Revolutia din Transilvania

David Szabo
Revoluția din Transilvania din 1848 a fost parte
a valului revoluționar european din același an și
s-a distins prin caracterul său predominant
național. În Transilvania, o parte din români s-
au alăturat revoluției burgheze maghiare, iar
Dieta de la Cluj și cea de la Debrețin au inclus
reprezentanți români. Cu toate acestea,
burghezia maghiară revoluționară a căutat să-și
extindă controlul asupra întregului Ardeal,
reprimând mișcările de rezistență ale
românilor, sașilor și ungurilor loiali Casei de
Habsburg.
 La 29 mai 1848, Dieta de la Cluj a proclamat
unirea Transilvaniei cu Ungaria, generând
nemulțumiri semnificative în rândurile
românilor, sașilor și maghiarilor. Poetul Sándor
Petőfi însuși s-a opus acestei hotărâri,
evidențiind subreprezentarea românilor în
procesul decizional. În același timp, revoluția a
izbucnit la Viena și s-a răspândit în Ungaria,
unde burghezia maghiară dorea să creeze un
stat național independent, ignorând compoziția
etnică diversă a țării.
Liderii români din Transilvania au respins ideea
unui stat național maghiar, care ar fi
marginalizat românii majoritari în Ardeal. Ei au
convocat Adunarea de la Blaj (15 mai 1848),
cunoscută și sub numele de Adunarea de la
Blaj, pentru a discuta problemele care îi
preocupau. În Munții Apuseni, avocatul Avram
Iancu a condus o armată de voluntari români
care a obținut victorii importante împotriva
armatelor revoluționare maghiare.
 La Șiria, lângă Arad, armatele revoluționare
ungurești au fost înfrânte de ruși, iar Ungaria și
Transilvania au fost predate austriecilor potrivit
prevederilor Sfintei Alianțe.
 Revoltarea a fost susținută și de revoluționari
munteni, inclusiv de Nicolae Bălcescu, care a
încercat să medieze conflictele dintre români și
maghiari la Budapesta. Cu toate acestea,
refuzul burgheziei maghiare de a acorda
drepturi egale românilor a dus la eșecul
negocierilor.
 Liderii mișcării din Transilvania, precum Avram
Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Simion Bărnuțiu
și alții, au jucat roluri cheie în îndrumarea și
organizarea luptei pentru drepturi naționale și
politice.