ALEXANDRU IOAN CUZA (1820-1873)

Alexandru Ioan Cuza, a fost om politic şi domn al Principatelor

Unite, iar în 1848 a participat la Revoluţia din Ţările Române.

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă

unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea
lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în
Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex,
bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.

După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai
apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante
reforme interne: secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma
învățământului (1864), reforma justiției (1864), care au fixat un cadru modern de dezvoltare al
țării.
Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul
de a lua toate proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea
statului, pentru „a spori avuția țării”.
De asemenea, Alexandru Ioan Cuza a încercat să bată o monedă proprie, denumtă
romanatul.
În timpul domniei sale, au fost înfiinţate universităţile de la Bucureşti şi Iaşi.

Datorită reformelor adoptate, clasa politică de la acea vreme a pus bazele unei coaliţii
împotriva lui Cuza, cu scopul îndepărtării domnitorului de la tron şi înlocuirea acestuia cu un
principe străin. Urmare acestui complot, în noaptea de 10-11 februarie 1866, Cuza a fost silit să
abdice şi să plece din ţară. A murit în exil, iar trupul a fost adus în ţară şi înhumat la Ruginoasa.

Vezi si http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/reformele-lui-cuza-schimbarea-
fa-rom-niei