul 1837 la Zlatna, absolvind în anul 1841. S-a
înscris apoi la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu
anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj.
 Activitatea politică și militară, 1848-1849
În preajma izbucnirii revoluției pașoptiste maghiare din Ungaria și Transilvania, în luna martie 1848, Avram Iancu se găsea cancelist
la Târgu Mureș, alături alte câteva zeci de tineri români.
Primele informații despre revoluția de la Viena au ajuns în Transilvania la 21 martie 1848 prin intermediul ziarelor din Pesta. La 22
martie, canceliștii din Târgu Mureș (200 de tineri de toate naționalitățile) au adresat împăratului austriac un memoriu, care, acoperit
cu semnături, a fost prezentat la 24 martie primarului orașului Târgu Mureș. La 25 martie, tineretul maghiar din Târgu Mureș a
organizat o manifestație patriotică, invitați fiind și canceliștii români. Obiectivul principal al tineretului maghiar era „uniunea cu patria
soră” și abia după aceea eliberarea maselor largi din jugul șerbiei. La 26 martie 1848, în casa în care locuia Avram Iancu la Târgu
Mureș, a avut loc o întrunire a tinerilor români, pentru a-l asculta pe Nicolae Bârlecare sosise de la Blaj, unde avusese loc o
întrunire a intelectualilor români. Sfatul tinerilor a decis ca în duminica Tomii să țină o adunare națională la Blaj, cu scopul „de a se
face pașii necesari în cauza națională”. La 1 aprilie 1848, Iancu, alături de alți tineri români printre care Alexandru Papiu-Ilarian,
Samuil Poruțiu și Florian Micaș, a sosit la Blaj, luând parte la consfătuirea politică. De la Blaj, Avram Iancu a plecat în munți, la moții
săi, unde a ajuns la 6 aprilie. La această dată s-a desfășurat adunarea românilor de la Câmpeni, iar în zilele următoare a luat parte
la întrunirile convocate de Simion Balint și Ioan Buteanu. Au fost convocate întruniri ale poporului la Abrud, Câmpeni și Bistra,
pentru a se dezbate punctele unui memoriu care urma să fie remis guvernului. Iancu a contribuit la aceste adunări prin informațiile
aduse de la Blaj, iar Buteanu prin cele aduse de la Cluj. Avram Iancu, împreună cu Simion Balint, au pornit prin satele de mai sus
de Câmpeni, pe Râul Mare și Râul Mic, pentru a sta de vorbă și a mobiliza oamenii pentru acțiune politică. La 1 mai 1848
numeroasa ceată a moților s-a întors acasă, condusă de Avram Iancu. În munți, Iancu a început să mobilizeze românii pentru
participarea la a doua Adunare Națională de la Blaj, programată pentru 3/15 mai 1848. Moții nu au mai așteptat deciziile politice ale
austriecilor sau maghiarilor, ei încetând din proprie inițiativă să se mai considere iobagi. Au refuzat să mai presteze slujbe iobăgești
și să mai plătească taxele urbariale. Starea lor de spirit neconvenind autorităților maghiare, șpanul Lazar a fost trimis la 5 mai 1848
la Vidra de Sus, pentru a vorbi românilor. Fiind o zi de duminică, oamenii erau la biserică. Șpanul a încercat să le vorbească, dar a
fost întrerupt de moți. Aflând că li s-a citit românilor o proclamație, a cerut-o și aceasta i s-a dat și citit de către Alisandru Iancu, tatăl
lui Avram. În încheiere, Avram Iancu a adăugat de la sine: „Românii nu vor cerși libertatea de la unguri, ei sunt destul de tari ca să
și-o stoarcă prin luptă.
La Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, prezidată de episcopii Lemeni și Șaguna, Iancu a participat în fruntea
a 10.000 de moți, organizați și disciplinați militărește. Iancu a sosit la Blaj în data de 15 mai și a luat parte la toate discuțiile, iar
moții săi au asigurat paza și ordinea adunării, la care au participat zeci de mii de țărani români, precum și revoluționari
moldoveni și munteni. De asemenea, Iancu a vorbit românilor, expunându-le și explicându-le revendicările națiunii române din
Transilvania. La această adunare s-a decis trimiterea a două delegații românești, una la Viena, pentru a prezenta împăratului
doleanțele românilor, iar alta la Cluj, pentru a le prezenta Dietei Transilvaniei.
La sfârșitul lunii mai 1848, Iancu, alături de fruntașii români din Munții Apuseni, au ținut o consfătuire la Câmpeni, pentru a
decide atitudinea de urmat în privința iobăgiei, care încă nu fusese ștearsă legal. Iancu a susținut îndeplinirea sarcinilor
iobăgești până la clarificarea legală a situației și doar dacă nu se va rezolva legal, să încerce să își obțină drepturile prin forță.
La 19 și 20 ianuarie 1849 Iancu a participat la o conferință la Zlatna, la care au participat toți prefecții români care au putut,
precum și revoluționari români refugiați din Muntenia. Scopul era stabilirea planului de acțiune în noua situație, când după
ofensiva din decembrie a generalul maghiar de origine poloneză Josif Bem, Transilvania era aproape integral cucerită de armata
maghiară. Luptătorii români din Munții Apuseni abia aveau la dispoziție 800 de puști la un număr de câteva mii de combatanți,
iar aprovizionarea cu hrană era problematică. Sfârșitul războiului
La începutul lunii august 1849, generalul rus Lüders îl invită pe Avram Iancu la Alba Iulia, pentru a-l cunoaște, a-i înmâna un
cadou drept recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl aprovizioneze cu muniția necesară. Iancu
coboară din munți cu ceată de lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea colonelului austriac August,
comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii
Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii aflaseră de tratative duse de Iancu cu maghiarii și oferta
lui Kossuth de a trece de partea revoluției ungare. Din acest motiv, a făcut calea întoarsă la Câmpeni. La 22 august 1849, o
delegație de doi moți, trimiși de Iancu la Florești, județul Cluj, au declarat armatei austriece că acesta a decis să își lase
luptătorii la vatră. Generalul austriac Wohlgemuth l-a invitat pe Avram Iancu la Sibiu pentru a-i cere ajutorul în dezarmarea
lăncierilor români din Zarand. Iancu și-a asumat această responsabilitate, iar moții din Zarand au început să depună armele
după 7 septembrie 1849. Dezarmarea românilor de către austrieci s-a făcut cu greutate, foarte puține arme fiind predate, deși
Iancu și Axente Sever se angajaseră să ajute la depunerea armelor, ceea ce i-a făcut pe imperiali să fie și mai bănuitori față de
Iancu
 Curiozități despre Avram Iancu

• A fost nepot al lui Horea

• A avut o iubită unguroaică
Una dintre presupusele iubite ale lui Avram Iancu ar fi fost Johanna Farkas, cunoscută ca Háni,
o adolescentă maghiară din Abrud, mai tânără decât el cu zece ani. Aceasta a fost fiica unui
avocat din Abrud. O mărturie orală consemnată de Ioan Lupaş menţionează că Háni l-a salvat
pe iubitul ei în cea mai periculoasă clipă din viaţa acestuia, în luna mai a anului 1848, când
maiorul Hatvani intra pe neaşteptate în Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa
avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele revoluţionare maghiare se apropie
de oraş, Háni l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-şi salva viaţa şi l-a
condus prin grădina din spatele casei. Potrivit istoricilor, astfel Iancu a părăsit Abrudul în
ultima clipă şi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva împotriva lui
Hatvani.
• Adunarea de la Blaj, plănuită în casa lui
În martie 1848, casa din Târgu-Mureş în care locuia Avram Iancu a fost locul de întâlnire al
câtorva zeci de tineri care au plănuit organizarea unei mari adunări naţionale a românilor, la
Blaj. Evenimentul era privit ca o acţiune revoluţionară, în care comunităţile de români urmau
să îşi afirme identitatea şi să ceară drepturi politice egale cu cele ale ungurilor din Transilvania.