OCTAVIAN GOGA 

1881 - 1938 
- coordonate ale vieții și operei sale -

Realizat de Sirbu Olivia Ana Maria

1. Coordonate ale vieții:
• S-a născut la 1 aprilie 1881, in comuna Rasinari.
• În 1890 poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”), ale cărui cursuri
le-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov (în prezent
Colegiul Național „Andrei Șaguna”).
• Debutează cu versuri în ziarul ,,Tribuna” în 1098 cu poezia Atunci și acum, semnată „Tavi”.
• După absolvirea Facultății de litere,  își continuă studiile la  Berlin și încheindu-le în 1904. 
• La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a
românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. 
• Devenit mesager al aspirațiilor naționaliste ale românilor transilvăneni Goga a fost ales în septembrie 1906,
secretar literar al Asociației transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), urmând ca,
împreună cu Octavian C. Tăslăuanu, să politizeze activitățile celui mai important așezământ cultural din
Transilvania.
• Prin acordarea la 21 martie 1906 a Premiului „Năsturel-Herescu” pentru volumul de debut, creația poetică a lui
Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române. Raportul către plenul Academiei Române, pentru
premierea volumului Poezii a fost prezentat în februarie 1906 de Titu Maiorescu.
• În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei, discursul de recepție fiind intitulat Coșbuc. În 1924, poetul a
primit Premiul Național de poezie și premiul Mihail Sadoveanu pentru proză.
• Retras singur la Castelul de la Ciucea - soția sa, Veturia Goga a preferat să rămână la București -
Goga a suferit la 5 mai 1938, în parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie și a
intrat în comă. A decedat după două zile, pe 7 mai 1938 la ora 14,15, la vârsta de 57 de ani. Regele
Carol al II-lea a dispus să i se facă funeralii naționale care, datorită sărbătorii de 10 Mai, urmau să
înceapă la 11 mai. Cale de două zile, duminică 8 mai și luni 9 mai prin fața catafalcului din Ciucea a
continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar a
pornit spre București. Sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până
sâmbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform dorinței sale menționate în
testament nu s-au rostit cuvântări iar pe corpul neînsuflețit a fost depusă o zvastică nazistă.
• Goga a fost înmormântat la București, la cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost reînhumat la
conacul său de la Ciucea, conform dorinței acestuia
2. Coordonate ale operei:
• 1902 1 iulie. Apare la Budapesta primul număr al revistei Luceafărul, din iniţiativa unor studenţi
având în frunte pe Al. Ciurea, O. Taslăuanu şi Octavian Goga. Scopul revistei, tipărit pe coperta
exterioară, era „gruparea puterilor tinere literare şi darea unui impuls spre o înaintare mai
spornică a literaturii româneşti”. Luceafărul – în care apar majoritatea poeziilor lui Goga – va
prezida unul din momentele cele mai fecunde ale istoriei literare şi culturale din Transilvania. 
• 1906 Continuă să colaboreze la Luceafărul, publicând în acelaşi timp în Tribuna, Viaţa literară etc.
Este ales secretar literar al „Astrei”.
• 1907 Publică, în „Viaţa Românească”, „Un om”, poezie cu un puternic accent social. În octombrie i se
intentează lui Goga primul proces de presă, acuzat de publicarea unor articole politice. 
• 1909 Goga este arestat, pentru un proces de presă, şi întemniţat la Budapesta. Apare al doilea volum de versuri
Ne cheamă pământul: „Am trecut la Ne cheamă pământul, lărgind nota socială. Încă din volumul Poezii, poema
Clăcaşii reflectă noua evoluţie a mea în sensul încadrării în marele principiu de etică socială”. „De aceea, eu,
recunoscând un specific naţional, în mod natural am susţinut că tradiţia trebue să fie osatura unui popor”. 
• 1924 Apare la „Cultura Naţională” un volum antologic al poetului. Octavian Goga primeşte Premiul naţional
de poezie.
                                Poeziile lui Octavian Goga
                                                                de Titu Maiorescu 
 1906 
• Poeziile d-lui Octavian Goga au avut darul să deștepte o deosebită luare-aminte a publicului român.
Mai toate ziarele și revistele noastre le-au consacrat dări de seamă amănunțite, și unele din ele văd în
apariția noului volum „evenimentul literar" al anului din urmă. Efectul produs asupra marelui număr
de cetitori credem că provine mai întîi din forma frumoasă în care autorul a știut să exprime cuprinsul
„patriotic" al multora din versurile sale. În adevăr, emoțiunile ce le simte și ce ni le transmite tînărul
poet sunt izvorîte din viața națională a acelei părți a României în care s-a născut și în mijlocul căreia a
trăit, din viața românilor transilvăneni în faza ei de astăzi, caracterizată prin lupta împotriva
tendințelor de asuprire etnică predomnitoare în statul lor. Ce e drept, patriotismul, ca element de
acțiune politică, nu este materie de artă, orcîte abateri s-au comis și se mai comit în contra unei regule
așa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar caută să-și acopere lipsa prin provocarea unor
dispoziții sufletești foarte importante în alte priviri, dar nu în cele estetice. Cu toate acestea,
patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendință politică, un simțimînt adevărat și adînc, și
întrucît este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător dc poezie. Și în asemenea împrejurări
excepționale ne pare a se afla autorul nostru cînd, într-o parte a poeziilor sale, reprezentă și rezumă
iubirea și ura, durerile și speranțele unui neam amenințat în existența sa. 
Va multumesc!