Scris de tesu.

solomovici pe 25 septembrie 2014, 15:42

Evreii n-ar trebui sa-l uite pe generalul T. C.

Orezeanu
Mi-a telefonat din Laussane, unde traieste, Ion Cristescu Orezeanu, fiul
generalului de brigada Tudor Cristescu Orezeanu, fostul director general al
Cailor Ferate Romane in anii guvernarii maresalului Ion Antonescu. M-a
rugat sa ne intalnim. Ca are ceva important sa-mi povesteasca. Ne-am intalnit.
Orezeanu - fiul are 90 de ani. Provine dintr-o familie de vechi boieri romani, care au pus zdravan
umarul la ctitoria Romaniei moderne. Un unchi a lui Orezeanu a fost fiul lui Pavel Vladimirescu,
fratele lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revolutiei din 1821. Tudor Cristescu Orezeanu a
mostenit averea Vladimirestilor. Istoria Romaniei e plina de Orezeni. Generalul T.C. Orezeanu,
militar de cariera, a fost specialistul nr 1 al cailor ferate romanesti. Ii gasesti numele inscris in
filele cronicilor marilor razboaie ale romanilor. Pentru fapte eroice de arme in primul razboi
mondial a primit din partea Reginei Angliei Medalia de Aur a Imperiului Britanic, si a fost distins
cu cele mai inalte ordine si medalii romanesti. Inscris e si in cronica celui de-al doilea razboi
mondial. Maresalul Ion Antonescu l-a numit responsabil pe caile ferate. Cu studii politehnice in
Germania, 28 de ani profesor la Academia Militara din Bucuresti, comandant al unor unitati de
elita ale Armatei Romane, generalul Orezeanu a contribuit enorm la dezvoltarea transporturilor
romanesti. Dezrobirea de sub jugul bolsevic a Basarabiei si a Bucovinei i s-a parut generalului
Orezeanu o fapta sfanta. Si a facut si imposibilul ca trenurile sa mearga ca un ceas elvetian.
Daca ceva mergea perfect in acei ani, erau trenurile. Dar uite dracie, tocmai cand capeteniile
naziste Himmler si Eichmann aveau nevoie de trenurile romanesti ca sa-i deporteze pe toti evreii
din Romania la Auschwitz, generalul Orezeanu nu a mai avut trenuri si nici mecanici de
locomotiva. Generalul cailor ferate romanesti a fost somat de capeteniile naziste sa se prezinte la
Berlin la sedinta care trebuia sa stabileasca numarul trenurilor si harta circulatiei feroviare pe ruta
Arad - Belzec si Adjud - Auschwitz. Dar Orezeanu a ignorat invitatia si nu a plecat la Berlin. Si-a
periclitat viata sa si a familiei sale? Fara indoiala! In cele din urma, deportarea evreimii-romane
spre lagarele de exterminare din Polonia a fost anulata (13 octombrie 1942). Ramane sa pastram
in neuitare gestul extraordinar al generalului Orezeanu. Germanul Oskar Schindler a salvat cu
Lista sa 1200 de evrei polonezi si Yad Vashem l-a onorat cu titlul de Drept al Popoarelor?
Generalul roman Tudor Cristescu Orezeanu a salvat 500.000 de evrei-romani si nimeni nu stie
de curajul si omenia sa.
Ion Cristescu Orezeanu, fiul generalului, are o memorie nemaipomenita si o bogata arhiva de
familie. Isi aminteste de sute si sute de oameni si de evenimente in detalii surprinzatoare.
Memoria tatalui sau ii este scumpa. Avea 16 ani in aceea iarna teribila din ianuarie 1941 cand

familia sa a trebuit sa se ascunda de legionari. Acestia il vanau pe tatal sau, generalul Orezeanu,
care nu-i agrea pe legionari. Nu-i suporta. Si nici nu era de acord cu politica lor salbateca fata de
evrei. Generalul Orezeanu a refuzat sa puna la dispozitia legionarilor trenuri ca Horia Sima sa
aduca grupe inarmate de legionari din provincie in Capitala. Fiul generalului, Ion Cristescu
Orezeanu spune ca rebeliunea legionara a inceput in casa lor. Un grup de legionari inarmati au
navalit in casa cu intentia de a-i ucide. Generalul-tata si Orezeanu-junior, impreuna cu cei din
casa, i-au intampinat cu focuri de arme. 26 de legionari au fost ucisi in schimbul de focuri pana
ce unitatea trimisa de generalul Ion Antonescu i-a salvat. Exista documente care atesta prezenta
generalului T.C. Orezeanu la unele sedinte ale guvernului antonescian, in care au fost discutate
problemele economiei nationale dar si chestiuni evreiesti. Stenogramele Consiliului de Ministri
din perioada 1940 - 1944, nu ni-l arata pe generalul Orezeanu un responsabil activ. Tacerea lui in
sedintele guvernamentale poate spune multe. Specialistul lua cuvantul doar cand era vorba de
transporturi, si in special de circulatia trenurilor. O singura data constatam ca ia atitudine, cand a
fost vorba de trenurile care trebuie sa asigure deportarea populatia evreiasca din Romania in
lagarele de exterminare din Polonia. Orezeanu semneaza o scrisoare a Regiei Autonome a
Cailor Ferate Romane, al carui director-general era, catre Consiliului de Ministri. Adica
maresalului Ion Antonescu, presedintele Consiliului de Ministri. Generalul Orezeanu aducea la
cunostinta urmatoarele: Directiunea Cailor Ferate Germane Ost Berlin a convocat in ziua de 26
septembrie 1942 la Berlin o Conferinta pentru stabilirea trenurilor speciale cu evrei din
Guvernamantul General, precum si pentru expedierea evreilor din Romania in Guvernamantul
General. Neavand nici o cunostinta despre aceasta chestiune...am cerut Cailor Ferate Germane
amanarea Conferintei. Eichmann l-a injurat pe roman si a tinut totusi Conferinta fara
reprezentantul Cailor Ferate Romane. Generalul Orezeanu mai face cunoscut in scrisoarea sa
urmatoarea decizie a nemtilor inscrisa intr-un proces-verbal privind evacuarea evreilor din
Romania: va circula la fiecare 2 zile cate un tren special compus din 50 de vagoane marfa si 1
vagon persoane (pentru insotitori) pentru transportul a 2000 persoane. Statia de plecare va fi
Adjud, iar statia de destinatie Belzec... In realitatile unei Romanii aliate cu Germania nazista
aceasta decizie luata la Berlin il obliga pe generalul Orezeanu sa coopereze pe deplin cu Adolf
Eichmann si cu reprezentantul acestuia, Gustav Richter, consilierul in problema evreiasca la
Ambasada Germana din Bucuresti. Dar generalul roman a trenat lucrurile, n-a participat la
Conferinta de la Berlin, si a facut astfel practic inoperanta decizia germana de distrugere a
evreimii-romane. Pentru a nu putea fi conectat, generalul T.C. Orezeanu a parasit Bucurestiul,
refugiindu-se la conacul de pe mosia sa din Traian-Braila. Generalul lasase porunca ca de va fi
cautat de Adolf Eichmann sau de ambasadorul german Manfred von Killinger sau de oricare
neamt din Berlin sa li se spuna ca e bolnav. Conducatorului Statului, maresalului Ion Antonescu, ia raportat cum stau lucrurile si cum i-a tot pacalit pe nemti. Era insa momentul ca nemtii sa
cunoasca adevarata intentie a maresalului visavi de deportarea evreilor. Chiar pe raportul
generalului Orezeanu, a fost notata decizia maresalului Ion Antonescu: Consiliul de Ministri la 13
oct. 1942 a sistat deportarile de evrei.
Acesta-i motivul pentru care mi-a telefonat din Elvetia si s-a intalnit cu mine, fiul generalului. Mi-a
marturisit ca ar fi grozav de fericit daca evreii n-ar uita fapta tatalui sau. M-a emotionat demersul
fiului aceluia care a fost generalul T.C. Orezeanu. Am inteles ca nu e vorba de un simplu gest
inimos filial, ci de o reparatie a unei dreptati istorice.
Pe Aleea Dreptilor din Padurea Ierusalimului, Yad Vashem are datoria sa planteze un pom al

recunostiintei, Pomul generalului roman Tudor Cristescu Orezeanu. I s-ar cuveni generalului
distinctia de Drept al Popoarelor cu asupra de masura. Si recunostiinta noastra intru eternitate..
ADRESA: http://crct.ro/nklF