HOLOCAUSTUL IN ROMANIA

Holocaustul în România este diferit de Holocaustul din alte ţări ale Europei şi
ale Uniunii Sovietice. În primul rând, uciderea evreilor a fost înfăptuită de
autorităţile române sub dictatura militară a Mareşalului Ion Antonescu (1941-
1944), un aliat important al Germaniei. În al doilea rând, moartea evreilor nu a
fost numai rezultatul uciderilor sistematice în masă, ci şi rezultatul deportărilor
şi al urmărilor acestora. Uciderea sistematică a evreilor poate fi exemplificată
prin numărul victimelor: se consideră că, în lunile iulie şi august ale anului
1941, au fost împuşcaţi de către armatele română şi germană între 12.000 şi
20.000 de evrei din Basarabia şi Bucovina, în timp ce, în luna octombrie a
aceluiaşi an, doar armata română poate fi acuzată de uciderea, într-o manieră
similară, a nu mai puţin de 15.000 până la 20.000 de evrei în Odessa. Din
totalul celor 147.000 de evrei deportaţi în Transnistria din Bucovina şi
Basarabia în perioada 1941-1943, cel puţin 90.000 au murit din cauza tifosului
şi a înfometării [2].

În aceeaşi perioadă, un număr estimativ de 130.000 pînă la 170.000 de evrei

ucrainieni au murit în această regiune . Aceste cifre, totalizînd aproape 300,000
de evrei, îi conferă regimului antonescian sinistra „distincţie” de a fi resposabil
de moartea celui mai mare număr de evrei, după Germania hitleristă.
Deportarea celor 500.000 de evrei din Ungaria, incluzând 151.000 din
Transilvania de Nord, în lagărele de exterminare din Polonia a fost realizată
după ocuparea ţării de către Germania, la 19 martie 1944. În al treilea rînd,
politica României faţă de evrei a fost independentă de Germania, în sensul că
Antonescu a acţionat din propria voinţă în ceea ce-i priveşte pe evrei, în
contextul dominaţiei naziste în Europa. Dovada acestei afirmaţii o constituie
schimbarea de atitudine petrecută la Antonescu în vara anului 1942, când a
decis să refuze cererea Germaniei de a-i deporta în lagărele de exterminare din
Polonia pe evreii rămaşi în România (în Banat, sudul Transilvaniei, Valahia şi
Moldova). Expulzarea evreilor din România a fost modalitatea prin care Ion
Antonescu şi-a pus în practică politica de „purificare etnică şi politică”.

La 21 iunie, Marele Stat Major a transmis Jandarmeriei ordinul generalului ca

toţi evreii sănătoşi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, să fie mutaţi din
satele zonei de frontieră dintre Şiret şi Prut în lagărul de la Târgu-Jiu şi în satele
alăturate. Evreii care mai rămâneau în zonă, precum şi cei din alte sate din
Moldova urma să fie deportaţi în 48 de ore, în oraşele din judeţele respective,
luând cu ei doar bunuri de strictă necesitate. Evreii din restul ţării urma să fie
mutaţi în oraşe în următoarele patru zile.

Numărul evreilor români si romi ucişi în timpul Holocaustului nu

a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia Comisiei
Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în
acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în
teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între
280 000 şi 380 000 de evrei români şi ucraineni. În schimb,
Comisia a ales să definească două limite între care se plasează
această cifră, aşa cum reiese din cercetările contemporane:

Între 45 000 şi 60 000 de evrei au fost omorâţi în

Basarabia şi Bucovina de către trupele germane şi
române în 1941.
 Între 105 000 şi 120 000 de evrei români deportaţi au
murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria.
 În regiunea Transnistriei, între 115 000 şi 180 000 de
evrei locali au fost lichidaţi (în special la Odessa şi în
districtele Golta şi Berezovca).
 Cel puţin 15 000 de evrei din Regat au fost ucişi în
Pogromul de la Iaşi şi ca urmare a altor măsuri
antievreieşti.
 Aproximativ 132 000 de evrei au fost deportaţi la
Auschwitz, în perioada mai-iunie 1944, din nordul
Transilvaniei, stăpânit de Ungaria.
Au murit, de asemenea, o mare parte dintre romii deportaţi. Din
cei 25 000 de romi (jumătate dintre ei copii) trimişi în
Transnistria, aproximativ 11 000 au pierit. Comunităţi rome
nomade vechi de secole au dispărut pentru totdeauna.