AGRESIVITATEA ÎN ȘCOALĂ

Agresivitatea poate fi definită ca intenția de a face rău altei persoane care doreşte să evite acel
rău, sau ca intenția de a creşte pozitia proprie într-o ierarhie în dezavantajul altei persoane.
Am ales să abordez această temă pentru că este de actualitate, violenta școlară fiind tot mai
întalnită in țara noastră.
Un studiu recent al Fundaţiei World Vision România arată că 71% dintre elevi au fost martori
sau victime ale violenţei fie în drumul spre şcoală, fie în timpul pauzelor sau chiar în timpul orelor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii plasează România pe locul 3 în Europa în clasamentul celor 42
de ţări în care a fost investigat fenomenul de bullying. De cele mai multe ori agresorii sunt alţi
copii, de aceeaşi vârstă sau mai mari, iar cauzele sunt multiple.
Violența scolară include numeroase comportamente prin care se amenință, dar şi efectele grave
ale acestora în plan emoțional şi fizic. In acest caz, enumerăm comportamente mai putin grave,de
la lovirea inofensivă ,bătaia, pană la comportamente foarte grave , ca de exemplu utilizarea de
arme, violența dintre bande şi agresiunile sexuale. Violenta in scoli poate fi indreptata spre sine
sau spre alte persoane: spre alti elevi sau chiar profesori.
Copiii au abilitatea de a copia o multitudine de personalități pe care le întalnesc de-a lungul
timpului, dar mai cu seamă cand sunt sunt mici. Conform teoriei invățării sociale, trebuie sa
intelegem o idee esențială, respectiv: copiii învață comportamentul agresiv fie prin experiență
directă, fie prin observarea comportamentelor altora. Un exemplu concret poate fi următoarea
întamplare: La scoala unde am învățat, a avut loc un eveniment care a starnit interesul psihologilor.
Într-o sală de clasă, un elev care provenea dintr-o familie cu o educatie deosebită, a început să
aducă injurii altui elev și să-l agreseze fizic, fapt ce a dus la suspendarea orelor pentru o
săptămană. Părinții au fost chemati la școală de catre diriginta copilului, insa acestia nu au avut
argumente care să ateste comportamentul neașteptat al acestuia. Dupa o perioadă lungă de discuții
cu elevul „problematic” , profesorii au constatat că acesta s-a alăturat unui grup de elevi ce aveau
un comportament asemanator cu al lui. Prin acest lucru, ințelegem că deși părinții i-au oferit o
educație adecvată, copilul a copiat comportamentul agresiv de la alți elevi.
Bineînțeles, se poate întampla ca elevul să copieze un comportament agresiv de la cei din
exteriorul școlii. De exemplu, cand eram în clasa a doua, un coleg a inceput să loveasca alt elev,
deși acesta nu provenea dintr-o familie problematică. După o perioadă de timp, acesta a susținut că
a obervat de la oamenii mai mari că prin violența fizică, se eliberează de emoțiile pe care le adună
în interiorul lor. A susținut că această metodă i se pare „interesantă”. Astfel, observăm că teoria
invățării sociale poate avea consecințe în mediul școlar. Acest tip de comporament poate fi redus
prin supravegherea mai detaliată a copilului de către familie.
Consider că teoria scenariilor este într-o stransă legatură cu teoria învățării sociale. Aceasta are
o abrodare care poate fi văzută ca un mod mai specific și detaliat de învățare socială. Cu totți stim
că mass-media a avut și continuă să aibă un impact major ,atat asupra adulților, cat și mai ales
asupra copiilor. În ceea ce priveste copiii, aceștia pot observa violența din mass-media ,astfel
invață scenarii agresive ce pot fi utilizate la școală în diferite moduri. De exemeplu, verișorul meu
a fost lăsat de părinți să vizioneze diferite tipuri de filme,pe o perioada lunga de timp. Filmele pe
care le urmarea erau de actiune, cu împușcături , crime, multă violență verbală si fizică. În primă
instanță, nimeni nu a obervat un comportament neobisnuit, însă pe masură ce creștea, devenise tot
mai agresiv cu colegii de la școală. Nimeni nu ințelegea de ce un copil care are o familie unită, în
care nu există probleme de nici un fel, poate avea un comportament violent. Astfel, invățătoarea a
început să-l întrebe diferite lucruri: dacă citeste, dacă urmărește filme și cat timp petrece pe
internet. L-a pus să povestească un film recent vizionat, iar invățătoarea nu a fost deloc surprinsă
de ceea ce a scris elevul. Acesta a povestit detaliat aproape fiecare secvență, subliniind faptul că
scenele lui preferate sunt cele în care oamenii se răzbună, împușcand „inamicul”, sau agresandu-l
în diferite moduri. Așadar, copilul care urmărește aceste fapte din filme, sau chiar de la știri, le
copiaza, iar mai apoi le pune în aplicare prin propriul scenariu: prin loviuri, violență verbală și așa
mai departe. Acest comportament poate fi redus de către familie, prin atenționarea sau chiar
sancționarea acestora, dar și prin supravegherea cu atentie la școală de către profesori. Din pricina
acestui comportament, ceilalti copii cad victime violentei scolare. Această teorie este deosebit de
utilă pentru generalizarea procesului de învățare socială şi automatizarea proceselor complexe de
percepție, judecată şi decizie-comportamentală.
Consider că pentru a preveni violența din școli, este important să pornim de la cunoaşterea
vulnerabilității genetice a elevilor şi a evenimentelor stresante ale mediului. Pornind de la acest
nivel, pot fi elaborate strategii eficiente de intervenție aplicabile cazurilor individuale. De
asemenea, profesorii trebuie învățați cum să intervină, să fie familiarizați cu exercitii practice, cu
studii de caz, puneri în situație, jocuri de rol si asa mai departe.
De exemplu, atat pentru elevi, cat si pentru profesori ,există activitati de detensionare
fizică si psihică, respectiv: plimbarea in aer liber, pictatul, cititul, interactiunea cu familia,
inotul,etc. Prin acestea, intelegem ca este important alegem activitati ce ne aduc placere si
detensionare. Este recomandat ca fiecare persoana sa-si faca timp macar 30 de minute pe zi pentru
astfel de activități.
Pe langa aceste activitati, sunt si lucuri care tin de educatie si care pot sa mai reduca din
comportamentele agresive ale celor din jur , mai ales ale copiilor. In acest caz este vorba despre
sistemul de valori si de credinte pe care il are fiecare persoana. Spre exemplu un copil stie sa bata,
dar nu recurge la astfel de comportament deoarece parintii i-au introdus principii si valori care îi
dau de inteles ca nu este in regula sa se comporte agresiv cu cei din jur, chiar daca exista situatii
limita.
Prin urmare, există numerosi factori care ii determina pe copii sa invete si sa aplice
violenta in scoala dar si in exterioul ei. Este important sa cunoastem baza acestor comportamente,
iar mai apoi sa le reducem.

Eseu realizat de: SÎRBU OLIVIA-ANA-MARIA