Constantin Brâncoveanu

(1654-1714)

Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii

1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier,
nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă. În
timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, datorită activităţii
sale diplomatice pe care a promovat-o în raport cu marile puteri ale epocii: Imperiul Otoman, Rusia,
Polonia şi Austria.

În 1960 trupele austriece au pătruns în Ţara Românească, iar Constantin Brâncoveanu a cerut ajutor
tătarilor, învingându-i astfel pe austrieci în bătălia de la Zărneşti.

Între anii 1710-1711, a avut loc războiul ruso-turc, iar domnitorul Brâncoveanu a decis să nu
intervină în luptă.

Brâncoveanu a fost un mare susţinător al culturii româneşti, sprijinind astfel tipărirea de cărţi, a
construit mănăstirea de de Tismana şi de la Horezu, precum şi palatele de la Mogoşoaia şi Potlogi.

În anul 1714, Brâncoveanu a fost înlăturat de la domnie de către otomani, şi dus la Constantinopol
unde a fost închis în temniţă şi torturat, scop în care turcii sperau să afle unde îşi ţinea domnitorul
marea avere pe care spunea că a strâns-o în timpul domniei sale.

Vezi si http://www.dacoromania-alba.ro/nr27/domnitorul_tarii_romanesti.htm